Sari la conținut
Autor: MIRCEA MARTIN
Apărut în nr. 274

Geneva il premiaza pe Jean Starobinski

    Miercuri 5 mai, „Fundatia pentru Geneva“ a decernat Premiul sau pentru anul 2010 lui Jean Starobinski, ilustrul profesor si critic al ideilor, al literaturilor, al artelor si al culturilor. Pluralul acestor substantive denumind entitati la rândul lor enorme fiecare in parte nu trebuie sa surprinda in cazul de fata, caci recentul laureat s-a ilustrat in toate aceste domenii fara a fi limitat de utilizarea limbii franceze; a parcurs, ca nimeni altul, spatii, epoci si discipline diferite: incât n-am gresi prea mult daca am sustine ca se poate simti (aproape) pretutindeni „acasa“.
    Vasta lui opera presupune treceri si popasuri prin mai toate câmpurile cunoaserii si, in orice caz, prin toate disciplinele socio-umane: istorie, filosofie, sociologie, psihologie si psihanaliza, lingvistica si semiotica, spre a nu mai vorbi de estetica, teorie sau critica literara. Exemplar pentru deschiderea uriasa a receptivitatii sale, ca si pentru faptul ca si-a permis sa practice interdisciplinaritatea cu mult inainte ca aceasta sa devina o moda, Starobinski s-a impus in constiinta intelectuala planetara in primul rând prin lucrurile exacte si memorabile pe care le-a spus despre toate subiectele asupra carora s-a aplicat. La toate acestea trebuie neaparat sa adaugam sensibilitatea artistica, intuitia, talentul evocator, capacitatea de a detecta si dezvalui potentialul ideatic sau estetic al textelor, al tablourilor si al libretelor in cadrul unor interpretari critice care infrunta riscurile creatiei, care devin ele insele opere. El singur afirma: „Mi-am definit in chip ambitios misiunea: sa confer eseului literar, criticii, istoriei insesi caracterul muzical si plenitudinea unei creatii independente“.
    Cartile si eseurile sale inca neadunate in volum confirma din plin un asemenea program. Sa ne amintim doar de ceea ce avem deja in româneste: „Relatia critica“, „Textul si interpretul“, „Emblemele ratiunii“, „Melancolie, nostalgie, ironie“.
    Stralucit profesor, figura tutelara pentru Geneva si Universitatea ei, Starobinski a avut, la rândul lui, maestri (Marcel Raymond in primul rând) si colegi pe care nu oboseste sa-i pomeneasca in interviurile sale. Dupa cum n-a pregetat sa stimuleze formarea intelectuala si sa sustina apoi afirmarea celor ce ii vor prelua indemnurile la aceeasi universitate sau in alta parte.
    Un loc important in viata si in cariera lui Starobinski l-au jucat „Intâlnirile internationale de la Geneva“ – forum prestigios la care au participat intelectuali de anvergura europeana precum: Ortega y Gasset, Eugenio Montale, Karl Jaspers, Georg Lukács, Raymond Aron, Nicolai Berdiaev, Julien Benda, Emmanuel Mounier, Gaëtan Picon, Denis de Rougemont, Mircea Eliade, Leszek Kolakowski. (Imi ingadui sa deschid o paranteza personala, amintindu-mi ca am avut, in 1973, privilegiul de a-l asculta pe disidentul marxist de atunci Kolakowski dezbatând, impreuna cu cardinalul Danielou si rabinul sef al Genevei, Safran, tema din acel an: „Nevoia religioasa“.
    In elogiul pe care i-l aduce cu prilejul decernarii acestui premiu, istoricul Pierre Nora insista asupra semnificatiei acestor Intâlniri geneveze prezidate de Jean Starobinski si indeosebi asupra faptului ca ele au acordat atentie Estului european, contribuind astfel decisiv la dezenclavizarea lui cel putin  din punct de vedere intelectual.
    Dupa ce, in deschiderea discursului sau, ne da o indicatie „grea de rezonante istorice si personale“ cu privire la mostenirea existentiala si familiala a lui Starobinski, Pierre Nora tine sa incheie astfel: „Tatal dumneavoastra a sosit la Geneva in 1913, in ajunul marelui naufragiu al Europei. Cât de mândru ar fi el astazi, dupa aproape un secol de inradacinare geneveza si de cetatenie usor tardiva, sa va vada consacrat de Geneva ca o glorie si o salvare a Europei spiritului“.
    Victoria Hall, sala geneveza in care au avut loc intâlniri istorice si concerte faimoase, a fost plina in seara de miercuri 5 mai de admiratori ai lui Jean Starobinski, ai marelui „Staro“, cum ii spun insiderii. Cuvântul de multumire al premiatului a fost – aflam din „Le Temps“ – „pe masura imaginii sale, elegant, generos, savant, modest, sincer“.