Sari la conținut
Autor: Adriana Mocca
Apărut în nr. 284

Mesagerii ploii, un Kadare pentru Silviu Purcarete

    Cartile Seherezadei

    Demult, odata, o femeie a reusit sa vindece
    disperarea
    bolnava a unui sultan, Sahriar
    pe numele lui, prin fictiuni. Daca as fi Seherezada
    si daca de bunavointa voastra
    ar depinde viata mea, as incerca sa va citesc
    in fiecare seara o pagina dintr-o carte. Azi, ar fi…

    Pe Ismail Kadare ni l-a descoperit intr-o seara Silviu Purcarete, pe terasa Teatrului National din Craiova. Era una dintre acele petreceri incântatoare, când farmecul conversatiei facea sa reverbereze de râsul nostru un cartier oltenesc central. Peste brânza telemea, ciorchinii de ceapa verde si mititeii aburitori, discutam despre repetitiile Orestiei sau povesteam intâmplari si bâlbe celebre din turnee, printre care „barbaroasa sângerie“ a lui Tudor Gheorghe ce va ramâne in istorie! Silviu, proaspat inscaunat director la Centre Dramatique Limoges, era bombardat de intrebarile noastre: cum sunt actorii francezi si teatrul in Franta, ce se mai joaca in lumea larga, acolo unde el se instalase cu putin timp in urma. Atunci, ne-a vorbit despre eseul lui Kadare, „Eschyle ou le Grand Perdant“. Intram astfel, intr-un colt al „bucatariei“ regizorale, adulmecând o parte din documentatia (foarte serioasa si detaliata) care ii servea drept argument sau mecanism pentru declansarea imaginilor.
    Câtiva ani mai târziu, imi alegeam ca subiect de seminar, la Sorbona, figura corului in tragedia antica. Printre materialele de prezentare l-am inclus si pe Kadare. Nu mica mi-a fost surpriza când, la finalul sustinerii prelungite, caci imaginile din spectacolele lui Purcarete captasera atentia intregii grupe, profesoara a introdus in bibliografia de curs eseul scriitorului albanez, necunoscut pâna la acel moment colegilor mei.
    „Mesagerii ploii“, romanul lui Kadare, aparut in Franta, in 1994 si proaspat tradus de Marius Dobrescu pentru colectia Raftul Denisei, la Humanitas Fiction, e ca un raspuns peste timp, darului literar facut cu ani in urma de Silviu Purcarete. „Am aflat, in cele din urma, ce era cu rochiile acelea inflorate din mâinile ostasilor si ce se ascundea in spatele linistii lor neobisnuite. Hainele si podoabele pentru femei sunt semnul ca akingii pleaca sa ucida si sa prade. Iar ceilalti osteni se pregatesc sa cumpere femei. Cât despre linistea lor, sub faldurile ei se ascunde moartea“…
    Si vazând zorii zilei mijind, Seherezada sfioasa, tacu.
    http://cartileseherezadei.radiocultura.ro