In cautarea unui ethos european in plina criza

De un bun numar de ani, nu mai putini de o duzina, un grup de intelectuali din zona francofona a continentului se reunesc in România pentru „a regândi problemele europene“. S-au publicat deja lucrarile respective, intr-o serie ce se bucura de un real interes in lume. De curând, a avut loc inca o sesiune, cu tenta pronuntat educativa, sub titlul: „Comment enseigner l’histoire et les littératures pour former l’homme européen?“

Un dublu demers institutional sta la originea manifestarii: Fundatia Nationala pentru Stiinta si Arta (FNSA) si Academia Româna (AR), institutii afine, a caror conlucrare s-a dovedit plina de roade in ultimul deceniu. Acad. Eugen Simion si acad. Maya Simionescu, personalitati cu inalte raspunderi in ambele asezaminte, au gasit formula „miraculoasa“ de a pune in opera, fiecare in domeniul sau de competenta, un proiect de colaborare interacademica, „Penser l’Europe“, ajuns acum la a XII-a editie, cu sprijinul altor academii de profil din arealul francofon: Institut de France (reprezentat mereu, dar nu numai, de ferventul literat Thierry de Montbrial); Académie Royale de Langue et de Littérature Française de Belgique; Académie Royale de Science Economiques et Financières de l’Espagne; Académie Royale des Docteurs de Barcelone.
Lucrarile din sesiunile precedente au aparut, la timpul sau, sub chiar titlul manifestarii insesi, „Penser l’Europe“, constituind un reper ineluctabil pentru cei care se intereseaza de toposul respectiv, sub un aspect sau altul. Dominanta se vadeste ideea de identitate europeana, obsesiva in acest cadru, ca si in numeroase cercuri intelectuale, mai peste tot, pe batrânul continent.
Anul acesta, tema aleasa pentru noua runda, in strânsa relatie cu cele dinainte, a avut ca titlu o interogatie curenta in diverse zone ale continentului: „Comment enseigner l’histoire et les littératures pour former l’homme européen?“ Sa se observe ca, in aceasta formulare, istoria apare la singular, pe când literatura comporta un firesc plural, ca modalitate de expresie a fiecarei comunitati creatoare, a oricarei natiuni. Istoria insasi se declina la plural, daca putem spune asa, de câteva decenii mai ales, ca in celebra serie tematica „Histoires“, condusa de Pierre Chaunu. Faptul ca la reuniunea europenizanta de la Bucuresti (4-6 octombrie 2013) s-a preferat singularul, „Histoire“, nu trebuie sa intrige, fiindca in momentul de fata exista un pericol real de anihilare a natiunii ca fenomen organic, produs de-a lungul timpului si socotit capabil (cel putin in viziunea unor sociologi ca A. de Tocqueville sau D. Gusti) sa asigure, in viitorul previzibil, un echilibru natural in lume. A revenit in discutie, adusa din alt veac, o reflectie rabelaisiana dupa care constiinta e mereu un imperativ: „Science sans conscience n’est que ruine de l’âme“(1).
In mod fericit, noua reuniune interacademica s-a deschis cu prezentarea a doua carti, de un interes aparte, „Eugen Simion 80“ (Tracus Arte, 2013) si „Penser l’Europe / A gândi Europa“ de Thierry de Montbrial (FNSA, 2013)(2), intr-un cadru solemn, oferit de Banca Nationala a României. Inca mai solemn a fost, la Ambasada Frantei, momentul conferirii ordinului „Legiunea de Onoare“ Doamnei acad. Maya Simionescu, al carei cuvânt de multumire a produs o excelenta impresie.
Intre surprizele placute ale reuniunii, mentionez si volumul de „memorii“ sui generis semnat de Serge Fauchereau, „Tinerii din Mareuil“, tradus de Cristina Balinte si comentat de Eugen Simion, cu nespusa simpatie (MNLR/FNSA, 2013), volum pe care prefatatorul a binevoit sa mi-l ofere, cunoscând pesemne interesul meu pentru asemenea texte.
Simpozionul ca atare a avut loc in zilele de 4 si 5 octombrie, la Academia Româna, in Aula Magna, cea vegheata, in venerabila rotonda, de portretele fondatorilor si de bustul bine plasat al Poetului National. Cuvântul de deschidere l-a rostit, ca de obicei, acad. Eugen Simion, schitând sintetic ideile de baza ale noii reuniuni. Un cuvânt de salut a adaugat apoi E.S. Philippe Gustin, ambasadorul Frantei, cu note de apreciere pozitiva la adresa eforturilor românesti de integrare europeana. Vorbe amicale, de reala simpatie si comprehensiune, au rostit apoi oaspetii din spatiul iberic, nu fara a-si marturisi nelinisti legate de actuala criza.
Prima runda de „interventii“ a debutat cu o expunere dezinvolta, totusi precisa, academica, a vienezului M. Metzeltin: „Cum sa predam istoria literaturii pentru a forma omul european?“ In fond, desi formulata diferit, tema noului simpozion exprima preocuparea continua, obsesiva, a intregii serii „Penser l’Europe“. J.H. Soutou a tratat, in linii mari, chestiunea educatiei superioare in diverse zone culturale de pe continent. S-a ajuns oare la un „concert european“ autentic?
La rândul meu, dupa un grupaj tematic, relativ coerent in ansamblu, am avut ocazia sa propun câteva reflectii despre discursul istoric raportat la relativismul postmodern. Buna audienta si semnele ulterioare de simpatie umana si intelectuala mi-au produs, se intelege, o reala bucurie.
Discutii aprinse, fara sansa de a se incheia, a generat alocutia profesorului Andrei Marga despre „sistemul Bologna“, analizat ca un esec al constructiei europene, analiza fiind intreprinsa chiar de un „artizan“ al sistemului. Au survenit, de aceea, unele interventii complementare mai analitice, sub diverse unghiuri, din perspectiva unei institutii sau a unui curriculum personal.
Monseniorul Ion Robu, arhiepiscopul romano-catolic din capitala, ne-a invitat, la finele sesiunii, la o „Seara de muzica clasica“ in Catedrala Sf. Iosif, oferindu-ne un program specific, cu Georgiana Simonov (soprana), Nicolae Simonov (tenor) si Marcel Octav Costea (orga): moment de intensa bucurie, de inaltare spirituala. La urma, criticul de arta acad. Dan Haulica a evocat figura monseniorului Vladimir Ghika, cel beatificat cu putin timp in urma, la 31 august a.c.
Seara, la hotel, am avut surpriza sa vad pe micul ecran un text ce mi se adresa anume, in numele „marii traditii de ospitalitate“, de care s-au bucurat, din 1914 pâna acum, numerosi oameni de seama. Frumos, nu-i asa? Pâna nu demult, un asemenea mesaj, plin de curtoazie, era de neimaginat.
Mai aplicate la realitatile românesti s-au dovedit a fi comunicarile facute de profesorii A. Marga, V. Moraru, I.-A. Pop, Gisèle Vanhese, date fiind elementele practice ale „sistemului Bologna“, criticat in cunostinta de cauza pe parcursul derularii noului simpozion. Era bine poate sa se elaboreze si un document in acest sens, pentru ca ideile emise sa nu ramâna in incinta Academiei Române, sau in proximul volum „Penser l’Europe“.
In dezbaterea finala, moderata de acad. Eugen Simion, s-au emis deja unele sugestii pentru viitoarea secventa, cu accent firesc pe nevoia de a se pastra valorile structurante ale lumii europene, inclusiv dimensiunea ei crestina, la care s-au referit in mod expres unii participanti la recenta reuniune. Sper sa pot insista, in alt loc, asupra acestui aspect.