Noul Cinema Românesc a vizitat Israelul

Incepând din 1986, orasul Tel Aviv gazduieste, la fiecare doi ani, unul dintre cele mai importante festivaluri de film studentesc ale lumii.

Anul acesta, intre 5 – 12 iunie, competitia internationala a editiei a 13-a a inclus 122 de filme (scurtmetraje si mediumetraje de fictiune si documentare, de animatie si experimentale), reprezentând atât 39 de tari, cât si 78 de facultati si departamente de film. Aceasta este cea mai vasta sectiune competitionala a unui festival de film studentesc. In plus, competitia israeliana a mai adus in fata publicului 31 de productii cinematografice venind de la 15 institutii universitare cu studii de specialitate. Toate proiectiile au avut loc in cele doua sali ale Cinematecii din Tel Aviv.
Programul festivalului a mai propus 20 de ateliere si conferinte sustinute de cineasti israelieni si straini (o parte din cei 150 de invitati externi). Doua premii speciale, pentru contributii deosebite aduse cinematografului, au fost inmânate anul acesta lui Roger Corman si Liei van Leer – doua personalitati foarte diferite, dar cu siguranta remarcabile pentru arta a saptea.
Roger Corman, regizor si producator american (dar care a indeplinit ocazional multe alte sarcini pe platouri) nascut in 1926, este considerat „regele filmelor de serie B“. Martin Scorsese declara intr-un interviu ca Roger Corman a fost cel care l-a invatat cum sa realizeze un film in numai 24 de ore. Dupa sase decenii de activitate la Hollywood, acesta a primit anul trecut un Oscar onorific pentru intreaga sa cariera. Dintre cele aproape 450 de filme regizate si produse de Roger Corman, merita amintite cele opt adaptari dupa Edgar Allan Poe din anii ’60 (avându-l de obicei in prim-plan pe actorul Vincent Price), „The Little Shop of Horrors“ (1960), „The Wide Angels“ (1966), „The Trip“ (1967) si „Frankenstein Unbound“ (1990).
Lia van Leer, important pionier in domeniile programarii si arhivarii filmelor in Israel, s-a nascut in 1924 in Balti, orasel basarabean care pe atunci facea parte din România, dar a ajuns in Palestina la numai 16 ani, iar razboiul a lasat-o fara familie. In 1952, ea s-a maritat cu Wim van Leer, un inginer, pilot, dramaturg si producator de film olandez, si s-a stabilit impreuna cu acesta in Haifa. Cuplul a infiintat primul cineclub al tarii, in 1955. Au urmat apoi Cinemateca din Haifa, Cinemateca din Ierusalim, precum si Arhiva de Filme si Festivalul International de Filme din capitala Israelului. Lia van Leer a facut parte din juriile prestigioaselor festivaluri de la Cannes, Berlin si Venetia. La aproape 86 de ani, ea este inca in activitate, confirmându-si statutul de simbol al industriei de film din Israel si exprimându-si public opiniile transante, inclusiv in privinta politicii tarii sale.
Juriul competitiei internationale, condus de Jan Harlan (cumnatul si producatorul executiv al lui Stanley Kubrick), a inclus si doi români, fosti colegi la Studioul „Sahia“: Tereza Barta (profesor asociat la York University din Toronto) si Laurentiu Damian (prorector al Universitatii Nationale de Arta Teatrala si Cinematografica „I.L. Caragiale“ si director al Editurii Video). In competitie, UNATC a fost reprezentata de scurtmetrajele „Afterparty“ (regia: Ivana Mladenovic) si „Timi“ (regia: Cristi Iftime), care nu au ajuns insa printre cele 19 filme finaliste.
In cadrul festivalului, ziua de miercuri, 9 iunie, a fost dedicata – cu sprijinul Institutului Cultural Român din Tel Aviv – Noului Cinema Românesc. Programul a inceput cu o conferinta a Terezei Barta despre „Filmul românesc. Noul val. Vechile traditii“. Vorbitoarea a realizat un succint excurs istoric (deoarece, a argumentat ea, publicul international cunoaste doar succesele recente ale cinematografiei noastre, nu si cele mai importante filme din perioada comunista), accentuând importanta unor pelicule clasice precum „Padurea spânzuratilor“ (1965) de Liviu Ciulei, „Un film cu o fata incântatoare“ (1967) de Lucian Bratu, „Reconstituirea“ (1970) de Lucian Pintilie (un film care, conform Terezei Barta, ar fi putut genera un „nou val“ cinematografic similar cu cel din Cehia, daca autoritatile comuniste nu i-ar fi limitat distributia si, implicit, influenta), „Nunta de piatra“ (1973) de Mircea Veroiu si Dan Pita, „Secvente“ (1982) de Alexandru Tatos sau „Proba de microfon“ (1980) de Mircea Daneliuc.
Regizorul Florin Serban a fost si el prezent la festival, cu ocazia premierei locale a remarcabilului sau debut in lungmetraj, „Eu când vreau sa fluier, fluier“. Proiectia de vineri seara, care s-a bucurat de mare succes la public, a fost prezentata de criticul israelian (de origine româna) Dan Fainaru, care a moderat si sesiunea de intrebari si raspunsuri de dupa film. Miercuri, Florin Serban a avut si el o interesanta prezentare interactiva despre drumul de la film studentesc la lungmetraj. Pentru mine, cea mai surprinzatoare veste a zilei a fost aceea ca tânarul cineast român lucreaza in prezent la scenariul unui film de epoca. Si nu este vorba despre „Epoca de Aur“, ci despre cea a razboaielor dintre daci si romani… In finalul prezentarii sale, Florin Serban si-a prezentat scurtmetrajul de absolvire, „Jumatate de oras face dragoste cu cealalta jumatate“ – o comedie amara despre vârstele pasiunii si despre iubirile pe veci pierdute si regretate.
In cadrul aceleiasi „gale-tribut“ dedicate Noului Cinema Românesc, Laurentiu Damian a prezentat o selectie din filmele studentesti ale celor mai cunoscuti regizori absolventi de UNATC. Astfel, publicul israelian a avut sansa sa urmareasca scurtmetraje semnate de Hanno Höfer („Telefon in strainatate“), Catalin Mitulescu („Bucuresti – Wien ora 8:15“ si „17 minute intârziere“), Cristian Mungiu („Mâna lui Paulista“), Cristian Nemescu („Poveste la scara C“), Doru Nitescu („Fragile“) si Corneliu Porumboiu („Calatorie la oras„).
Receptivi la evolutiile recente din lumea filmului, anul acesta organizatorii festivalului au rezervat o zi din program noilor media. Astfel, programul de joi, 10 iunie, a inclus discutii despre „Transmedia“ si „advertainment“ (in româna, echivalentul termenului ar fi „publiciment“), YouTube si Facebook, filme interactive si documentare online sau povesti de succes pe Internet.
Desi anul acesta Scoala de Film si Televiziune „Sam Spiegel“ din Ierusalim (singura institutie universitara a tarii dedicata exclusiv acestui domeniu) a avut doar trei scurtmetraje selectionate (doua in competitia internationala si unul in cea nationala), situatie care a stârnit câteva valuri in presa locala, una dintre aceste productii cinematografice a fost desemnata cel mai bun film din festival. Este vorba de „Guided Tour“ de Benjamin Freidenberg, un film poetic, ale carui numeroase piste narative conduc toate spre ideea de alienare, intr-un oras cosmopolit ca Ierusalimul.

Multumesc pentru sprijin
Institutului Cultural Român din Tel Aviv.