Va vine sa credeti sau nu, exista un teatru din Tg. Mures (nu, nu cel national!), ci Teatru 74 care, cu o echipa minuscula, dar cu atât mai plina de inima si de simtire, a reusit sa atraga din fondurile europene aproape un milion de euro. Banii au venit pentru proiectul „Practica Teatrala in Regiunile Centru si Nord-Vest“ cofinantat din Fondul Social European, prin Programul Operational Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007 – 2013, „Investeste in oameni!“. Programul a fost implementat de Teatru 74, in parteneriat cu Universitatea de Arte Tirgu-Mures.
Enervat la un moment dat ca auzea si ras-auzea aceeasi stire cum ca România nu e in stare sa atraga suficiente fonduri europene, Theo Marton, directorul Teatrului 74, si-a pus mintea la treaba impreuna cu Stela Vatamanescu, Paula Florescu, Adi Iclenzan, Andi Gherghe, Catalin Mindru, Vlad Sandor si au copt un proiect de toata stima. Ca sa fim sinceri, enervarea lor tinea mai de mult, de fapt, de ani buni, de când tot dadusera cu nasul de aceeasi situatie. Banii din cultura, cei oficiali, distribuiti de autoritati, se duc preponderent la teatrele de stat care functioneaza greoi. Dupa cum de multe ori greoaie, ca sa nu zic chiar intepenite in timp, arata si operele pe care le lanseaza pe piata. Fondurile pe care le sug, insa, de la stat sunt consistente. Din contra, cu o mâna de bani, teatrele independente, atâtea câte sunt – iar la Tg. Mures sunt in numar record, vreo zece la o populatie de 150.000 de locuitori, câta vreme intr-un oras mare cum e Clujul exista cam doua –, fac spectacole remarcabile. Unele chiar de referinta, asa cum au fost mai multe productii ale Teatrului 74 in cei opt ani de la infiintare. Intr-un spatiu redus (dar, s-o recunoastem, foarte frumos, Bastionul Macelarilor din Cetate), actorii au fost nevoiti sa suplineasca cele mai multe mijloace pe care le poate oferi un teatru de stat: distributie numeroasa, scenografie ampla, ecleraj sofisticat. In spatiile mici, valoarea estetica adusa de ele a trebuit inlocuita mai ales de marea putere a actorilor de a exprima. Pentru ca de fapt, despre aceasta este in primul rând teatrul. Parerea mea!
Stim cu totii ca din sutele de actori care termina facultatea in fiecare an extrem de putini isi gasesc un loc in teatrele din România. De la toate aceste date au plecat cei de la Teatru 74 când au initiat proiectul. Ce se poate face ca tinerii absolventi sa nu fie nevoiti sa-si abandoneze cariera, cu alte cuvinte sa lucreze in domeniul pe care si l-au ales? Cum ar putea fi ei ajutati? Intrebarile respective i-au condus pe Theo Marton si echipa la un proiect gândit in doua stagii similare pentru studentii din ultimul an sau de la Master. Timp de doi ani consecutiv, proiectul axat pe „Spatiul mic“ se desfasoara in doua etape. „Practica teatrala…“ se afla deja in al doilea an din care prima parte s-a incheiat pe 15 decembrie. Aceasta a constat din doua saptamâni in care studentii de la Facultatile de Teatru din Universitatea „Lucian Blaga“, Sibiu, Universitatea de Arte Tg. Mures, Universitatea „Babes-Bolyai“, Cluj au asistat la workshop-uri tinute de specialisti de anvergura din toate domeniile teatrului. In a doua etapa, timp de trei saptamâni, douasprezece companii infiintate dupa tot tipicul, cu dramaturg, regizor, scenograf, actori, manager si ofiter PR, pleaca de la zero, adica de la scrierea textului, apoi a proiectului de finantare si ajung sa-si prezinte spectacolele in fata juriului intr-un festival de trei zile.
Ca reteta gândita de organizatori a functionat imbatabil o dovedeste faptul ca desi teatrele de stat au posturile blocate de ani buni, multi dintre participantii la proiectul de anul trecut si-au gasit deja un loc. Asta pentru ca nici putin networking nu strica, in conceptia organizatorilor, care au invitat in jurii oameni de teatru cu puterea decizionala sau artistica de a-i implica pe tineri in viitoare proiecte, altfel spus, regizori si directori de teatru sau festivaluri. Plus jurnalisti care sa le asigure vizibilitate. Rezultatul? Sapte actori au fost luati la Rm. Vâlcea, un numar important la Deva, altii la Bucuresti etc. Teatrul National Tg. Mures tocmai a montat una dintre piesele câstigatoare de anul trecut, „Flori de mina“, scrisa de Székely Csaba. Spectacolul premiantilor, „The H(Eden) Garden“, a luat si Premiul de la Gala Hop, iar autoarea Alexandra Pâzgu si-a publicat deja textul. Ceea ce dovedeste ca daca o mâna de oameni munceste pe brânci, asa cum s-a intâmplat in cazul de fata, rezultatele pot fi incredibile. Despre acestea ne povesteste mai multe managerul proiectului, Theo Marton:
Cristina Rusiecki: Domnule Theo Marton, s-a schimbat ceva fata de anul trecut?
Theo Marton: Structura, forma proiectului au ramas neschimbate fata de anul precedent. Cu totul vom avea minimum 248 de studenti care vor absolvi cele doua stagii de practica. Ca si anul trecut, etapa intâi a stagiului e structurata in douasprezece workshop-uri. Expertii care alcatuiesc echipa pe termen scurt sunt mai multi la numar, pe diverse domenii: regie, scenografie, dramaturgie, jurnalism teatral, management cultural si actorie.
C.R.: Cum se petrec lucrurile cu Teatrologia? Am observat ca unii studenti sunt in grupa de management, altii in cea de jurnalism.
T.M.: Da, ceea ce produce unele probleme. La Sibiu, de exemplu, vor sa desparta cele doua sectii. Noi am gândit de la inceput structura proiectului, am conceput echipe si am stabilit ca fiecare echipa are un manager si un PR. Pe vremea mea nu exista management sau sectie de scriere dramatica.
C.R.: Ati avut probleme in derularea acestui proiect care se intinde pe doi ani?
T.M.: Da, problemele pe care le are mai toata lumea cu proiectele europene: decalajul intre cererea de rambursare si momentul in care vin banii. Dar se pare ca incet-incet se regleaza si mecanismul acesta.
C.R.: Despre ce decalaje vorbim?
T.M.: Despre decalaje care uneori pot sa tina de la doua pâna la opt-noua luni.
C.R.: In cazul dvs. de câte luni a fost vorba?
T.M.: Sapte luni.
C.R.: Ati simtit ca intârzierea va pune in pericol derularea proiectului?
T.M.: Da, pentru ca structura noastra se bazeaza pe anul universitar. Suntem dependenti de o perioada anume in care se poate tine practica pentru studenti. Daca nu iesea, ne ramânea varianta sa facem practica cinci saptamâni consecutiv. Ar fi fost mult pentru scoli, care ar fi trebuit sa-si regândeasca intregul an universitar din cauza aceasta.
C.R.: Ce tip de probleme pot interveni in interiorul muncii propriu-zise de creatie a studentilor?
T.M.: Principala problema e ca verigile sunt foarte mici si trebuie sa se imbine perfect intre ele. Daca nu, apar disfunctii: poate ca dramaturgul nu a avut inspiratie si textele nu se scriu la timp. Sau conceptul pe baza caruia managerul face devizul spectacolului nu e gata. La inceputul etapei, inainte sa ajunga studentii, trebuie predat conceptul regizoral, conceptul scenografic pe baza carora managerul proiectului depune o cerere de finantare. Apoi noi luam proiectele si vedem: unde s-a plusat, unde e prea mult…
C.R.: Principiul de anul trecut conform caruia fiecare proiect primeste finantare diferita a ramas in vigoare?
T.M.: Da, companiile primesc finantare in functie de proiectele pe care le depun, de cât de seriosi sunt studentii in ce fac acolo.
C.R.: Sumele difera foarte mult?
T.M.: Nu, nu foarte mult. Avem un buget general pe care il impartim pe echipe. Doar ca ei intre ei trebuie sa lucreze deja foarte bine. De aceea am inceput de acum sa-i ajutam. Ca sa inteleaga ca nu-i de joaca si ca daca nu-si fac treaba toata echipa are de suferit. Cum se intâmpla totdeauna: daca unul din echipa nu trage, cineva trebuie sa-l suplineasca.
C.R.: Isi aleg ei singuri spatiile in care vor juca?
T.M.: Nu, spatiile sunt trase la sorti. Ma intrebai la inceput cum facem sa nu-i discriminam. Spatiile, chiar daca nu seamana suta la suta intre ele, au acelasi specific. Ne aducem aminte ca anul trecut, inclusiv in scena italiana a Teatrului Studio, spectatorii au stat pe scena. Studentii nu au avut voie sa foloseasca un spatiu mai mare. Practic, am adus toate spatiile teatrale la dimensiunea scenei de la Teatrul 74.
C.R.: Ati reusit sa deveniti etalonul absolut.
T.M.: In cazul asta, da. Dar lucrul trebuie sa-i motiveze, sa-i faca mai constienti de faptul ca publicul e mult mai aproape de ei. Si ca astfel nu au nevoie nici de scenografie, nici de imagini, ci se pot baza pe oameni… daca tot investim in oameni in cadrul proiectului.
C.R.: Odata cu incheierea etapei a doua, Teatrul 74 pune punct proiectelor europene?
T.M.: Nici vorba. Mai e un proiect in curs de semnare, care va fi finantat de la inceputul anului viitor. Un proiect care se refera tot la practica teatrala si se va desfasura in parteneriat cu Teatrul National „Radu Stanca“ Sibiu si cu Universitatile din Tg. Mures si Sibiu.
C.R.: Tot cu studentii?
T.M.: Da. Cred ca proiectele europene sunt foarte bune. Daca stii sa le gestionezi, daca fluxul banilor merge asa cum trebuie, ele devin un mare câstig pentru toata lumea. Si urmatorul proiect e pe aceeasi axa 2-1. De data aceasta, proiectul are ca tema „Teatrul modern – mijloace multimedia“. Tot incercam sa eliminam decorul clasic din sala de spectacol.
C.R.: Si sa investiti in oameni. Mult succes!
treaba e cunoscuta datorita esentei
Comentariile sunt închise.