Sunt emigrant de decenii într-o tara în care în iulie temperaturile bat 40 de grade. O tara care acum e în criza. Ca atare, lumea pleaca si nu pleaca-n concedii. Si asemenea lumii, si eu.
E o caldura peste zi care te stoarce. Si totusi viata merge înainte. Si cu viata si eu.
Deci ma scol dimineata devreme si-mi îndeplinesc ritualul: citesc presa. Si ce afli din presa, în saptamana asta torida?
O multime de lucruri.
Senzational: lumea stiintifica internationala e cu sufletul la gura fiindca la CERN, la Geneva. s-a descoperit misterioasa particula denumita „bozonul Higgs“ sau „particula lui Dumnezeu“.
Stupefiant: în Romania, manifestantii pro si contra Basescu si-au dat jos pantalonii si si-au aratat fundurile unii altora în Piata Victoriei.
În sfarsit: din partea diasporei din Italia se trimite o scrisoare deschisa autoritatilor din tara în care se spune: „Cerem sa fie accelerata procedura de numire a noului ambasador al Romaniei în Italia si sa fim consultati asupra persoanei care ne va reprezenta în Italia“.
Consistente stiri. Unicat.
Ma abtin sa vorbesc despre experimentul de la CERN, fiindca nu sunt pregatita sa-l înteleg. Caut pe internet, vreau sa aflu cine este acest domn Higgs, cum i s-a aratat mintii lui stralucitoare întai în calcule matematice o particula care, spun savantii, este rezultatul „celei mai lungi si mai costisitoare vanatori de particule din istoria stiintei“. Ma simt mica în ignoranta mea, dar faptul ca mi-e dat totusi sa fiu contemporana cu asemenea momente îmi da un sentiment parca de respect de sine.
Tot dintr-un sentiment de respect de sine ma abtin totalmente sa vorbesc despre cel de-al doilea subiect al saptamanii caniculare, anume despre manifestatiile pro si contra Basescu din Romania.
Asa ca ma opresc asupra celui de-al treilea eveniment care mi-a atras atentia: scrisoarea semnata de domnul Eugen Terteleac, în numele Associazione dei Romeni in Italia. Mai ales cea de-a doua parte a frazei citate ma face sa ciulesc urechile. Adica, spune scrisoarea deschisa, referindu-se la noul ambasador al Romaniei, „sa fim consultati asupra persoanei care ne va reprezenta în Italia“. Recunosc ca daca nu as trai în diaspora de o multime de ani, as fi mai putin sensibila la o asemenea fraza. Dar experienta existentiala si mai ales studiul diasporei, ma obliga sa-i felicit pe cei de la Associazione dei Romeni in Italia. Cred ca este punctul cel mai înalt al constiintei de sine la care a ajuns o diaspora, lucru care era de asteptat totusi ca se va întampla într-o zi. Si trebuie sa spun ca ma asteptam chiar ca domnul Terteleac sa ajunga, în numele celor cu care a format asociatia, la acest punct. Lucrurile mergeau într-acolo.
Italia este una dintre zonele geografice cu cea mai mare concentratie de romani în diaspora. Ei sunt parte a poporului din afara granitelor, sunt Romania din afara Romaniei. Stiu despre ei, cei ramasi în tara, ca trimit bani. Se isca din cand în cand, în campanile electorale, discutii daca au sau nu au drept de vot, cum anume sa si-l exercite si mai ales, cu spume la gura, vorbeste unul si altul, pe cine anume trebuie ei sa voteze. Ce partid din Romania, adica, îi reprezinta pe ei cel mai bine la Roma sau în Sicilia. Partidul fiind desigur la Bucuresti. Si ei, de decenii, prin toate locurile de pe harta peninsulei. Singurul lor factor de unificare nefiind totusi la Bucuresti, ci-n peninsula. Si acest factor numindu-se Ambasada Romana.
Pentru romanul din Sicilia important este cine-l reprezinta la nivelul contactelor lui cu guvernul italian. Acest reprezentant poate avea orice culoare a curcubeului, important este însa sa stie ce vorbeste si cum vorbeste cu cei din tara de emigratie. Si pentru a face acest lucru, trebuie sa aiba o tangenta cu subiectul. Iar diaspora este îndreptatita sa stie ce tangenta are acest reprezentant cu subiectul – iata subtextul interventiei pe langa guvern a Asociatiei Romanilor din diaspora italiana si a domnului Terteleac.
Nu as fi fost atat de categorica poate, daca nu as fi fost un om patit. Si patarania noastra, a celor din Grecia, este urmatoarea (cu partea ei de tragic, cu partea ei de comic):
Am fost sfatuiti de catre ambasada de la Atena, cei organizati în societati, fundatii si asociatii, în urma cu cativa ani, sa scriem proiecte, pentru a fi sprijiniti de un departament al romanilor de pretutindeni de pe langa guvern. Am scris. Am asteptat. Proiectele noastre au fost respinse. Si am fost invitati la ambasada, sa ne întalnim cu cei de la departament. Care ne-au onorat cu o scurta vizita.
Au pornit reprezentantii diasporei spre ambasada. Am pornit si eu. Ne-am întalnit în mare fuga cu doi flacai, ia-i de unde nu-s. Fiindca aveam un proiect respins, a trebuit sa vorbesc cu ei. Mi-au aruncat cu mare viteza între ochi niste carti de vizita. Ce masterate! Ce doctorate! Ce Anglii! Ce Americi! Ce titluri onorifice într-o meserie care, întamplator, era si a mea!
Era multa lume, oficiala si consternata în jurul nostru cand, dupa primele fraze, le-am spus: „Voi doi sa faceti bine si sa dispareti din fata mea!“. Oficialii, de la Atena si de la Bucuresti, au ramas perplecsi. Mai putin oamenii cu care lucram în diaspora si care îmi cunosteau povestea. O poveste ce tine de domeniul fantasticului, dar uite ca fantasticul se constituie de multe ori parte în existenta noastra.
Cum arata povestea? Simplu. Întamplator, secretara organizatiei noastre, se întorcea din Romania cu un avion al companiei TAROM. Pe scaunele din spatele ei stateau doi flacai, siguri si multumiti de sine. Fara sa vrea, tanara noastra colaboratoare i-a auzit vorbind între ei:
„A, ce dracu, scoate hartiile alea sa ne uitam putin peste ele, alea cu proiectele respinse, n-am apucat sa vedem despre ce e vorba si te pomenesti ca va trebui sa ne întalnim si cu astia pe la ambasada“…
Întamplarea face ca baietii, cei cu studii înalte de te mirai cum de au putut cuprinde în anii lor putini atatea masterate si doctorate, atatea anglii si atatea americi, atatea cercetari de sociologie si specializari în diaspora, întamplarea face deci ca ei, dupa ce i-am somat eu sa dispara urgent din fata mea, chiar au disparut. Atat de specializati vezi doamne, ei s-au pierdut de pe firmamentul stiintei, al reprezentarii diasporelor, al si al. Nu din pricina mea, desigur. Si nici disparitia nu este, în mod cert, una de fapt. Este una de aparenta. Ei sunt pe undeva, pe la vreun alt deparament, le arunca între ochi altora cartile acelea de vizita, calatoresc spre alte tinte, vorbesc între ei prin alte avioane despre unii carora le-au respins proiectele, „ce dracu, ma…“
Asa ca ma alatur cu toata convingerea propunerii celor de la Associazione dei Romeni in Italia. Subscriu la scrisoarea domnului Terteleac si-l felicit c-a pus punctul pe i. Vrem si noi sa stim cine sunt cei care ne reprezinta. Vrem sa stim pe ce baza se considera ei aparatori ai drepturilor noastre în fata guvernelor tarilor în care traim si de unde, cei mai multi dintre noi trimit bani greu munciti în tara. Sa-i cantarim. Sa-i verificam. Nu dupa culoare politica, ci dupa capacitati. Nu dupa curriculum-uri încropite cu o nonsalanta care baga-n sperieti. Si nici dupa aparitii pe diverse canale ale televiziunilor din tara.
Ne plangem tot timpul ca diasporele nu sunt unite. Ne întrebam noi oare, cu deplina seriozitate, si cine le dezbina?