Sari la conținut
Autor: GEORGE APOSTOIU
Apărut în nr. 298

Exercitii de aritmetica a puterii

    La 18-19 octombrie, cu o luna inaintea viitorului summit al NATO, Angela Merkel, Dmitri Medvedev si Nicolas Sarkozy s-au intalnit in Normandia, la Deauville.
    Cu peste sase decenii in urma, in seara de 6 iunie 1944, pe plajele din Normandia debarcau 5 divizii americane, 3 britanice, 2 canadiene. Armata Rosie era in mars fortat spre Berlin si soarta razboiului impotriva Germaniei lui Hitler era hotarata. Franta, umilita si cotropita de armata germana, incropise inca din 1942 o formatie de avioane de vanatoare cunoscuta sub numele de Normandie-Niemen, care a luptat alaturi de  armata sovietica pana in septembrie 1945 creand, alaturi de puterea sa de altadata, principalul alibi al Parisului ca putere invingatoare.
    Aceste informatii nu par sa aiba legatura cu intalnirea de la Deauville a liderilor Germaniei, Frantei si Rusiei. Poate. Le ofer, insa, cititorilor pentru a avea comparativ elemente ale aritmeticii puterii de acum aproape 70 de ani si a celei de azi. Deci, in 1944-45 doua dintre cele trei state se aflau in razboi impotriva Germaniei. Astazi, doua dintre aceste state, Germania si Franta, atunci adversare, se afla in aceeasi alianta militara, NATO, pentru care aliatul de alta data al Frantei, Rusia, o percepe inca drept un potential adversar. Marele absent de la Deauville ar fi, sa spunem deocamdata in treacat, Statele Unite. Dar cei care urmaresc relatiile dintre Washington si Moscova stiu ca de foarte multa vreme cele doua state trateaza direct, iar din afara nu ne ramane decat sa constatam sau sa suportam efectele aranjamentelor la care ajung. De aceea, cred ca intalnirea Sarkozy-Merkel-Medvedev are greutatea ei si ofera posibilitatea sa intelegem ca aritmetica puterii stabilita decenii de-a randul in interiorul binomului americano-(sovietico)-rus nu mai pare batuta in cuie si ca unele reajustari ale acesteia sunt posibile daca nu chiar necesare.
    Acum, in Normandia, dupa douazeci de ani de  la daramarea Zidului Berlinului, liderii celor mai puternice state europene si-au propus sa discute despre consolidarea securitatii pe continent. Despre pace, deci, nu despre razboi. Iar aceasta sansa pe care o are pacea este pusa nu pe seama slabiciunii cuiva, ceea ce este bine, ci pe perspectivele deschise de Moscova pentru cooperarea cu Occidentul. Intalnirea ar fi fost folosita pentru atacarea problemelor strategice de fond privind relatiile pe care Kremlinul ,,vrea sa le aiba cu dusmanii lui din timpul razboiului rece“, cum scria un jurnal francez. In ajunul ei, oficial,  intalnirea a fost prezentata la Elysée drept un cadru adecvat de discutii pentru evaluarea in profunzime a opiniilor si chiar a prejudecatilor fiecaruia. Deauville trebuie sa ofere ocazia confruntarii evolutiilor, in aprecierea noastra pozitive, afirma un oficial francez; se porneste de la realitatea ca Rusia priveste din ce in ce mai mult spre Vest si ca pare sa fi redescoperit avantajele unei atitudini cooperante cu occidentalii.
    Daca parasim galimatia lingvistica, obisnuita uneori in limbajul diplomatic, ne putem opri la cateva fapte mai pamantene. Parisul si Berlinul sunt satisfacute de semnarea, in aprilie 2009, a Tratatului ruso-american privind reducerea armamentelor nucleare, de disponibilitatea Rusiei de a coopera cu occidentalii in Afganistan si de  modificarea pozitiei Moscovei fata de aberanta ambitie a Iranului de a ajunge sa dispuna de arma nucleara. Acesta este inventarul principalelor satisfactii comune germano-franceze. Sunt poate si nuante in pozitiile celor doua tari. Cancelarul Angela Merkel considera ca a sosit momentul sa se treaca la clarificarea definitiva a aranjamentelor pentru echilibrarea responsabilitatilor privind relatiile Occidentului cu Rusia. Este posibil ca presedintele Sarkozy sa nu aiba nimic de  obiectat in aceasta privinta. Insa, pe cont propriu, Parisul nu si-a ascuns uneori anumite regrete privind ,,evolutii fragile“ ale Moscovei in probleme pe care le socoteste recurente. O probeaza interventia lui Sarkozy in criza de acum un an si ceva iscata intre Rusia si Georgia. Exista un plus de personalizari, de nuantari franceze pe teme precum cele privind proiectul scutului antiracheta al SUA-NATO sau forta mai  ,,atletica“ pusa de Moscova in relatiile sale cu Statele baltice, Republica Moldova si Romania. Dar, in mare, Franta manifesta un interes constant si o prudenta traditionala in dialogul cu Rusia, de pe urma caruia nu pierde ocazia sa traga profituri cuvenite.  Comisia mixta Rusia-Franta a stabilit in acest an un nou Program special pentru cooperarea in domeniile culturii, economiei, stiintei, invatamantului, explorarii spatiului. Cea mai mare afacere a Parisului, in timp de criza, a fost facuta cu Rusia prin cumpararea a patru port-elicoptere ,,Mistral“. Dupa tratative complicate s-a convenit ca Franta sa livreze Rusiei un port-elicopter fara echipament militar, iar alte trei sa fie construite la Kaliningrad. Polonia, Statele Baltice, Georgia sunt ingrijorate de afacerea Frantei iar cea mai mare rezerva, ca sa nu o numesc ostilitate, au avut-o Statele Unite care s-au opus vanzarii port-elicopterului francez. Opozitia are logica ei: echipamentele militare de pe port-elicopter sunt protejate de normele ITAR (International Traffic in Arms Regulation) care permit Departamentului de Stat american sa refuze exportul acestora. De aceea, Parisul s-a vazut nevoit, potrivit agentiei rusesti RIA Novosti, sa nu livreze rusilor sistemul de transmisie militara prin satelit si un radar foarte performant cu care este dotat port-elicopterul. Sa mai spunem ca negocierea vanzarii port-elicopterului nu este straina de relaxarea pozitiei Rusiei in sustinerea Iranului. Cel putin! Asa cum, pe alt plan, si Franta a facut concesii. Ambitiosul presedinte Sarkozy a impartasit public ideea Kremlinului privind un nou pact de securitate de la Vancouver la Vladivostok. A agrementat-o, in plus, cu sugestia crearii unui ,,spatiu comun economic, uman si de securitate“ intre Uniunea Europeana si Federatia Rusa. Berlinul este favorabil unei astfel de directii si socoteste ca momentul pentru un nou parteneriat cu Moscova este oportun pentru ca, dupa cum declara un oficial german, Rusia nu mai trebuie socotita de acum inainte un dusman. In ceea ce-l priveste, presedintele Dmitri Medvedev a aparat in Normandia proiectul rus al unui tratat european de securitate si a cerut o schimbare in pozitia occidentalilor privind acordarea de vize cetatenilor rusi.
    Ce s-a stabilit, cu adevarat, la Deauville vom mai afla. Deocamdata sa remarcam faptul ca promotorul cel mai cutezator al invitarii Rusiei in NATO, Silvio Berlusconi, nu a fost invitat la mini-summitul din Normandia. De asemenea, ca au fost ignorate Polonia, atat de atenta la tot ceea ce se petrece la Kremlin, si celelalte state membre ale Uniunii Europene. Pentru a calma spiritele, Parisul a promis anticipat ca nu vor fi luate decizii la Deauville si ca-si va informa partenerii. Macar cu atat sa ne alegem.
    Dar, in acest nou exercitiu de aritmetica a puterii de la Deauville intalnirea a fost cu adevarat linistita?