Patruns în careul de asi de la Australian Open, Jo-Wilfried Tsonga nu parea nascut într-o zodie prea norocoasa. Adversarul sau din semifinala, nimeni altul decât spaniolul Rafael Nadal, era de trei ani numarul doi mondial, secundându-l naprasnic pe celebrissimul campion Roger Federer, probabil cel mai mare tenisman al istoriei. La ora respectiva, Nadal detinea trei titluri consecutive la Roland Garros, pierzând de doua ori la rând finala de la Wimbledon contra lui Federer. De fapt, mai toti comentatorii erau de acord ca, din 2005, circuitul ATP era împartit în doua registre: binomul Roger-Rafa si restul lumii. Pe acest „capcaun“ care alerga cu o viteza incredibila în toate partile terenului, fiind practic de netrecut, era condamnat sa-l înfrunte francezul. Victima sigura – spuneau pâna si cei mai înflacarati sustinatori ai pustiului din Sarthe, Mans.
Doar ca… întotdeauna exista un „dar“… În primul rînd, aceasta faza a turneului de la Melbourne era o premiera nu numai pentru Jo, ci si pentru Rafa. Surprinzator, având în vedere palmaresul ibericului, acesta se gasea întâia oara în semifinala de la Aussie Open. Rafa nu agreeaza hard-ul, desi avea câteva titluri la activ câstigate pe acea suprafata. Acesta era si motivul în virtutea caruia el întârziase a face performanta pe „rapidul“ australian. Si tot din aceeasi ratiune, poate ca tipul de joc practicat de Tsonga, cel bazat pe serviciu-voleu si pe schimburi scurte si violente de mingi, era mai bine adaptat suprafetei decât stilul nadalian, categoric unul tipic jocului pe zgura, mai lent, bizuit pe rally-uri lungi, de pe fundul terenului. În al doilea rând, Jo-Wilfried se gasea si el într-o forma grozava, parând ca-i iese absolut tot ceea ce încearca. Doldora de încredere în sine, cu un mental de otel, atletul de culoare aborda partida cu convingerea ca nu are nimic de pierdut.
Scorul meciului dintre Nadal si Tsonga a facut ca o vijelie înconjurul lumii. Toti au cerut sa fie verificata stirea, caci dimensiunile scorului erau categoric neverosimile: 6-2, 6-3, 6-2 pentru francez! Dominatia lui Jo fusese una totala, iar aritmetica simpla a scorului era, de asta data, netradatoare. Fiul lui papa Didier l-a facut una cu pamântul pe marele spaniol, neexistând practic nici un compartiment al jocului în care nativul din Baleare sa se fi dovedit peste sarthez. De la serviciu la voleu, de la backhand la forhand, de la acceleratie si pâna la ritm – totul era trecut în contul noii vedete a tenisului mondial!
Încântat de performanta, premierul francez de-atunci, François Fillon, el însusi de origine din Sarthe, care-l stia personal pe Tsonga, caci îi fusese profesor, i-a telefonat sportivului, spunându-i: „Ati controlat în totalitate aceasta partida, nelasând nici o speranta adversarului. La fel ca toti sarthezii, va doresc mult noroc în continuare la Australian Open, pe care l-ati marcat deja gratie talentului dumneavoastra exceptional“.
Performanta atletului cu origini africane este cu-atât mai deosebita cu cât el îl desfiintase pur si simplu pe un Rafael Nadal, celebru mai cu seama pentru calitatile sale de luptator. Rafa avea faima ca nu cedeaza niciodata, ca, oricât de rau s-ar simti, nu abandoneaza… Palmaresul pozitiv al acestuia în fata liderului mondial, Roger Federer, spune multe despre aceste trasaturi, belicoase la extrem. Or, pe Rod Laver Arena, pupilul unchiului Toni nu crâcnise împotriva unui adversar ce nu i-a lasat nici o sansa de revenire. Si sa nu uitam ca Tsonga, pâna la aceasta finala de Grand Slam care-l astepta, nu se mai calificase niciodata în vreo finala a unei competitii ATP, mici sau mari… Mai mult, tânarul din Mans era primul francez de la Arnaud Clément, din 2001, care disputa o finala de Mare Slem. Statistica meciului ne scuteste de orice comentarii. Jo a servit nu mai putin de 17 asi, a contabilizat 49 de lovituri câstigatoare (Nadal a adunat doar 13), iar lovitura sa de dreapta l-a constrâns pe spaniol sa ramâna lipit de linia de fund a terenului, negasind nici o varianta de a-l pasa pe colosul avântat la plasa.
Iata ce a declarat canalului Eurosport dupa meci Jo-Wilfried Tsonga: „Am încercat sa abordez aceasta partida ca pe una din turul II. În vestiar, ma simteam decontractat, ascultând muzica, fiind surprinzator de calm… Obiectivul meu a fost sa-l fac sa sufere pe Nadal, sa nu-i las timpul sa reactioneze, sa se organizeze, sa-si dezvolte strategia: si mi-a reusit asta. Chiar am realizat un meci enorm, în toate compartimentele de joc. Norocul a fost de partea mea. Astazi, nu vad cine ar fi putut sa ma opreasca…“.
Dar pe Jo îl astepta marea finala. O finala inedita, caci Djokovici îl eliminase pe campionul ultimelor doua editii, liderul ATP, Roger Federer. Însa despre povestea finalei de la Melbourne, editia 2008, saptamâna viitoare.
Autor: VALENTIN PROTOPOPESCUApărut în nr. 320