Sari la conținut
Autor: VALENTIN PROTOPOPESCU
Apărut în nr. 332
2011-07-14

Roland Garros, mon amour (10)

    Nu stiu câti dintre fanii tenisului îsi amintesc de Budge Patty (sau câti banuiesc macar de existenta acestuia). Oricum ar fi, cert este ca praful asezat peste ziarele epocii ne ascunde un campion exemplar, unul din rasa acelor dandy care luminau prin simpla lor prezenta arena centrala a turneelor de Mare Slem, însufletind atmosfera tribunelor prin eleganta, stil si autenticitate.
    Iancheul al carui nume l-am grafiat mai sus a vazut lumina zilei la Fort Smith, în Arkansas, pe 11 februarie 1924. Baiat de la tara, nici nu ar fi visat sa viziteze Europa daca un ins zdravan deranjat la cap, sa-l numim pe frustratul scundac din Austria, Adolf Hitler, nu s-ar fi gândit (ma rog, e un fel de a spune…) sa arunce întreaga lume civilizata în aer prin proiectul sau nebunesc de a face justitie planetara prin omologarea armata a legilor rasiale. Asa ca Budge Patty trece Atlanticul în calitate de voluntar în armata USA si, pentru ca are zile si e iubit de noroc, intra în Paris calare pe un tanc în chip de Don Juan eliberator. Nu stim câte flori, pupaturi si dezmierdari a primit Patty din partea frumoaselor pariziene, sigur e ca americanul hotaraste sa ramâna în capitala Frantei, de care pur si simplu se îndragostise. Pe urmele unor mari compatrioti, ce-i drept, artisti, nu tenismani (mais c’est pas important!), fermecatorul june îsi cumpara un cochet apartament în Montparnasse, îsi achizitioneaza o masina frantuzeasca de traditie, adica un Peugeot, frecventeaza spre ora cinei celebra cârciuma la Coupole si-si face numerosi prieteni din rândul boemei pariziene renascute dupa anii tristi ai Ocupatiei.
    Casa iancheului este pe malul Senei, la cinci minute de mers pe jos de parcul sportiv Porte d’Auteuil, celebrul Roland Garros. Jucator talentat, Budge, vine adeseori sa se antreneze alaturi de tenismanii francezi pe terenurile batrânului parc. El nu întârzie sa atraga atentia iubitorilor sportului alb si mai ales a cunoscatorilor tenisului. De ce? Pai, simplu, deoarece Patty practica un stil zis clasic, aproape desprins din paginile unui manual scris de imensul campion al anilor 30, Bill Tilden. Ortodoxismul tenisistic de care da dovada cuceritorul Budge consta în faptul ca el ataca mingile cu un voleu magnific, iar loviturile drive de jos, de sub fileu, sunt adevarate capodopere ale genului; serviciul este unul nu doar puternic, dar si elegant, cu o geometrie inspirata direct de marele initiat Pythagora; el ajunge în permanenta la plasa, respectând codul razboinic al compatriotilor sai, ce fac dintotdeauna un tenis bazat pe algoritmul serviciu-voleu; dar, spre deosebire de majoritatea iancheilor, Patty stie sa dispute puncte lungi de pe fundul terenului, gasind o secreta voluptate în rally-urile nesfârsite.
    Dupa cîtiva ani de frecventat cafenelele boeme si turneele pariziene minore, tânarul din Arkansas încearca marea cu degetul si ia parte la marea competitie de la Roland Garros. Zgura o stie prea bine, tenisul îl are în sânge, iar încrederea în steaua sa e undeva sus de tot. De fapt, nu e chiar la prima tentativa, dar asa de hotarât nu a fost niciodata, nici atunci când l-a eliminat în semifinala pariziana din 1949 pe genialul sau compatriot Dick Pancho Gonzales, un tenisman care înca mai cocheta cu ideea de sport amator. Asa ca editia din 1950 a Roland Garrosului prilejuieste o imensa surpriza, practic necunoscutul american catarându-se pâna în finala, pe baza unui tenis fermecator si mult-apreciat mai ales de latura feminina a publicului! Adversar îi este superfavoritul din Cehoslovacia, Jaroslav Drobny, cu care se mai întâlnise de câteva ori si în fata caruia pierduse. Încurcând calculele hârtiei, Patty joaca un tenis de un nivel incredibil, eliberat de orice temeri, parca netinând seama de miza partidei, si îsi adjudeca primele doua manse la un scor sever: 6-1 6-2. Esticul revine, profitând si de oboseala iancheului, si egaleaza la doi, dupa doua seturi strânse, 6-3 7-5! Budge nu se lasa doborât de come back-ul experimentatului sau adversar si reintra în meci pentru a-si trece în palmersul, virgin pâna atunci, un prim trofeu de Grand Slam (7-5 în decisiv!)… pe care-l dubleaza dupa doar doua saptamâni, cucerind titlul si pe iarba londoneza, la Wimbledon!
    Însa nu gratie acestor performante ramâne Budge Patty în memoria spectatorilor parizieni amatori de tenis, ci, mai degraba, datorita unei elegante nemaivazute pe teren pâna la el. În oras si în mediile mondene, iancheul apare mereu în costum-tailleur, iar pe court se prezinta în pulovar din casmir si în sort de flanela bej de la Christian Dior… element de vestimentatie care însa nu a rezistat decât unui singur meci, caci, la spalare, s-a desirat – spre disperarea lui Budge, mare fetisist si amator de suveniruri! De aceea, nu întâmplator a fost Patty considerat un autentic dandy al anilor cincizeci!

    Etichete: