Ospitalitatea romaneasca

In cantul VI din „Iliada“, troianul Glaukos se lupta cu aheul Diomede. Glaukos e curajos, iar Diomede il intreaba daca nu cumva pogoara din zei. Glaukos ii spune ca e fiul lui Hippolochos, nepotul lui Bellerophon.
Diomedes ii spune ca Bellerophon a fost oaspetele bunicului sau, Oineus, dupa care adauga: deci eu iti voi fi oaspete in Argos, iar tu mie in Licia. Dupa care facura schimb de armuri, Diomede dand una de bronz, si primind una de aur (de unsprezece ori mai scumpa, cum ne informeaza Homer, cu meschinatate).
Aceasta ospitalitate care creeaza o prietenie – o prietenie care trece peste generatii – este, antropologic, rara.

A aparut ca protectie a calatorilor in teritoriu ostil. Oricine poate fi, in desert, alternativ gazda si oaspete. Ospitalitatea de tip xenia e derivata din ospitalitatea beduina: asa cum in desert calatorul e supus permanent pericolelor, in Antichitate, calatorul care vine intr-un oras are mult mai putine drepturi legale ca un localnic (spre deosebire de situatia de azi). El nu are drepturi decat prin gazda sa. Ospetia era atat de importanta, incat Zeus insusi era patronul ospetiei. Ospitalitatea de tip xenia e oarecum diferita de ospitalitatea de tip beduin: ospitalitatea beduina nu creeaza obligatii sau legaturi pe termen lung.
In Roma antica, primirea cetateniei romane era dificila. Numerosii straini stabiliti aici devin clientes, clienti ai unor patroni. Patronul e un patrician, nu neaparat bogat, ci cu drepturi civice depline, pe care strainul nu le are. Relatia de clientelat e o relatie de schimb, foloase materiale contra drepturi legale.
Oriunde in lume calatorul si strainul e vulnerabil. In tarile cu administratie ineficienta, strainul calator e inca si mai vulnerabil; el nu are drepturi egale cu localnicii. Ospitalitatea, un fel de infiere/ nasire temporara, e un paleativ al situatiei. Ea creeaza un castig reciproc: strainul calator capata drepturi suplimentare; gazda isi afirma capacitatea de a proteja pe cineva.
Putem distinge trei faze:
Ospitalitatea beduina: in desert nu exista politie. Calatorul este aparat doar de gazda impotriva oricui. Drepturile sale sunt sacre. Gazda se asteapta la acelasi tratament din partea oaspetelui atunci cand calatoreste.
Xenia greaca. In orasele antice, drepturile legale ale calatorilor sunt extrem de precare. Devenind oaspetele cuiva, calatorul isi creeaza o inrudire virtuala, si obtine drepturi legale asemanatoare cu cele ale cetateanului.
Clientelismul roman. Strainul stabilit intr-un oras devine clientul unui patrician cu drepturi civice depline. Patronul isi apara clientul si devine intermediarul clientului in raporturile sale cu autoritatile.
Prietenia de tip oriental: prietenia se instaureaza intre egali. Prietenii trebuie sa isi foloseasca influenta publica unul in favoarea celuilalt. Clientelismul nu difera de prietenie decat prin asimetrie: in raporturile de clientelism (1) statutul social al celor doua persoane e diferit si (2) serviciile facute reciproc sunt diferite (vot contra protectie, de exemplu).
Coruptia e situatia in care patronul nu mai e o persoana privata, fie si influenta, ci (1) demnitar public; si clientul (2) nu mai cere servicii pentru sine, ci pentru terte persoane, contra unor foloase materiale. Clientelismul este un schimb reciproc de servicii de natura diferita, dar totusi, schimb de servicii. Coruptia este situatia in care patronul nu mai primeste in schimb servicii, pe termen lung, ci primeste foloase materiale, imediat. Coruptia deriva din clientelism.

Ospitalitatea romaneasca e inrudita – antropologic – cu xenía greaca, ospitalitate pentru straini care creeaza o legatura de prietenie pe termen lung.
Romania ca un fel de Mexic
Clientelismul apare in tarile in care nu toata lumea are aceleasi drepturi civice. Patronul apara drepturile legale ale clientului; clientul confirma public puterea politica a patronului, si voteaza cu acesta (in cazul in care exista alegeri). Coruptia este interactiunea intre mecanismele de putere recunoscute si mecanismele de putere informale.
Clientelismul este, pentru categoriile defavorizate, un mod de acces la diverse parghii de asistenta sociala la care lipsa de instructie si de familiaritate nu le permite accesul direct. Clientelismul apare acolo unde (1) nu exista o separare reala a puterilor in stat si (2) mentalitatea este autoritara.
In Mexic, patronii se numesc caciques, in Filipino, bosses, in Romania, baroni locali. Mafia are si ea un rol important de mediator politic. Diferenta intre sistemul clientelar si sistemul mafiot e ca in sistemul clientelar, baronul local isi extrage puterea dintr-un grup (1) superior lui (partidul politic, autoritatea locala) care e (2) legitim. Caciquismo, compadrazgo, padronazgo sunt diversele nume sub care apare clientelismul.
„Unele din monopolurile de stat sunt concesionate pe bani, dar regula e sa fie cedate gratis sau pentru un pret nominal, pretul real fiind incasat sub forma de sprijin politic. Domeniul public e vandut in suprafete imense, pretul nominal fiind de o suta de centavos pe hectar. Dar guvernul nu vinde nici unei firme sau unei persoane care n-a fost selectionata inainte. Cu alte cuvinte, domeniul public nu e oferit tuturor in termeni egali. Concesiuni publice in valoare de milioane de dolari – cum ar fi folosirea apei unui rau pentru irigatii sau pentru producerea de curent, sau alte monopoluri, au fost date, dar nu la intamplare. Acestea sunt moneda cu care se cumpara sprijinul politic, si ca atare vorbim de mita, pur si simplu. Programele sociale nu se intreprind niciodata pentru imbunatatirea vietii populatiei, ci pentru a asigura pozitia guvernului. De exemplu, Banca Agricola: daca citim articolele de ziar despre scopul bancii, ne-am inchipui ca guvernul s-a lansat intr-un program gigantic de a ajuta taranii expropriati sa se apuce din nou de agricultura. Scopul e de fapt de a ajuta latifundiarii cei mai bogati. De doi ani de cand banca activeaza, nu a acordat imprumut vreunei ferme care are sub o mie de hectare. S-au dat milioane pentru proiecte de irigatii, dar totdeauna sume peste suta de mii de dolari. In SUA, fermierii sunt o clasa umila; in Mexic, fermierul tipic e un latifundiar. Din cauza privilegiilor acordate de guvern, zona rurala este inca feudala. Baronii (the barons) sunt mai bogati si mai puternici decat aristocratii dinainte de Revolutia franceza, iar plebea mai saraca si mai necajita. (…) Diaz incurajeaza investitiile de capital strain, fiindca aceasta inseamna sprijinul guvernelor straine. Investitorii americani se inteleg mai bine cu Diaz decat cu insusi guvernul american. Diaz a intrat in parteneriat direct cu anumite concerne straine, carora le-a acordat anumite privilegii speciale pe care nu le-a dat nici macar milionarilor lui. Aceste parteneriate straine i-au dat legitimitate si ajutor international regimului sau. Fiind sigur ca trupele straine vor interveni in favoarea sa a fost una din puternicele forte care i-au impiedicat pe mexicani sa indeparteze un conducator care s-a impus prin arme. (John Kenneth Turner, „Barbarous Mexico“, 1910)
Cum si unde apare clientelismul?
Clientelismul apare in tarile cu mentalitate autoritara, inegalitate sociala mare (de obicei, tari cu dezechilibru intre populatia urbana si rurala) si economie sub-dezvoltata, de auto-suficienta, unde agentii economici nu au o piata suficienta si depind de comenzile de stat, si analfabetism ori inapoiere. Clientelismul e incompatibil cu democratia.
Clientelismul e la fel de opus economiei de piata ca si comunismul. Clientelismul afecteaza distributia eficace a resurselor.
Autoritatea, in statele clientelare, e personala, nu tine de institutii. Ideea de delegare a puterii nu exista, cum nu exista nici ideea de separare a puterilor. Functionarul unei institutii nu poate fi tras la raspundere de superiorii lui pentru a nu fi eliberat o autorizatie sau alt act administrativ. Institutia de stat nu functioneaza pe principiul eficacitatii. Conducatorii nu raspund in fata grupului – institutie sau partid. Aceasta este esenta autoritarismului. In democratie, conducatorii apartin partidelor sau institutiilor, fata de care dau seama; in autoritarism, conducatorii sunt institutia, nu dau seama nimanui.
In mentalitatile democratice, conducatorul unei institutii raspunde fata de superiorii sai. Conducatorii partidelor sunt responsabili fata de membrii de partid pentru succesul sau insuccesul in alegeri. In mentalitatile clientelare, adevaratii suporteri sunt invizibili, iar deciziile politice sunt luate in secret.
Atunci cand etica unui popor e particularista si nu universalista, partidele nu se pot coaliza in jurul unei ideologii (fiindca mentalitatea e incapabila de a-si regla comportamentul dupa legi si reguli universale). Partidele se vor coaliza deci in jurul unor personalitati, nu al unor ideologii. De asemenea, sciziunile din partid au loc din cauza conflictelor de persoane si interese, nu a conflictelor ideologice.
Partidele, in aceste tari, sunt clientéle care au dat in metastaza.
Societatea civila e slaba sau inexistenta atunci cand mentalitatea nu e egalitara, ci autoritara. Autoritarismul si societatea civila se exclud reciproc.
Coruptia e de doua feluri: a obtine drepturi legale contra unei spagi; a obtine drepturi ilegale contra voturi. Primul tip de coruptie, a obtine drepturi legale contra spagii, apare atunci cand birocratia e ineficace. Ea e doar mediul de cultura pe care se dezvolta coruptia de tipul secund, obtinerea de drepturi ilegale – nu contra spaga, ci contra servicii electorale.
Exista coruptie strict pecuniara (a obtine un permis legal contra spaga) care nu creeaza relatii de complicitate pe termen lung, si coruptie care creeaza relatii durabile. Relatiile de putere apar chiar in inchisoare. S-ar putea crede ca detinutii sunt cu totii (1) lipsiti de putere (2) in mod egal; in realitate, unii au putere, altii nu, iar cei slabi platesc celor puternici.
In feudalism vasalul nu-si alege seniorul, si e legat de glie; in clientelism, clientul isi alege patronul. Dar clientelismul este tot o continuare a feudalismului. In feudalism, vasalul ii datoreaza seniorului osteni, in caz de razboi. In clientelism, clientul ii datoreaza patronului fonduri electorale si votanti, in caz de alegeri.
Inegalitate, democratie,
indice Gini
Clientelismul apare atunci cand este imposibila aparitia unei clase de mijloc, si societatea se polarizeaza in bogati si saraci; Turcia are de doua ori mai multi miliardari decat Elvetia (sau Franta sau Italia sau Spania). Cehia, desi are un PIB pe locuitor dublu fata de Romania, nu are mai multi miliardari. Romania are unul din cei mai mari indici de inegalitate din Europa. Indicele Gini, masura inegalitatii din societate, e invers proportional cu gradul de democratie, si direct proportional cu gradul de coruptie si clientelism al unei tari. Indicele Gini al Romaniei a trecut de la 23 in 1990, la 33 in 2010, una din cele mai mari cresteri ale inegalitatii din Europa. Diferenta dintre salariile cele mai mari din Romania si cele mai mici e de 1 la 20. Primul procent dintre romani castiga la fel de mult ca ultimii 20 %. Acesta este motivul pentru care nu s-a nascut si nu exista o clasa de mijloc, singura capabila sa creeze o societate civila, singura capabila sa dea nastere democratiei.
Ce inseamna 20:1? Inseamna ca pe 15 ianuarie, cand inca n-au fost aruncati brazii, un procent din romani au castigat deja cat vor castiga 20% muncind tot anul. Acest procent e cel care organizeaza festivitati populare cu mici, fasole si tuica la alegeri. Primele doua procente castiga cat ultimii 27 %. Primii 2% conteaza politic tot atat cat ultimii 27%, care sunt clientela, masa de manevra a primilor. Primii 5% castiga cat ultimii 50%. Primii cinci la suta isi asigura rotatia la putere prin alegeri libere, pe care ei le organizeaza: ei platesc afisele, mititeii si taraful.
Sanatatea romanilor se deterioreaza: rata cancerului a crescut cu 17% in ultimii 20 de ani, in vreme ce ea a scazut in Europa occidentala.
Germanii sunt reci
Romania va fi pururi un stat clientelar. Romanii sunt un popor de oameni calzi, prietenosi si ospitalieri. Brutalitatea colectiva a Romaniei este insumarea bunatatilor, marinimiilor, iertarilor, hatarurilor individuale. O lingura de apa de mare e linistita si pasiva. Milioane de linguri de apa de mare provoaca uragane si ineaca vapoare. Individual, romanii sunt ingaduitori si prietenosi, rabdatori si concesivi, indulgenti. In ansamblu, institutiile lor nu functioneaza.
„Comunismul se va infaptui cand fiecare cetatean sovietic va avea o cunostinta la macelarie“ zicea o butada. In regimul clientelar, situatia ideala va aparea cand fiecare cetatean va avea o cunostinta la primarie, la prefectura sau la Palatul Victoria.
Schimbarea legilor si a institutiilor, integrarea in Europa sunt necesare, dar nu sunt suficiente. Schimbarea mentalitatii ar fi potrivita, dar ea e imposibila. Romanii nu vor da niciodata restul exact. Exista romani sufletisti, romani inimosi, romani de isprava; romani punctuali, corecti si exacti nu vor exista niciodata. Occidentul a platit un pret afectiv imens pana a obtinut eficienta sa industriala si spiritul de echitate.
Romanii nu sunt gata sa plateasca acest pret. Romanii nu sunt gata sa rupa lantul slabiciunilor.

Coruptia NU e in alta parte. Coruptia nu e decat un subprodus al clientelismului, care e un subprodus metabolic al prieteniei, care e odrasla ospitalitatii. Nu poate fi eradicata coruptia, care se prelinge din clientelism, care picura din prietenie, care vine din ospitalitate.
Glaukos primeste fara sa clipeasca platosa de bronz a lui Diomede, si-i da fara sa ezite platosa lui de aur.
Fac parte din doua ostiri care se lupta crancen, dar ei nu pot sa se urasca si nu se vor bate unul cu altul. Fac un schimb care economic pare pagubos, dar asta nu-i deranjeaza. Diomede ii intinde lui Glaukos platosa fara sa se codeasca. Glaukos o primeste fara sa se codeasca. Prietenia lor e mai puternica decat legile razboiului si legile economiei.

Europa occidentala este in rostul modern: ostenii se bat, impersonal, ca membri ai armatelor, nu stau de vorba cu adversarii, nu fraternizeaza. Romania este in rostul homeric al „Iliadei“, de acum trei mii de ani, cand soldatii se opresc in lupta, stau de vorba, schimba daruri, si se hotarasc sa se evite unul pe celalalt. In numele prieteniei.