La nici o saptamâna de la investire, presedintele Chinei Xi Jinping a facut deja prima sa vizita la Moscova. Niciodata stabilirea agendei primelor contacte ale unui conducator de stat nu este întâmplatoare. Ea are o simbolistica precisa, indica atât aliatul strategic al momentului cât si o perspectiva. Cred ca din vremea prieteniei chino-sovietice, de acum mai bine de sase decenii, un astfel de eveniment nu s-a mai produs în relatiile dintre cele doua mari state. În acelasi timp, presedintele Barack Obama decide sa viziteze Israelul, sa aiba întâlniri cu liderul palestinian Mahmoud Abbas – premiera si aceasta – chiar pe teritoriul palestinienilor si sa faca o calatorie în Iordania, unul dintre cei mai fideli aliati ai Statelor Unite din lumea araba. Aceste vizite, mai ales cea a lui Xi Jinping la Moscova si cea a lui Barack Obama în Israel, trebuie socotite ca premise ale unor dezvoltari importante în strategia globala.
Un alt eveniment al acestui sfârsit de martie, de data asta în planul comertului mondial, a fost reuniunea la vârf din 26-27 martie, de la Durban – Africa de Sus, a Grupului BRICS care a prefigurat întelegeri între statele membre ale acestei originale asocieri la nivelul puterilor emergente: Brazilia, Rusia, India, China, Africa de Sud în perspectiva apropiatei reuniunii a G-20. Si, în acest timp, defazata, Uniunea Europeana, cu Germania ca dirijor, continua dificultatile provocate de insolubila criza financiara din zona euro, iar Franta se vede implicata într-un nou razboi în fostele ei colonii, de data asta în Republica Centraficana.
Cine-i de vina, neoliberalismul sau democratia?
Sa începem cu ceea ce este mai aproape de noi. Cipru este al cincilea stat din zona euro care erodeaza credibilitatea proiectului european astfel cum a fost conceput pâna acum. Adica în parametrii exclusivi ai economiei de piata de tip neoliberal prevalenti în momentul pregatirii, negocierii si aprobarii Tratatului de la Lisabona. Pornind de la aceasta realitate, Jacques Attali face o profetie care trebuie sa ne dea de gândit: „Ca de fiecare data când este confruntata cu o criza puternica, afirma editorialistul de la „L’Express“, în curând în Occident va fi pusa în discutie credibilitatea democratiei. Unii se vor grabi, de fapt se grabesc deja, sa o critice. În numele natiunii, mediului înconjurator si al religiei, prea multe fundamentalisme dau târcoale democratiei. Trebuie sa începem sa reflectam la solutii îndraznete si sa salvam esentialul din natura democratiei. Pentru a o salva, este nevoie sa încercam sa conciliem ceea ce este mai bun din sistemul democratic (protectia libertatilor, transparenta votului si sufragiul universal) cu ceea ce este mai bun în sistemul meritocratiei (capacitatea de selectie a conducatorilor de nivel, sa le dam mijloace si timp de gândire si de decizie în functie de interesele pe termen lung)“. M-am întrebat: de ce sa punem la îndoiala democratia si nu modelul neoliberal de economie? Celebrul profesor de economie urmareste evolutiile de pe pozitia pe care o ocupa acum: Attali este presedinte al societatii de consiliere A&A si al organizatiei internationale nonlucrative PlaNet Finance. Experienta lui – a fost fondatorul Bancii Europene pentru Reconstructie – îi permite sa vada lucrurile altfel decât le presupunem noi. De aceea el ne previne ca ne putem astepta ca malversatiunile bancare prin care au fost prabusite economiile atâtor state sa fie puse pe seama imperfectiunilor democratiei, nu a celor cu adevarat vinovati. Attali nu este singurul care pune degetul pe rana. Evolutiile din Uniunea Europeana încep nu numai sa dezamageasca, ci sa provoace tot mai multe nelinisti. „Azi exista o Germanie oribila, o Europa rea si o Rusie buna“, scrie în ziarul „Le Monde“ prof. Hubert Faustmann, responsabil în Cipru al Fundatiei Friedrich-Ebert.
O vizita bine calculata
Presedintele Xi Jinping a sosit la Moscova la 22 martie, într-o vizita oficiala de trei zile. Cu putin timp înainte de discutiile politice dintre presedintele Putin si noul presedinte Jinping, vice-ministrul chinez de Externe Cheng Guoping a declarat: „Rusia si China trebuie sa-si acorde sprijin reciproc în materie de suveranitate si securitate nationala“. De la o vreme nu ne mai surprindea optimismul în privinta perspectivei cooperarii ruso-chineze. Acum, directiile de actiune sunt enuntate clar: sprijinul celor doua state pentru protejarea suveranitatii si securitatii nationale. Ceea ce presupune existenta unor adversari sau a unor adversitati. Ca puteri emergente, Rusia si China tin sa traga maximum de profit din evolutia economiilor statelor puternic dezvoltate: stagnarea cresterii, declinul demografic, explozia datoriei publice. Întelegem, de asemenea, ca Rusia si China continua sa fie nemultumite de reglementarile din comertul mondial si ca sunt obligate sa caute solutii. Presedintii Putin si Jinping au patronat politic semnarea unor acorduri economice si comerciale bilaterale care pot echivala cu crearea, în perspectiva, a unei platforme de cooperare ca alternativa la piata de liber-schimb. Agentia RiaNovosti informeaza ca schimburile comerciale ruso-chineze au fost de 88,16 miliarde de dolari în 2012, vor fi de 100 de miliarde în 2015 si se vor dubla în 2020. Acestea arata ca cele doua state, cândva tovarase de ideologie, devenite ulterior rivale pentru peste patru decenii, au depasit etapa adversitatilor si îsi concep relatiile pe temeiul pragmatismului economic. În privinta „sprijinului reciproc“ pentru protectia securitatii nationale, întelegerile Putin – Jinping consacra „coordonarea eforturilor Moscovei si Beijingului în Consiliul de Securitate în vederea rezolvarii problemelor internationale si regionale, conlucrarea pentru protejarea intereselor comune, pentru apararea obiectivelor si principiile ONU, actionarea împreuna pentru respectarea normelor dreptului international“. Asadar, normele dreptului international vor fi puse din nou sub lupa. Ceea ce poate însemna ca manifestarile de forta, conflictele, razboaiele sa reintre în practica de ieri a confruntarilor.
Presedintele Obama modifica tactica de abordare a conflictului israelo-palestinian
În vizita sa oficiala din 23 martie, presedintele Obama nu a mai insistat sa ceara guvernului de la Tel-Aviv renuntarea la colonizarea teritoriilor palestiniene. O astfel de pozitie ar fi trebuit sa-i multumeasca pe israelieni. Nu a fost în totalitate cazul pentru ca, trecând în planul doi coloniile evreiesti, presedintele american a pus accentul, în termeni amicali dar fermi, pe crearea statului palestinian. Ceva mai mult, presedintele Obama a vizitat Ramallah unde s-a întâlnit cu presedintele statului palestinienilor, Mahmoud Abbas. În privinta atingerii obiectivului recunoasterii dreptului palestinienilor de a avea un stat al lor, Obama a afirmat ca prefera, de data asta, sa fie modest „pentru ca (este încredintat ca) pacea, cu adevarat, nu se va realiza decât daca cele doua parti o doresc“. Nemultumiti au fost si palestinienii care îi reproseaza presedintelui american ca nu impune public conditii privind înghetul procesului de colonizare. Schimbarea de tactica la care pare sa recurga Administratia Obama vine din faptul ca încearca sa potoleasca ambele tabere, israelita si palestiniana, prin convingerea acestora ca ajungând la pace, rezolva toate divergentele, sau macar pe cele mai grave: recunoasterea de catre toti palestinienii si organizatiile lor a statului evreu (gruparea Hesbollah nu-l recunoaste), dreptul palestinienilor de a avea un stat, ceea ce ar aduce cu sine încetarea colonizarii teritoriilor palestinienilor cu evrei. Analistii considera ca în schimbarea de tactica a Washingtonului sta îngrijorarea ca izolarea Israelului – care se accentueaza continuu – devine tot mai periculoasa în conditiile instabilitatii din Orientul Mijlociu provocata de schimbarea guvernelor dictatoriale laice din lumea araba cu regimuri fundamentaliste islamice înca si mai dictatoriale. Presedintele Obama s-a declarat multumit de rezultatele vizitei sale. A dat asigurari Israelului ca nu va ramâne singur în fata pericolului unui atac iranian si ca va împiedica pe toate caile accesul Iranului la arma nucleara. Oaspetele a contribuit la reluarea relatiilor dintre Tel-Aviv si Ankara deteriorate în 2010. În felul acesta, cele mai puternice state militare din regiune, Turcia si Israelul, îsi refac întelegerile speciale de altadata, cu efectele de descurajare a adversarilor lor, usor de presupus. Obiectiv extrem de important al Washington-ului. Secretarul de stat John Kerry continua demersurile pentru reluarea discutiilor israelo-palestiniene. Un alt obiectiv al Administratiei Obama. Deocamdata, Departamentul de Stat a obtinut o prima victorie anuntând ca a reusit sa convinga Tel-Aviv-ul sa deblocheze ajutorul de 500 de milioane de dolari acordat palestinienilor. Aceste lucruri le cunoastem din presa. Este, însa, greu de patruns, deocamdata, în întelegerile la care s-a ajuns în timpul vizitei presedintelui Obama la Tel-Aviv, Ierusalim, Ramallah, Bethleem. Chiar si vizita în Iordania, desi presedintele Obama si-a facut timp pentru a admira bisericile crestine de la Petra, nu este una turistica. Iordania este unul dintre cei mai fideli aliati ai Statelor Unite din regiune.
Am avut un sfârsit de martie plin de evenimente.
Autor: GEORGE APOSTOIUApărut în nr. 4162013-04-04