Scena politica surprinde mereu. Nu poate fi altcumva, atata vreme cat ne referim la un domeniu în care nu este nevoie sa probezi nici un fel de competente pentru a escalada cele mai înalte pozitii. Aici este taramul tuturor posibilitatilor. Asa încat poti sa fii de-a dreptul agramat si sa ajungi primar (M. Vanghelie) sau, de ce nu, ministru de Interne (Traian Igas), poti avea valente reale de starleta de reviste glossy (Elena Udrea) si, în acelasi timp, sa fii bine mersi si ministru al Dezvoltarii regionale sau, de ce nu?, poti avea un trecut perfect comunistoid (Traian Basescu) si cat ai bate din palme poti despuia camasa comunista pentru a îmbraca mantaua democrata, capitalista si liberala.
Omul din spatele invectivelor
Viata politica ne ofera însa si detalii picante (si cu siguranta ca acesta este un privilegiu): ne arata omul în deplinatatea sa. Sunt persoane politice care lucreaza asiduu la construirea propriilor imagini si îsi apara cu sarg viata privata. Parca nici unul nu este atat de stangaci într-un asemenea demers precum Mircea Geoana, în ultima perioada. Dorind cu insistenta sa fie în acelasi timp si primadona si martir în spectacolul de lumina si culoare intitulat Excluderea lui Geoana din PSD, fostul presedinte al Senatului a reusit o dubla performanta: primo, sa ne arate omul dezbracat de toate artefactele civilizatiei, atins de aripa trecatoarei puteri ce i-a fost destinata si, secundo, sa se acopere de ridicol.
Capatand probabil curaj în urma unei ametitoare campanii de sustinere declansata de prezidentialul si guvernamentalul Evz. (este absolut dezgustator modul în care s-a raportat slugarnicul cotidian prezidential fata de M. Geoana, înjurat în trecut, de acelasi cotidian, ori de cate ori a fost nevoie), fostul candidat la presedintie a ajuns sa se creada un fel de arhanghel în lupta cu stihiile comuniste, cand de fapt în fata ni s-a dezvaluit un simplu Don Quijote în lupta cu niste banale mori de vant. Fac o paranteza, nu stiu motivele precise pentru care a fost exclus senatorul de Dabuleni din PSD, probabil ca a contat enorm modul lamentabil în care a esuat în trecuta campanie electorala (cu C. Gusa în rol de sfatuitor de taina; ce sfaturi i-a dat s-a vazut la finalul prezidentialelor), acestea sunt detalii de culise pe care nici nu ma obosesc sa le caut. Ceea ce se vede însa este omul Geoana, ros de ambitii marunte, trivial, vulgar, plin de invidii si de cate si mai cate prapastii lumesti. Asa încat am ajuns sa auzim cum a fost domnia sa executat de bolsevici (Ion Iliescu si Adrian Nastase) în noaptea cutitelor lungi, cum Ponta si ceilalti tineri din PSD nu ar fi decat simple marionete manuite de batranii sforari mai sus pomeniti, plus o colectie de alte invective greu de reprodus. Deunazi, prezent într-o emisiune la TVR (cu Tapalaga si Andronic), s-a imaginat în chip de imaculat politician dambovitean, singurul capabil sa inventeze în viata politica de la noi acel partid pur si pus pe reforme generoase (un discurs de o gaunosenie greu de imaginat). La întrebarea insistenta a unui moderator, cum de s-a facut ca atunci cand a fost presedinte al PSD-ului nu a facut nimic din ceea ce acum peroreaza, M. Geoana mima un raspuns inteligibil, aruncand mai degraba o perdea de cuvinte fara noima.
Un nou Petre Roman
Ceea ce uita cu adevarat Geoana sunt faptele concrete: a fost candidat la primaria capitalei din partea PSD (a pierdut din primul tur), a fost presedintele aceluiasi PSD si nu si-a pus în nici un fel amprenta asa-zis reformista, pe care acum o peroreaza pe la toate colturile, asupra partidului si, bomboana pe coliva, ca sa fie esecul complet, a fost candidat la prezidentiale, surpriza, tot din partea social-democratilor. Acum, dupa ce evenimentele si-au pierdut prospetimea, M. Geoana insista sa ne aminteasca cum a reusit sa adune milioane de voturi. Mai realisti, îi putem aminti ca imaginea finala care ramane este tot una a contabilizarii voturilor, dar punandu-le în balanta cu cele ale contracandidatului sau, obtinand astfel tabloul corect, al pierzatorului vesnic.
Ceea ce nu observa domnia sa este un fapt banal: în fond, Mircea Geoana a patit acelasi lucru care, cu ani în urma i se întamplase si lui Petre Roman. Asociat cu imaginea unui pierzator, în conditiile ascensiunii lui T. Basescu, fostul premier a pierdut lupta în interiorul fostului PD si, ulterior, s-a dedicat unor activitati extra-politice care mai de care mai pitoresti. M. Geoana însa, în aceeasi postura ca si P. Roman, refuza sa creada ca a pierdut. Înca se mai viseaza politicianul complet si vede peste tot conspiratii menite sa-i reteze apetitul reformist. Manifestarile acestuia din ultima vreme ne arata, însa, contrariul: domul Geoana ramane un om politic limitat, departe de a fi capabil sa-si asume rolul de reformator cu care se lauda.