Grădina balaurilor bondoci

Prea putini se mai indoiesc de falimentul nostru moral si intelectual de dupa Revolutie. Zilele trecute, economistul Kenneth Rogoff, profesor la Harvard, a anuntat omenirea ca, in 2-3 ani, Romania va intra si in faliment economic, adevar cunoscut de mult de cei ce mai traiesc inca in acest spatiu. Ba chiar si de curajosii care au fost obligati sa-l paraseasca, fie din cauza mizeriei, fie datorita intelegerii profunde a indemnurilor prezidentiale.

Privind lucrurile prin obisnuita lentila damboviteana, ar trebui sa spunem ca nu exista nici un motiv de panica: oricum suntem in urma cu o suta de ani. Iar apoi, cei ce ne conduc, niste activisti smecheri, inculti si fuduli se simt mult mai bine in veacurile demult depasite. Tara, istoria si civilizatia ei nu le spun absolut nimic. Si nici cuvinte ca performanta, specialisti, scoala. Au lipsit de la Revolutie, la scoli si facultati au mers numai dupa diplome, iar intr-un timp foarte scurt, au reusit sa faca in asa fel incat toate sa mearga pe dos, astfel ca  uneori esti pus in situatia de a te intreba daca n-ar trebui sa-i dorim raul acestei tari pentru ca lucrurile sa se petreaca invers. Dupa doua decenii am revenit la mentalitatea de lagar, la „fiecare se salveaza cum poate“. Ura si agresivitatea au patruns peste tot, chiar si in unele lacasuri de cult. Daca de la Damian Stanoiu aflasem ca in diverse manastiri existau mai putini  sfinti decat am fi fost tentati sa credem, astazi televiziunile ne-au ajutat sa urmarim faptele unor brute in sutana care nu par cu nimic mai prejos decat ale vechilor activisti de dupa ultimul razboi. Sigur, nu exista padure fara uscaturi, dar  uscaturile, in epoca suveranitatii imaginii, pot lasa o impresie devastatoare despre moralitatea celor ce au in grija tocmai sufletul omului, morala acestuia. Cine il va putea uita pe staretul Teotim de la Manastirea Basarabi, calcand in picioare un batran tocmai in curtea manastirii fiindca acesta a indraznit sa-i ceara bani pentru munca prestata?  Cineva mi-a citit la telefon ispravile aceluiasi prelat, nasuri si arcade sparte, batai administrate  multor oameni, prieteni sau cunoscuti, ba chiar si celor ce n-au reusit sa rada la glumele lui. Sigur, am citit si despre faptele unei fete bisericesti care a tras cu pistolul in enoriasi sau ale  unor violatori sau gay in sutana si am inceput sa ma gandesc ca cele petrecute  la Curtea de Arges si la Tismana de Sfanta Marie, gratarele si manelele de sub zidurile manastirilor pomenite ar putea fi semne ca  nici chiar  sfintele lacasuri de rugaciune nu se vor putea sustrage mizeriei morale. Pretutindeni se insinueaza nesimtirea, frica,  agresivitatea, hotia si minciuna. Nu exista respect pentru nimeni si nimic. Cum sunt sefii asa sunt si supusii. Sau invers. Un tata a anuntat la 112 ca nu mai are cu ce sa-si hraneasca cei doi copii. Un erou care s-a distins in cele doua razboaie mondiale, singurul supravietuitor, a ajuns sa simta din plin recunostinta patriei: a ajuns, adica, sa doarma in strada. Ma urmareste si astazi chipul unui pilot de vanatoare dintr-o escadrila celebra din ultimul razboi care, spre sfarsitul „epocii de aur“, cersea aratandu-si talonul de pensie si asigurandu-ne ca regreta ca nu a fost doborat atunci de catre aviatia sovietica. Noile reglementari privind medicamentele vor face, in scurt timp, ca numarul pensionarilor sa corespunda intru totul  asteptarilor guvernului.

Toate cate se intampla dovedesc cu prisosinta ca lumea politica este dominata de niste afaceristi penibili, nerusinati, interesati doar de propria lor situatie. Marile rezolvari, afacerile de orice fel se petrec in umbra, fara participarea justitiei.  Adica,  nu se poarta ca niste oameni politici ce raspund de o tara, de viitorul si de demnitatea ei, ci precum niste bisnitari marunti care sunt convinsi, ca toti cei ce i-au precedat, ca au legaturi  definitive cu eternitatea. Nici un proiect de iesire din criza,  nici o idee in afara de reduceri si taieri de salarii sau impozitari. Tara exista doar pentru ca s-au nascut ei. Pe palierul lor de activitate, acesti „oameni politici“ nu sunt mai buni, mai eleganti si mai profesionisti decat conationalii nostri din statele de unde sunt expulzati. Tara nu-i decat o vorba pe care nu o inteleg si nici macar nu incearca. Dar periodic, de ochii lumii, dau cate un spectacol de … democratie, desi s-a dovedit clar ca fiecare  ministru este inca o sansa ratata pentru tara. In zilele acestea, piesa jucata s-a numit Remanierea. Desi nu mai crede nimeni ca dl Boc sau partidul pe care-l conduce hotaraste ceva, comedia s-a jucat totusi pana la capat, ca in bancul stravechi cu primul bordel sovietic. Ca sa arate ca sunt in pas cu lumea, cu obiceiurile si practicile din Apus, kaghebeul a anuntat ca nu peste mult urmeaza sa se deschida primul bordel sovietic. Un ziarist american sosit la fata locului este intampinat cu atentia cuvenita si, fireste, i se prezinta  institutia. La inceput se plateste taxa, evident redusa pe masura posibilitatilor oamenilor muncii. Urmeaza o  incapere  unde isi lasa o parte din haine, o alta in care se afla diferite puncte de alimentare, cafea, vodca, fursecuri etc., apoi alte spatii pentru relaxare ca, in sfarsit, dupa ce au strabatut o multime de incaperi, sa ajunga si la usa mult asteptata. Sigur, pe parcurs, ziaristul american a primit numeroase informatii despre succesele Uniunii in diverse ramuri de activitate ca, pana la urma, in usa cu pricina sa apara, cu zambetul pe buze, un alt ofiter: „Bine ati venit! Dupa cum stiti, in Uniunea Sovietica prostitutia este interzisa. Noi ne pronuntam ferm impotriva exploatarii femeii in acest scop. Dar asa, intre noi, v-a placut organizarea?“ Organizarea democratiei noastre nu se deosebeste prea mult de cea din bancul de mai sus. Asadar, cine mai poate crede intr-un asemenea guvern oricat ar fi el de remaniat, schimbat si cosmetizat, cata vreme aplaudacii politici executa fara cracnire comenzile „de sus“, iar voturile necesare pentru a fi ceea ce-si inchipuie ca sunt le obtin foarte usor contra ulei, zahar si pui congelati?
Oricum, am devenit unicat nu numai in calitate de producatori de haos si de aberatii, ci si pentru faptul ca, langa Sebes, a fost descoperit scheletul „balaurului bondoc“, cel mai complet dinozaur carnivor care a existat vreodata  in Europa. Dupa niste milioane de ani a disparut fiara, dar deprinderile ei sunt din ce in ce mai evidente pe cuprinsul minunatului nostru pamant stramosesc pe care, cu marinimie, Papa Ioan Paul al II-lea il numise Gradina Maicii Domnului.