Introvertiti sau extrovertiti, discreti sau expansivi, ne trezim victime ale ratiunii si perceptiei pentru ca nu ne putem ocoli conditia de entitati captive, închise într-un trup, apoi într-o minte, într-o casa, într-un birou, într-un oras, într-o tara, într-un punct geografic, pe o planeta care pare a fi desi nu mai e demult. Jan Eugen îsi exploreaza propria interioritate. Copilul din cutii, propria lui fiica, este de fapt fiecare dintre noi, prins în jocul utopic al libertatii, dar cazut la un moment dat, greoi, precum cadrele de metal ale fotografiilor, în limitele materiei.
Teoriile postmoderne reevalueaza ideea prizonieratului în corp, sustinând fluiditatea identitatii (a genului si sexului) la care contribuie corpul ca notiune conventionala. Nimic nu poate fi fixat, totul este discutabil si reversibil. Foucauld vorbeste despre prizonieratul corpului în suflet, pentru ca trupul nu trebuie înteles ca materie vie, ci ca evidenta performativa, ca expresie a mintii.
De fapt, constiinta si trupul se conditioneaza reciproc. Avem exemple în istoria culturii, de scriitori si artisti care au acceptat închisoarea ca pe o experienta eliberatoare. Cultura crestina mizeaza pe suferinta trupului pentru mânturirea spiritului, iar budismul pune accent pe nirvana, pe starea suprema care este decorporalizata.
Problematicile corporalitatii cu modalitatile sale de reprezentare traverseaza istoria artelor punând accent pe canoanele stricte ale începuturilor, apoi pe trecerea ulterioara la combaterile traditionalismului în avangarda moderna, pâna la expresia postmoderna a rupturilor violente cu trecutul. În arta contemporana corpul poarta semnele unei explorari maxime, însa, poate în mod paradoxal, ramâne un instrument viu de analiza si interogare.
Actiunea-vernisaj cu care s-a deschis expozitia „Lumea ca interioritate“ a artistului Jan Eugen, Galeria Calina, Timisoara, curatoare Olivia Nitis, gândita în colaborare cu artistul, a avut menirea de a implica publicul, de a determina acea ruptura cu existenta cotidiana, permitând accesul într-o cutie (la propriu), o lume în care nu poti intra decât printre doua (chiar trei) siluete care încadreaza intrarea. Am propus un tip de experienta care sa nu lase privitorul indiferent, o experienta care permite reactii diferite, de la stupoare, iritare, jena, ezitare, pâna la curiozitate si amuzament. Micul discurs tinut din aceeasi pozitie a completat atmosfera dinlauntrul cutiei expozitonale si a invitat participantii la o meditatie asupra noastra ca indivizi captivi în noi însine. „Nu cautati în afara, în interiorul omului se afla adevarul“, spunea Sf. Augustin, iar aceasta filosofie îsi pastreaza valabilitatea în contextul contemporan al ratacirii. În esenta, aceasta forma de prizonierat traverseaza istoria umanitatii, pentru ca ridica problema conditiei umane aflate la confluenta dintre accesul vertical si supunerea orizontala. Iesirea, ca si intrarea, este un proces complex, dificil, cu sincope, frici, traume. Poate fi o experienta revelatoare sau expresia esecului total. Ceea ce conteaza, însa, ramâne cautarea ei.
Ne exersam singuratatea cu speranta ca nu suntem singuri. Jan Eugen are curajul de a cauta sa umple propriul gol interior, iar copilul cu ochi mari, albastri si vii, Maria, îl însoteste pe acest drum pentru a da sens experientei singuratatii. Jan Eugen este un artist sensibil la suprafete, la caliatea imaginii, la texturi, la expresivitatea materialelor cu care lucreaza. Fotografiile sunt rezultatul unui proiect demarat cu câtiva ani în urma, dintr-o joaca serioasa a Mariei cu spatiul din cutiile de carton. Povestea de acum este una despre corp, intimitate, eliberare si prizonierat.
Instalatia de fotografie reuseste sa transforme spatiul Galeriei Calina, înr-un spatiu permisiv, în care nu asisti la o etalare clasica de imagini, ci la un joc cu reguli solide în care fotografia devine obiect, devine realitate concreta în jurul careia te învârti, cu care interactionezi, în ideea interceptarii ideii artistice într-un proces de dialog.
Poate veti avea sentimentul unei profunde claustrari sau poate va veti descoperi resursele de detasare, dar discursul aparent usor poate deveni incomod si insistent într-un scurt, dar dens parcurs prin culoarele care va vor înghiti în galerie. Daca va veti simti ca Iona în burta de carne a balenei este doar pentru a va pregati iesirea ca o intrare într-o burta cât lumea….