Cu trei prezente în doua galerii si la MNAC, Cristian Raduta a fost cel mai de privit tânar artist vizual în toamna culturala bucuresteana 2010. Preambul fast al celor doua personale pe care fostul student al lui Mircea Spataru le pregateste pentru anul viitor, una în România, cealalta în Italia, la Roma. Dar si un proiect de cursa lunga, urmat fara abatere, pas cu pas, de acest foarte înzestrat sculptor, al carui bestiariu s-a impus în preferintele criticilor, dar este, deopotriva, si pe gustul publicului interesat de noile tendinte ale artei contemporane autohtone.
Dezghiocati din legende si mituri exotice, cu substrat metaforic bine temperat, rinocerii lui Cristian Raduta si-au decantat forta expresiva si magnetismul plastic într-o veritabila marca a insolitului pe care îl abordeaza cu nonsalanta, dincolo de mode si curente cu acte în regula, o noua promotie de artisti vizuali români.
La Atelier 030202, galeria din Noua Sala a Teatrului de Comedie, Cristian Raduta a oferit publicului o instalatie cu titlu inspirat, „Rinocer pe calea melcilor“. O concluzie de pâna acum a parcursului sau rinoceresc, dar si un început de radicalizare a discursului sau vizual. Potentat de mesaj (sa nu ne speriem de cuvânt), de atitudine, de gestul cu încarcatura politica explicita. Un comentariu asupra impactului devastator al puterii stihinic primare cu inocenta fragila, luata prin surprindere, silita sa se regrupeze si, eventual, sa riposteze. Alb si negru, masivitate si miniatura, întuneric si lumina, bine si rau într-o secventa înghetata, înaintea confruntarii decisive. Un monstru negru decerebrat, din rasini, cu volumele decupate tridimensional, cu cicatrici din ipotetice batalii anterioare calca apasat pe cochiliile melcilor. Zburatacite din calea bestiei în partea stânga a dreptunghiului-ring al luptei decisive ce sta sa înceapa, adunate în vederea unui inegal contraatac, în partea dreapta. Puterea rudimentara, care n-a cunoscut niciodata frâul, asteapta sa se avânte nu pe calea regala (ori imperiala) a compromisului si negocierilor diplomatice, ci pe poteca de fragile trupuri sfaramicioase pe care sa le faca una cu pamântul. Sau cu neantul.
Cristian Raduta stie sa tina cumpana dreapta între aluzia la realitatea imediata si marea capacitate de generalizare a imaginii devastatoare pe care o asaza cu sobrietate, fara efecte ornamentale explicative, în fata privitorilor lasati sa reflecteze pe cont propriu si sa reactioneze la „ghemul“ acesta de spaima viscerala.
„Rinocer pe calea melcilor“ e o provocare cum nu prea am vazut de multe ori, în ultima vreme, prin galeriile autohtone. Fara artificii si adjuvante de „efect“, mesajul ei trezeste si convinge din prima. si cere implicare, atitudine, gest.
Instalatia lui Cristian Raduta e înca una din reusitele proiectului vizual-conceptual al acestui atelier care, în mai putin de un an, a reusit sa devina un spatiu expozitional de referinta în viata culturala bucuresteana.