Sari la conținut
Autor: Dan Mircea CIPARIU
Apărut în nr. 275

O poetica a peisajului

    Ca nimeni altul, Viorel Marginean imi evoca in tusele sale inconfundabile dealurile, casele si nostalgia ce zboara deasupra tuturor intre Târnava Mica si Târnava Mare, aproape de Blaj, loc de intemeiere spirituala si istorii. Un patriarh al culorii si, mai cu seama, al devenirii printr-un discurs vizual paradoxal: o voce interioara spontana, sensibila si proteica dublata de un mestesugar al detaliului si al liniei. Astfel, o poetica a peisajului gândita ca o scenografie luminata a biografiei si a receptarii nevoii de a privi dinspre Inalt spre Zbor ni se releva cu dexteritate si program.

    Aceasta rezonanta speciala cu lucrarile lui Viorel Marginean, cele pe care le-am admirat in tihna in fosta cladire a Ambasadei Imperiului Austro-Ungar la Bucuresti, sediul de astazi al Fundatiei Nationale pentru Stiinta si Arta, si in retrospectiva Viorel Marginean deschisa de criticii de arta Ruxandra Garofeanu si Dan Haulica la Galeria ArtSociety din Bucuresti, a fost sporita de festinul artistic oferit de inovatia curatoriala a Ruxandrei Garofeanu la Galeria Dialog a Primariei Sectorului 2 din Bucuresti, care poarta numele „Marginean. O familie de artisti. Continuitate peste generatii“. Un concert vizual cu lucrari semnate de Olga Morarescu Marginean, Alexandru Ioan Marginean, Mihnea-Mlak Marginean si Viorel Marginean. Un eveniment al lumii noastre culturale sub vremuri si crize care mi-a dat sentimentul stenic al eliberarii de temele la zi prin elogiul discret al Peisajului si prin confesiunile plastice ale unei lumi ce „gândea in basme si scria in poezii“ (Mihai Eminescu).
    Viorel Marginean este un scenograf al imanentului. Pasari care fotografiaza si creeaza mitologii peste sate si geometrii arhetipale. Coline illuminate si transcendente. Pauni hieratici si mistici, pauni ai unei stilistici superioare intr-o sintaxa vizuala eliberata de expresionism. Lume de semne ale unei civilizatii taranesti ce are sfintenie si povesti seducatoare.
    Fiul padurarului, cel din satul Cenade, Viorel Marginean, e un scenograf al unor reverii verticale si orizontale. Daca Nichita Stanescu scria ca singura sa „proprietate e absenta“, Viorel Marginean ar putea sa ne spuna pre limba semnelor si a constructiei vizuale ca singura sa proprietate e privirea. Viorel Marginean priveste de sus pentru a-si ridica (si a ne ridica) privirea la grad de cunoastere si initiere. Artistul ne propune un perpetuu si inefabil joc secund al planurilor. Maretia peisajelor sale vine din aceasta privire din Inalt si din Zbor. Citez din textul scris de academicianul Dan Haulica si publicat in catalogul „Marginean. O familie de artisti. Continuitate peste generatii“: „Universul devine tot mai vizibil o imensa gradina a cararilor care se bifurca. Vreau sa spun, fara a lua ad litteram formula borgesiana, ca pictura lui Viorel Marginean infasura reticular peisajul, acela invernal mai cu seama, in linii si carari serpuind prolific: unele abia zgâriate, spectral fugind, pe ilimitatul intinderii, altele facând o striura parca anatomic sensibila in spinarile dealurilor, dându-le o acuitate de ecorseu geologic…“.
    Mi-au placut mult lucrarile lui Viorel Marginean pe suprafete mari, create recent, din câte mi-a devoalat criticul de arta Ruxandra Garofeanu, lucrari care au facut ca arhitectura din sticla si metal a Primariei Sectorului 2 sa se transforme in chip autentic intr-un  spatiu privilegiat al Peisajului. Astfel, dupa cum am citit in textul scris de Ruxandra Garofeanu, ni s-a propus „o intâlnire, aproape inedita, cu atractia speciala a artistului fata de vechile scoarte, stergare, ii, pristolnice, icoane, oprege… Aproape inedite in sensul ca, desi veche, confundându-se cu inceputurile sale de pictor si desenator, aceasta ipostaza a plasticii lui Marginean a fost mai putin scoasa in prim-plan, mai putin favorizata de absorbtia imaginii, de transormarea ei in semn. Sau, daca vreti, uitata o vreme, pentru ca astazi sa tâsneasca in deplina forta a expresiei“.
    Noile lucrari ale lui Viorel Marginean, pe suprafete mari, cu discursuri vizuale ample si meditative asupra relatiei noastre cu Natura, continua sa ne ofere un organic program estetic al Peisajului. Un program ce va atrage si va seduce peste mode si timp!