Daca am face o lista a muzeelor României aflate, sub o forma sau alta, în pericol de disparitie, ar trebui, probabil, sa umplem câteva pagini. Si ar necesita, oricum, o multime de explicatii si paranteze. O vizita la Cluj poate sa ofere unui vizitator, cât de cât avizat, senzatia de pericol iminent, în care se gasesc muzeele din oras. Nu chiar toate (nu discut, aici, despre muzeele universitare si despre cele ecleziale), dar, în orice caz, cele mai importante, chiar daca nu în acelasi fel si nu în aceeasi masura.
Despre Muzeul National de Istorie a Transilvaniei poate ca, în sfârsit, s-ar fi putut spune lucruri bune. Dupa o îndelungata letargie, vecina cu moartea clinica, muzeul parea sa fi iesit din criza. Recent începutele lucrari de restaurare a cladirii din str. Constantin Daicoviciu, ca si planuita reconfigurare a expozitiei permanente (precedenta parea sa fie înrudita, ca vechime, cu Dinoterium-ul de la Muzeul „Antipa“) s-au lovit, însa, de orgolii demolatoare demne de cauze mai bune. Pe de o parte, Universitatea „Babes – Bolyai“ a formulat o cerere de retrocedare a cladirii muzeului. Sa zicem ca ar fi îndreptatiti. Nu asta discut acum. Dar, marturisesc, îmi este greu sa înteleg cum este posibil ca niste universitari (nu mai vorbim de pretentiile lor elitiste) sa fie atât de miopi în gândire, încât sa ceara, de la acelasi stat care îi „hraneste“ si pe ei (pentru ca universitatea în cauza este publica, nu privata), o cladire ce adaposteste un tezaur cultural extrem de valoros, fara sa arate ca le pasa de consecintele gestului lor, în eventualitatea în care ar câstiga procesul: muzeul ar trebui fie sa se mute (unde si cu ce bani?), fie sa plateasca universitatii o chirie lunara. În ambele ipostaze, costurile de administrare a averii publice ar creste, ca si grijile pentru protejarea patrimoniului cultural national. Ca si cum asta nu ar fi fost de ajuns, conflictul început acum mai bine de cinci ani, între actualul director al muzeului si majoritatea personalului de specialitate din muzeu, face ca activitatea institutiei sa se desfasoare cu mari sincope. Razbunarile au trecut, de multa vreme, de faza memoriilor, a conferintelor de presa si a interviurilor publicate în presa locala si cea bucuresteana, ajungând în etapa denunturilor (aparent, calomnioase), la noul bau – bau al natiunii române, mediatic omniprezenta DNA. Probabil ca va fi nevoie de o interventie energica si, totodata, plina de „diplomatie“ a Ministerului, pentru a calma spiritele si a face ca muzeul sa functioneze din nou. Pâna atunci, Muzeul National de Istorie a Transilvaniei este nevizitabil, cu exceptia colectiei de istorie a farmaciei (aflata, si ea, într-o stare, relativ, precara).
Muzeul Etnografic al Transilvaniei a beneficiat, pentru sectia sa pavilionara, de un salvator face lift, realizat acum câtiva ani. Palatul Reduta, în care a avut loc procesul memorandistilor, a reprimit ceva din grandoarea de alta data, iar noua expozitie permanenta reprezinta o demonstratie curata (chiar daca, poate, putin prea didactica, dupa gustul meu), foarte bine argumentata, a realitatii etnografice din Transilvania, ilustrata printr-un bogat patrimoniu. În acelasi timp, însa, Parcul Etnografic de la Hoia, un muzeu în aer liber care poarta numele întemeietorului, Romulus Vuia (este interesant de remarcat faptul ca proiectul parcului dateaza înca din 1929!), si care este sectie a aceluiasi Muzeu Etnografic al Transilvaniei, este victima unei investitii a Consiliului Judetean – un alt fel de parc, unul industrial, care, de la construirea sa, a dus la aparitia unor alunecari de teren extrem de grave. Deja, patru case au fost mutate, în regim de urgenta, pentru a nu se prabusi. Faptul s-a întâmplat din vina ignorantei unui decident care, la vremea respectiva, nu a cerut si avizul necesar, de la Directia pentru Cultura a Judetului, neglijând zona de protectie legala de care beneficiaza muzeul în aer liber. S-a ajuns, astfel, ca investitia consiliului în parcul industrial (salutara, în sine, de altfel) sa fie diminuata de cheltuielile impuse aceluiasi consiliu judetean, pentru salvarea monumentelor din parcul etnografic. Asta, ca sa nu mai punem la socoteala energia cheltuita de muzeografi, pentru a scoate din pericol niste monumente care, altfel, ar fi putut sa ramâna, nederanjate, înca multa vreme, de acum înainte, si prejudiciul fizic adus patrimoniului cultural.
Nu departe de sectia pavilionara a Muzeului Etnografic, în Piata Unirii, se afla, în Palatul Bánnfy, sediul Muzeului de Arta Cluj-Napoca. Realizat prin reunirea colectiei donate de Virgil Cioflec cu lucrari provenite din alte colectii publice si private, patrimoniul Muzeului este adapostit în palatul ianugurat în 1785, ca resedinta a guvernatorului de atunci al Transilvaniei, din 1965 (fusese atribuit muzeului înca din 1956, dar cladirea a trecut printr-un îndelungat proces de restaurare, încheiat, de fapt, abia în 1974!). La acel moment, cladirea era, deja nationalizata, de mai multi ani. Ultimul proprietar (decedat într-un azil de batrâni), se spune, a lasat prin testament, persoanei care a avut grija de el, pâna în ultima clipa, ceva ce nu îi mai apartinea: palatul. Mostenitorul îngrijitoarei revendica, azi, sediul muzeului. Ma rog, sa zicem ca e dreptul lui sa revendice. Din motive care ar necesita prea multe explicatii, nici autoritatile, nici justitia nu s-au grabit sa gaseasca o solutie pentru muzeu. Managerii succesivi ai muzeului, dupa 1989, au facut tot ce le-a stat în puteri pentru a îngriji cladirea si, în 1998, au reusit finalizarea unui proiect de restaurare generala a monumentului. Au avut, apoi, tot timpul pentru a îmbunatati acest proiect, pentru ca el nu a fost pus în opera nici pâna în ziua de azi. Cu toate ca, la un moment dat, se gasise si o sursa de finantare europeana, prioritatile schimbatoare ale Consiliului Judetean au facut ca investitia sa fie, mereu, amânata, mai ales ca legea interzice utilizarea resurselor bugetare pentru reparatii capitale (iar restaurarile de monumente istorice sunt asociate acestei categorii de lucrari) la imobile revendicate. Mai mult decât atât, Autoritatea Nationala pentru Restituirea Proprietatilor, nu sprijina ideea despagubirii, în bani, a pretinsului mostenitor, ceea ce creste pericolul aruncarii în strada a muzeului. În tot acest timp, palatul se degradeaza, iar lucrarile de arta se afla într-un pericol din ce în ce mai mare de distrugere.
Ne place sa ne batem cu pumnul patriotic în pieptul de arama cu ceea ce au realizat stramosii nostri. Îi pretuim pe Romulus Vuia, pe Constantin Daicoviciu, pe Virgil Cioflec, pentru ceea ce au facut, la vremea lor, pentru ca patrimoniul national sa fie pus în valore. Si asa e normal. Dar este o pretuire ipocrita, atâta vreme cât cei care încearca, azi, sa le continue opera sunt, sistematic, umiliti de politicieni, de afaceristi, de confratii „intelectuali“ si lucreaza în deplina indiferenta a comunitatii. Cine e de vina? Societatea, îndobitocita de munca pentru Omul Nou, si de acculturatia devastatoare? Sau, poate, managerii de muzeu, care nu reusesc sa îi convinga pe decidentii zilei ca dezinteresul pentru patrimoniul cultural este sinucigas pentru natiune? Sau…
Adevarat si foarte trist pentru cultura din Romania !
As dori sa semnalez un act de vandalism indreptat tot catre un fost muzeu din Cluj, si tot din partea UBB-ului. Sediul Universitatii de pe strada Bratianu nr. 22, ce adaposteste si Centrul Cultural Francez, gazduia pe vremuri Muzeul colectiilor din Cluj. Cladirea, numita si Palatul Beldi, este monument istoric, si gazduieste in curtea ei mai multe sculpturi baroce din piatra. Chiar in aceste zile au loc acolo lucrari de renovare, care au transformat intreaga incinta intr-un haos. Sculpturile zac rasturnate printre schele, mormane de moloz si utilaje de constructie. Unele au fost deterioarate, sparte, neavand drept protectie decit niste saci de plastic! Este revoltator, si as dori, daca s-ar putea, prin intermediul dumneavoastra, sa se ia masuri cat mai urgent!
Frumoasa scriere, dar mi-as permite sa atrag atentia autorului ca el este unul dintre cei care au determinat inceperea luptele din muzeul de istorie atunci cand, in functia de secretar general al ministerului Culturii, a actionat pentru demiterea prof I. Piso. Cand arunci cu gaz pe foc nu cred ca e cazul sa te vaieti de dimensiunea flacarilor dupa aceea. In fond, daca justitia i-a dat dreptate in mod repetat prof. Piso, de ce ministerul, in care cu onor a slujit autorul, a tot incercat sa-l schimbe? Pentru a deplange acum situatia incurcata provocata, printre altii, de autor?
Nu a fost nici o lupta determinata de autorul articolului. A fost pur si simplu incapacitatea lui Piso de a conduce ceva. Dezastru ca sef de catedra dupa care a fost dat afara de colegi la primul vot, dezastru ca sef de santier.
Apoi director de muzeu pus de PNTCD dupa un concurs dubios. Apoi se agata de problema Rosia Montana pe care numai prostii o mai cred
Reiau un comentariu
Situatie incredibila la Muzeul National de Istorie a Transilvaniei. Are un director incompetent care are 67 de ani, nu are contract de munca si nici proiect de management. Aceasta este a doua slujba -cartea de munca este la universitatea Babes Bolyai unde are norma intreaga. Deci domnul este pensionabil de aproape 3 ani dar lucreaza in doua locuri la stat. Asta in timp ce institutia trebuie sa dea afara oameni. Cu salariul lui de la UBB s-ar putea angaja 10 tineri si tot pe atitia cu salariul de la muzeu. SI NE MAI MIRAM CA NE PLEACA TINERII IN STRAINATATE… Normal ca pleaca ca nu pot sa se angajeze din cauza unor asemenea personaje. Mai nou se lauda ca l-a santajat pe minstrul culturii ca ii cere despagubiri de 1 miliard in nume propriu daca il destituie. OARE CHIAR ESTE SANTAJABIL DOMNUL MINISTRU?
Interesant articol. Domnul care scrie are perfecta dreptate. Situatia de la Muzeul de Istorie este reflectata insa foarte sumar. Acolo este un dezastru de nedescris. Conducatorul institutiei este un domn al carui loc ar trebui sa fie la Clinica de Psihiatrie si nu la Muzeu. Institutiile statului ar trebui sa se autosesizeze care este statutul acestui om la aceasta institutie, si care este baza legala prin care acesta incaseaza un salariu nejustificat de la stat. Nimeni nu intelege cum de omul nu realizeaza ca este pur si simplu in plus, ca incurca lumea, dar si ca a distrus o institutie.
Interesant? Oare nu este partinic din cale afara? Autorul, pe vremea cand era secretar general al MCC, a subfinantat MNIT tocmai pentru determina directorul general sa demisioneze.
Acum suntem expert independent?
Diferenta exprimata de fostul secretar de stat, referitoare la muzeele din Cluj, nu face decat sa incrimineze organizatia din care a facut si dansul parte. Nu este oare de mirare ca numai institutiile culturale din directa subordonare a ministerului culturii nu merg bine la Cluj? E foarte simplu sa stai la Bucuresti, sa emiti judecati despre cum ar trebui sa functioneze cultura Clujului, si apoi sa te plangi de ea. Cel mai prost manager este statul, in cazul mostru statul centralizat. Asa ca, inainte de toate, jos labele de pe Cluj si comentati-va capitala.
D-le fost secretar de stat si d-voastra ati facut parte in trecutul apropiat dintre „decidenti”, cum va place sa-i ironizati, asadar va acuzati, fara sa o spuneti, inclusiv pe d-voastra. Ati contribuit substantial la decaderea patrimoniului si a muzeelor. Prin urmare nu este cazul sa dati lectii de moralitate. Unii manageri de muzee au fost sustinuti politic altii nu, dar d-voastra nu stiti nimic despre asta, probabil dar neverosimil. Imi inchipui ca daca ati fi fost contemporan cu marii oameni de stiinta pe care-i amintiti ar fi fost promovati de catre d-voastra la fel cum au fost promovati oamenii de stiinta in timpul perioadei d-voastra de „decidenta”. Dar aveti dreptate, situatia patrimoniului este trista, tristete la care ati pus umarul.
Ba fraierilor, voi nu v-ati prins ca sunt inteles cu ministru? Pai cum credeti ca iau eu doua salarii de la stat si sunt director la muzeu fara carte de munca si fara contract? Nu am fost in stare sa fac un proiect de management sa iau nota de trecere da ma rezolva coana justitia intotdeauna. Ca si la concurs coana Joitica (prietenii stiu care). Pai cum sa ma schimbe daca eu apar interesele udmr-ului cu Rosia Montana. Ce daca nu am facut nimic pentru muzeu timp de peste 10 ani cit am fost director? Azi miine e un an de cind m-au pus director din nou si iar nu am facut nimic. Ba mai mult am am tinut lucrurile in loc si am oprit refacerea muzeului. Sper sa le pot lua si cladirea pentru universitate. Am mai incercat cind am fost sef de catedra da nu mi-a mers. Acuma cu ajutorul lui M poate ca o sa rezolv si treaba asta. Nu e mai usor sa nu faci nimic si sa arunci cu noroi in altii care vor sa faca ceva pentru muzeu? Gasesti vreo doi trei ziaristi mai fraieri care te cred si iti publica toate prostiile (afaceri ilegale, DNA etc). Mai pui vreo doi trei doctoranzi tzutzeri sa te laude ce mare profesori esti (desi nu ti-ai schimbat cursurile de pe vremea raposatului)si asta e reteta perfecta.
Am uitat sa va spun ca am infiintat un institut pe linga ubb la care sunt director si care capuseaza din greu muzeul. Daca tot e sa-l distrug de ce nu?
Sa ne vedem cu bine in 2015 sau de ce nu 2050
Egészség
Da este adevarat ca acest Piso, reinstalat in functia de director la Muzeul National de Istorie a Transilvaniei din Cluj, este un personaj dubios, profesor ,cu carte de munca la Universitate dar si director la Muzeu – cumul de functii cu venituri mai mari decat presedintele statului. Dupa reinstalare a inceput , in presa , o campanie de denigrare a salariatiolor muzeului care au initiat renovarea muzeului. Mai mult o aripa a cladirii a dat-o Universitatii, de parca ar fi proprietar si poate dispune cum vrea de acest imobil. Slava domnului, cu toata opozitia lui Piso, renovarea cladirii Muzeului de Istorie din Cluj se apropie de final. Cei interesati pot vedea acum o cladire reprezentativa pentru Cluj, nu ruina pe care a pastorit-o Piso peste un deceniu si nu a facut nimic, complacandu –se doar sa mai ia un salar si de la Ministerul Culturii.
Cand se va termina cumulul de functii bugetare?
Jos cu nebunul
Naftanaila
sâmbătă, 14 septembrie 2013
Iată comentarii despre felul cum s-a distrus un mare muzeu (E vorba de MUZEUL ȚĂRII CODRULUI de la MĂRIUȘ, sat ai carui locuitori au donat 60 de ha din pamantul stramosesc, pentru amenajarea acestui obiectiv. Profesorul Rogoz a obtinut finantare. Proiectul l-a elaborat impreuna cu arh. Emanuil Vasvari. A achizitionat, din banii statului, zeci de case, suri, cotete, hoboroace, unele aflate intr-o stare avansata de degradare. Ar fi fost o salvare prin muzeu. Dar incompetentii care, in loc de bisericute de lemn, au pus ziduri cu termopane si bramac, au distrus totul. Banii poporului roman s-au dus pe Apa Sambetei.)
(CINE NU INTELEGE POATE CITI ACESTE COMENTARII DE JOS IN SUS.)
1. pop vlad a spus: 03 octombrie 2012, ora 21:22
———————————————————————————————————————
D-le Rogoz, las-o mai moale. Recunosc ca muzeografii de la Satu-Mare au cam scrantit-o cu bramacul si termopanele expuse ca arhitectura traditionala, dar, ia gandeste-te un pic. De ce sa vedem numai paiul in ochii unora , nu si barna in ai dumneavoastra? Lucrarile de gradul I sustinute la facultatea din Baia Mare sunt cam toate copiate de la un capat la celalalt. Domnul decan Gheorghe Glodeanu a dat zece cu nemiluita mai multor analfabeti pe care-i stiu. Si “gradatii” se mai si lauda cum au practicat metoda copy-paste cu consimtamantul coordonatorului si al presedintelui de comisie. Personal in cate ati fost implicat, ca s-au plagiat cu sutele.
2.
2. viorel rogoz a spus: 22 septembrie 2012, ora 14:08
———————————————————————————————————————
-D-le Moderator, ca sa nu va mai chinuiti incercand sa extrageti dintre spamuri raspunsul meu dat d-lui Satmareanu, vi l-am trimis si pe adresa de e-mail a redactiei. Sper sa nu-mi raspundeti ca s-a pierdut si acolo. Prin urmare , puteti sa-l postati pe forumul de discutii asa cum e firesc. Au trecut totusi doua zile si noi, internautii, forumistii, suntem impiedecati sa dialogam, din cauza unui informatician incompetent sau distrat care a realizat softul pentru dialog permanent intre cititorii interesati de anumite teme lansate in “Informatia Zilei”. Cine a mai pomenit ca discutiille de pe forumul unui ziar, fie el si ultraprovincial, sa fie expediate in cutiuta cu spamuri…Viorel Rogoz
Stimate domnule Satmareanu,
Nu are rost sa folositi metode securiste in alegatiile pe care le faceti in legatura cu acest proiect muzeal. Cel mai bine ar fi sa va semnati cu numele intreg ca sa purtam un dialog pertinent. Probabil nu sunteti din domeniu, dar, din lecturile dumneavoastra in domeniul fascinant al etnologiei, ati retinut cu siguranta cateva idei din lucrarile stiintifice ale unor nume de rezonanta ale muzeologiei romanesti : Ioan Godea, Cornel Bucur, Paula Popoiu, Radu Florescu, Ioan Opris, Cornel Talos, Tiberiu Graur . Toti acesti specialisti de marca au asistat si indrumat in permanenta elaborarea Proiectului “Muzeul Codrului”. Daca vreti, va rog sa ma contactati. Vi-l voi prezenta cu placere. Muzeele etnografice nu se fac in oras si nici in comunele periurbane. Toate reprosurile pe care le faceti cad la o simpla studiere a dosarului elaborat cu talent si multa daruire de regretatul arhitect Emanuel Vasvari (“Petrut”), profesor, printre altele, la Instititutul “Mincu”, titular al cursului “Muzee etnografice in aer liber”. Muzeul avea si o zona activa (alaturi de cea contemplativa a muzeului propriu-zis!). Erau proiectate acolo ( pe malul unui lac adunat din apele Vaii Seciului) si casute codrenesti acoperite cu snopi de secara , dar cu toate dotarile vietii moderne ingenios mascate de interioare codrenesti asa cum se puteau vedea candva in satul Marius.Oamenii din zona ar fi profitat din plin de prezenta acestui obiectiv turistic. Va ofer un singur exemplu: magiunul romanesc produs dupa metoda taraneasca intr-un singur loc din Romania se vinde la hypermarketul “Real ” cu 1 milion kilogramul (100 roni). Va asigur ca mariusenii sunt maestri in fabricarea , la caldare, a acestui aliment deosebit de pretuit in Occident.
Despre crimele pe care le-au comis culturnicii judetului, introducand cladiri din beton si termopan, din bramac si tabla zincata, intr-un muzeu care trebuia sa reflecte o veche civilizatie a lemnului, dumneavoastra nu amintiti nimic. Ma faceti pe mine neghiob pentru ca mi-a trecut prin cap ideea infiintarii unui muzeu etnografic intr-unul dintre cele mai sarace , dar si mai arhaice tinuturi romanesti. Investitia era fezabila. Ministerul Culturii manageriat de Andrei Plesu si-a dat acordul. Episcopia Maramuresului si Satmarului a acceptat ideea mea de a construi o manastire din lemn sus la Iertasu’ lui Bolos, in Padurea Vladiciei, langa Cetatea Pintii, ca intregul muzeu sa ramana pentru vesnicie sub semnul sacrului. Si , iata , d-le Satmareanu, din cauza unor pseudospecialisti, a unor minti bolnave, in final , ce a iesit. Cum ziceam, vazand batjocura, arhitectul Vasvari se rasuceste in mormant. Astept sa ma contactati (tel 0748132021) Cu respect, Viorel Rogoz
3. viorel rogoz a spus: 22 septembrie 2012, ora 12:13
————————————————————————————————————
Ieri, pe la ora 15, 45′, am postat raspunsul pentru domnul Satmareanu. Era un raspuns succint si civilizat . S-a schimbat si data, au trecut ceasuri suficiente pentru ca Biroul de Cenzura al “Informatiei” sa buchiseasca slovele mele si sa inteleaga ca tot ce spun e in termeni urbani, chiar daca insist asupra incompetentei si iresponsabilitatii activistilor de la Cultura Satmareana care au pus termopane si bramac in interiorul Muzeului Codrului, un muzeu etnografic reflectand o civilizatie a lemnului intr-un tinut care prezinta real interes pentru cercetatori si turisti. Peste cate zile o sa-mi postati pe forumul de discutii raspunsul absolut necesar ?
4. Vasile Nechita, moderatorul de la ziarul “Informatia”, a spus: 22 septembrie 2012, ora 12:10
————————————————————————————————————
pentru dl Viorel Rogoz
Nu-i vorba de niciun compartiment de cenzura, ci de faptul ca unele comentarii intra la SPAM, astfel ca e necesar sa fie preluate si redirectionate pentru a putea fi citite. Dar nu urmareste nimeni continuu comentariile pentru a le redirectiona instantaneu…
Prin urmare, este vorba de motive de ordin tehnic, nu de cenzura, asa cum interpretati dvs.
5. viorel rogoz a spus: 21 septembrie 2012, ora 19:05
————————————————————————————————————
Cu 4 ore in urma i-am dat un raspuns politicos d-lui Satmareanu. Am avut aceeasi neplacuta surpriza. Dupa cat timp de la postare comenteriile trec de la Compartimentul de Cenzura pe forumul de discutii? Viorel Rogoz
6. satmareanul a spus: 20 septembrie 2012, ora 16:56
————————————————————————————————————
Uite ca abia acum dau si eu de aceste comentarii si, cunoscand destul de bine starea lucrurilor o sa ma bag in discutie. D-le Rogoz, dv v-ati pus vreodata problema valorificarii acestui muzeu in aer liber de la Marius? Va dati seama ca ati gasit un teren neutilizat asa cum sunt mii asemenea in tara romaneasca si ati visat intr-o noapte ca s-ar putea face acolo un muzeu(ca deh, dv si asa n-aveati unul fata de ilustrii colegi pe care-i enumerati intr-un comentariu de aici) si v-a lovit damblaua ctitoririi sale? Cum justificati dv crearea unui astfel de muzeu la peste 40 de km de un oras mai rasarit si situat intr-o zona in careumbla numai ursii si alunecarile de teren? Stiti ce ati realizat cu paranoia dv? Ati dat ocazia unor smecheri de prima mana, cum a fost Ciubota, sa arunce pe nimic banii de la buget, intr-o perioada in care mii de romani ramaneau pe drumuri din cauza pierderii locurilor de munca. Si acum va treziti vorbind din groapa paranoica in care va scaldati.
7. Un prof. a spus: 06 septembrie 2012, ora 12:44
————————————————————————————————————
Dar bine, D-le Rogoz, nu raspunde nimeni pentru banul public si nici pentru incalcarea proiectului si falsul ordinar? Domnii George Vulturescu, Adrian Stef, Valer Marian, Felician Pop, Liviu Marta, d-na Lobont Puscas, “doctorita ” in arhitectura monumentelor de lemn din Codru, fostul consilier George Achim, Toth Zoltan etnograful muzeului, directorul Ciubota, Preasfintitul Iustinian, I.P.S. Bartolomeu Anania si succesorul Andrei Andreicut, ministrii care s-au perindat la cultura: Andrei Plesu, Salcudeanu, Sever Mesca, Ioan Timis, Puiu Hasotti, chiar nimeni nu raspunde?
8. viorel rogoz a spus: 06 septembrie 2012, ora 07:11:
————————————————————————————————————
CULTURA SĂTMĂREANĂ A NĂSCUT UN AVORTON
-Muzeul lui Pește-
D-le Marian, abia azi, cand am datele certe, pot posta un comentariu, dacă nu în completarea, cel putin paralel cu al dumneavoastra. Mi s-au confirmat zvonuri care, atunci, cand mi-au izbit lobii urechilor, m-au năucit. Se știe că “Proiectul Măriuș”, in perioada romantică postdecembristă, a-nflorit.( A-nflorit, dar n-a legat. Fiindcă mama lui, Cultura, s-a scăpat de-a avortat.) Inițiativa mea a generat, prin ani, multe colocvii sterile și speech-uri sforăitoare. Iar, în ultimul timp, m-au asaltat tot felul de alerte panicarde, una mai hacana decât cealaltă. Folclor mi-am zis, folclor… Și folclor ar fi rămas pe vecie, de nu s-ar fi ținut zilele acestea, cu surle și chimvale, onoranta serbare a Sfințirii. Ura! îmi strigam…Uraa! Planul meu a prins viață. Numai că jubilația nu a durat. Dezmeticindu-mă din delir, am rămas pironit, cu privirea spre însoritul pridvor. De ce fotograful o fi tăiat din cadru tocmai acoperișul, scutul și fala casei, argumentul irefutabil că monahii și satul sunt mândri de opera lor? Sămânța îndoielii a fost întărită și de faptul că nu mult înainte trecusem printr-un alt groaznic
frison. Văzusem, la televiziunea locală, o scenă ce-mi evoca cu dizgrație un posibil nou Babilon. O spicheriță frumoasă, își transmitea, surescitată, reportajul despre un eveniment aproape monden: întâmpinarea, de către arhimandritul egumen, preot iconom stavrofor, a pelerinilor de onoare, politicieni de tot soiul, sosiți la Mănăstirea Măriuș ca să sacralizeze praznicul cu sfințenia lor. Mi-am pus ochelarii din vremea eclipsei. Ce vedeam era de-a dreptul amețitor. Se făcea că bisericuța din lemn strămoșească, așezată la cota cea mai înaltă a muzeului ce urma să-i dăruiască ținutului dintre păduri un multrâvnit viitor, dispăruse din cadru. Și în locu-i apăruse umbra Sfântei Sofia, o adevărată mecă creștină, râvnită a fi atinsă măcar o dată în viață de către orice umil muritor. La Măriuș însă, zidul, betonul, tabla zincată și termopanul subminaseră unica șansă de izbăvire a prostitului codrenesc popor. Ce ar putea admira turistul din u.e., din u.s.a, japonez sau chinez, când ar descoperi cu oroare aculturația sterilă izvorâtă din mintea unui maimarbașa oligofren? Iar acum, căsuța din Pomi sau Bicău violată de acoperișul italian, cărămiziu și posac! (“Spune-i acoperișului pe nume: BRAMAC!”). În amintirea zilelor febrile când am gândit împreună proiectul, a simpozioanelor și sesiunilor științifice la care l-am prezentat, regretatul Emanuil Vașvari, astăzi, tresaltă dezamăgit în mormânt.
9. viorel rogoz a spus: 16 august 2012, ora 21:16
————————————————————————————————————
O sa trimit zilnic acest raspuns unui “cititor’’, până il postati!
Domnule cititor,
Pe studentii mei nu-i obliga nimeni sa-si cumpere revistele. Daca o fac , e spre binele societatii prezente si viitoare. Din nefericire, avem o generatie debusolata, disperata, cu sanse minime de a gasi un post in domeniul cercetarii pentru care s-au pregatit, unii pasionati, altii din dorinta de a-si spori colectia de diplome. Din publicatiile mele vor intelege mai usor de ce destinul e atat de nedrept cu ei si cine sunt securistii care au pus stapanire pe aceasta tara dupa ’89. In timp ce studentele mele , unele cu o pregatire de exceptie, ajung sa faca 8 ore pe zi copii xerox ,pentru 700 roni pe luna, fostii colonei si generali de securitate , ofiteri care au au frant destine, au trimis oameni in puscarii sau , horribile dictu, i-au facut sa dispara pe vecie, incaseaza chiar si 10000 roni pe luna. Am argumente. Iti propun sa citesti numarul urmator din “Acolada”. Prof. Rogoz
10. Gheorghe Marian a spus: 16 august 2012, ora 17:21
————————————————————————————————————
Neimplicarea lui Viorel Rogoz in finalizarea acestui grandios proiect este scandaloasa!Inca o data se dovedeste ca reteaua securista functioneaza perfect si oameni care ar merita macar sa li se recunoasca initiativa raman pe dinafara si fel de fel de terchea berchea sunt prezenti ,insusindu-si intr-un fel munca si ideile altora,doar e la moda copiatul de doctorate si de licente!Dl prof.Gheorghe Achim ar putea lamuri lucrurile,ehei….Fara indoiala ca sunt o multime de oameni implicati in acest proect de la Octavian Petric la Adrian Stef pana la dl primar din VAlea Vinului,spre cinstea lor!Muzeul Judetean ca o instituti ce se ocupa cu consemnarea faptelor asa cum subt ,in succesiunea lor istorica era obligatoriu profesional si moral sa stiti rolul exact al initiatorului acestui “miracol” si sa ii dati cinstea si onoarea ce i se cuvin!Nu este asa dele Marta?Nu este bine ce faceti dle Marta,nu e bine deloc!
11. Alex; a spus: 16 august 2012, ora 14:53
———————————————————————————————————–
(pt. oliver)
Tie tata aceste figuri niciodata nu tiau spus nimic,numai gasca chiorului iti spun.
12. noi a spus: 16 august 2012, ora 14:18
———————————————————————————————————
Atunci bombonel petrik ce cauta acolo?
13. oliver a spus: 16 august 2012, ora 12:54
————————————————————————————————————
Un sobor de preoti , panglici taiate , aceleasi figuri zambind tamp spre fotografi ….. nu mai imi spun nimic .Si , of course , Aureeeel Tamaaaas !
14. sm a spus: 16 august 2012, ora 09:19
————————————————————————————————————
Serios? Tigla ceramica profilata? Casa traditionala?
15. viorel rogoz a spus: 16 august 2012, ora 03:47 Pentru o mai buna intelegere , cititi cele doua postari facute in ziua cand primarul a anuntat ca a primit de la C.J. bani pentru a monta o casa in Muzeul Codrului.
Viorel Rogoz a spus: 10 noiembrie 2010, ora 14:20
————————————————————————————————————
Intr-adevar, am informatii pretioase pe tema zidirii Muzeului. Ideea infiintarii lui am lansat-o in 1990. Am inceput naveta Satu-Mare-Bucuresti, pentru obtinerea de avize si fonduri guvernamentale. Am efectuat o periegheza in zona si am achizitionat, pe bani publici, primele constructii cu valoare etnografica incontestabila. Mi-au fost alaturi specialisti de marca ai domeniului (Radu Florescu, Ioan Opris, Cornel Talos, Ioan Godea, Cornel Bucur, Paula Popoiu) pe care i-am invitat in repetate randuri la Satu-Mare. Mi-au fost alaturi fii ai satului precum Ioan Matos, Coriolan Silaghi. Am gasit intelegere la ministrul Andrei Plesu, iar adjunctul sau, Horvath Andor, s-a deplasat personal in judet spre a se convinge de fezabilitatea ideii. In 1992, dupa cateva mineriade, kultura heraus. Politizarea culturii a devenit evidenta. Coalitia FSN-PMR isi numea deja specialistii in diversele domenii. Mi-au promis avansare, mi-au dat un titlu mai mare, acela de Sef peste toata Cultura Judetului. Doar atat ca mi se cerea sa fur si sa mint. Sa pun oamenii pe drumuri, sa le promit un viitor luminos, sa-mpart fonduri dupa criterii perverse, clientelare. A fost momentul in care mi-am luat talpasita. Am parasit sistemul. Cultura devenise deja, sub Ion Iliescu, un fel de nimica. Si evolutia a fost atat de spectaculoasa ca toate proiectele care pe vremea aceea stateau in picioare, astazi sunt greu de gasit chiar si prin prafuitele dosare.
L-am sunat pe primarul din Vale, mai an, cand proliferau peste tot fondurile europene destinate realizarii unor mari proiecte culturale. S-a aratat entuziasmat. Avea nevoie de bani ca de aer curat. Numai ca au trecut doi ani si dumnealui, la intalnire, inca nu s-a prezentat. E posibil sa fi vizitat de atunci cele patru parcuri nationale din Insula Sulawessi, sa fi primit binecuvantari in direct de la Papa, dar, prin cenusiul Satmar, inca nu s-a aratat. Si totusi, cineva s-a-ndurat si i-a dat bani de-o casa. De facea un proiect eligibil, prin Cultura 2000, muzeul ar fi fost demult terminat. Prof. Viorel Rogoz
Matus-un fiu al satului Marius a spus: 10 noiembrie 2010, ora 02:34
————————————————————————————————————
I.Matus:
Ideea acestui Muzeu al Codrului apartine profesorului dr. Viorel Rogoz (tel. 0748132021). Cei de la Muzeul Judetean ar trebui sa-l contacteze. Are, cu siguranta, multe materiale si informatii despre Institutia de Cultura pe care a initiat-o. Daca Primaria din Valea Vinului n-ar fi obtinut fondurile necesare montării unei căsuțe, Muzeul ar fi ramas un mit, legenda unei idei.
————————————————————————————————————Un articol apărut în „Informația zilei” dezvăluie că proiectul de miliarde al Muzeului Țării Codrului a ajuns pe mâinile unor tarați . v.articolul :
CUM ADICA NUMAI 12 CASE ?
Muzeul Marius are 18 case taranesti din zona Codrului
Una dintre dorintele celor care conduc destinele comunei Valea Vinului este si aceea de a infiinta in satul Marius un muzeu in aer liber. Pentru inceput se vrea amenajarea lui pe o suprafata de cinci hectare de teren, ca mai apoi in timp pe 30 de hectare. Locul a si fost deja stabilit, si anume in apropierea manastirii existente in aceasta localitate, un loc pitoresc, inconjurat de padure.Un prim pas in amenajarea lui s-a facut odata cu achizitia unui numar de 18 case vechi taranesti din zona …citeste toata stirea în “Informatia Zilei” ,Satu Mare, Joi, 17 Septembrie 2009, ora 14:57 Sursa: Informatia Zilei Satu Mare Articol citit de 194 ori ———————————————————————————————————————
Despre un important personaj implicat in deturnarea fondurilor alocate Muzeului Măriuș:
To “Vulturescu”:
Despre calitatea de turnator a Directorului Culturii, reprezentativ si pentru Uniunea Scriitorilor:
• Viorel Rogoz
aprilie 25th, 2011 at 13:26
Da, am intrebat despre identitatea sursei “S3″, CARE TOARNA IN DOSARUL “Poetul”, dedicat, de cuvioasa institutie a TOVARASEI COLONEL CLAUDIA VULTURESCU, poetului Radu Ulmeanu. A depus cerere de deconspirare si fericitul posesor al sus amintitului D.U.I. Insa, peste toate, o tacere dubioasa se depune. Lui George Vulturescu i s-a conferit, intre timp, o medalie de catre seful partinic Traian Basescu si un certificat de buna purtare de pe la C.N.S.A.S. A fost decorat probabil pentru cele 60 de monumente de arhitectura veche taraneasca ,achizitionate cu ani in urma, pe banii contribuabilului roman, miliarde, pe care, ramase acolo “in situ”, le ninge si le ploua, pe dinauntru si pe dinafara. Timpul le distruge. Vremea vremuieste. Iar directorul culturii, cel mai longeviv din tara, merge, vine, chefuieste. Aflati mai multe din numarul 4 al revistei “Acolada” (vezi: < Nord-Est (secondat de securista lui colonelă) s-a afirmat. Iată-l pe vânătorul de sconcși (Laszlo Alexandru), amirosind pestilențele desfundate în ediție princeps de revista „POESIS”: (vedeți, dacă mai apucați și dacă vă descurcați, revista crepusculară „Tribuna”, în ediție populară online!). E de mirare că a-vidul de publicitate Laszló își încheie maledicția cu o anatemă prevestitoare: „Cine zice-așa să i se-arate!” Păi, George Vulturescu zice, într-un „J’ACCUSE!” furibund în urma căruia a ieșit cu revista pătată. Și nici obrazul, atât cât mai are, nu mai exprimă o figură întrutotul imaculată…Așteptăm siderați deconspirarea de către C.N.S.A.S. a sursei S3 din D. U. I. , o bubă malignizată, pritocită de Instituția Răufamată a securistei-soții, unui fioros dușman al Poporului: Radu Ulmeanu .
Un comentariu la “Muzeul Țării Codrului, îmbătrânit înainte de naștere”, articol scris de Ovidiu Mortan
viorel rogoz
joi, 3 octombrie 2013
D-le Mortan, mă bucur că , după 23 de ani, un tânăr reporter îi ia la întrebări pe stricătorii de cultură de la Satu-Mare. Vă propun să dați publicității proiectul acestui nenorocos muzeu. Ideea mea a fost agreată de toată floarea muzeografiei românești. Prefectura, prin ing.Cornel Morar, codrean și d-lui, născut la poalele Măriușului, s-a implicat intervenind la toate forurile cu putere de decizie în zidirea Muzeului. Ce mi-aș fi dorit? Implicarea viețuitorilor călugări la amenajarea spațiului muzeal activ și contemplativ. Când am fost la Rohia, cu o delegație de săteni, să-i cer Prea Sfinției Sale Iustinian Chira sămânță de călugăr , din soiul celor iubitori de cultură, cu dragoste pentru folclor și cu știință de carte, ni s-a promis că, aducându-l acolo pe Gherontie Nergheș, dezideratul nostru va fi ca și împlinit. Cuviosul monah crescuse la umbra lui Nicolae Steinhardt. Astăzi , când mă uit la zidurile monstruoase ce adumbresc bisericuța de lemn, la tot felul de abateri inepte,de la proiect, mă cutremur. Oamenii ăștia, că sfinți nu-i mai pot numi, chiar sunt goi pe dinăuntru? Onorata conducere a bisericii nu le-a atras atenția că, într-o lume sufocată de asfalt și alienare, funcția culturală a mănăstirilor românești e o soluție de salvare a vechilor ținuturi amenințate și ele de abandon, de aculturație, de globalizare. Ce pot să vadă turiștii în Codru? Ei au venit să regăsească vechea civilizație a Europei. Și noi le oferim kitsch-uri atât de agresive , că, a doua oară, niciunul ne ne mai trece hotarul. Ce să le spun specialiștilor antropologi, etnologi, etnografi, când pleacă dezamăgiți de halul în care au regăsit civilizația bătrânului nostru continent, încremenită de 2500 de ani, cum ziceau ei, până mai ieri, la noi, pe dealurile Codrului, prin văile și munții Maramureșului ?
Un comentariu la “Muzeul Țării Codrului” de Ovidiu Mortan
viorel rogoz
joi, 3 octombrie 2013
D-le Mortan, mă bucur că , după 23 de ani, un tânăr reporter îi ia la întrebări pe stricătorii de cultură de la Satu-Mare. Vă propun să dați publicității proiectul acestui nenorocos muzeu. Ideea mea a fost agreată de toată floarea muzeografiei românești. Prefectura, prin ing.Cornel Morar, codrean și d-lui, născut la poalele Măriușului, s-a implicat intervenind la toate forurile cu putere de decizie în zidirea Muzeului. Ce mi-aș fi dorit? Implicarea viețuitorilor călugări la amenajarea spațiului muzeal activ și contemplativ. Când am fost la Rohia, cu o delegație de săteni, să-i cer Prea Sfinției Sale Iustinian Chira sămânță de călugăr , din soiul celor iubitori de cultură, cu dragoste pentru folclor și cu știință de carte, ni s-a promis că, aducându-l acolo pe Gherontie Nergheș, dezideratul nostru va fi ca și împlinit. Cuviosul monah crescuse la umbra lui Nicolae Steinhardt. Astăzi , când mă uit la zidurile monstruoase ce adumbresc bisericuța de lemn, la tot felul de abateri inepte,de la proiect, mă cutremur. Oamenii ăștia, că sfinți nu-i mai pot numi, chiar sunt goi pe dinăuntru? Onorata conducere a bisericii nu le-a atras atenția că, într-o lume sufocată de asfalt și alienare, funcția culturală a mănăstirilor românești e o soluție de salvare a vechilor ținuturi amenințate și ele de abandon, de aculturație, de globalizare. Ce pot să vadă turiștii în Codru? Ei au venit să regăsească vechea civilizație a Europei. Și noi le oferim kitsch-uri atât de agresive , că, a doua oară, niciunul ne ne mai trece hotarul. Ce să le spun specialiștilor antropologi, etnologi, etnografi, când pleacă dezamăgiți de halul în care au regăsit civilizația bătrânului nostru continent, încremenită de 2500 de ani, cum ziceau ei, până mai ieri, la noi, pe dealurile Codrului, prin văile și munții Maramureșului ?
Comentariile sunt închise.