Ce este ochiul, cum privim, cum functioneaza creierul, iata câteva intrebari la care incearca sa raspunda Ciprian Ciuclea, pe care eu l-as supranumi „Dr. Jekyll and Mr. Hyde“ pentru ca functioneaza deopotriva ca artist si cercetator in expozitia sa.
Deconstruind acest misterios proces al vederii pas cu pas, folosind efectele clarobscurului intr-un spatiu ambiental asemanator laboratorului medical in care are loc cercetarea globului ocular, privirea pleaca de la obiectul comun, transformându-l in opera de arta. Frumusetea sta in ochiul privitorului. Imagini din tratate vechi de medicina, instalatii laser, si video, lightbox-uri, toate repeta obsesiv aceeasi forma: cercul, sfera, ochiul, perfectiunea.
Artistul contemporan, ca om de stiinta, nu poate oferi numai simpla imagine artistica, ci se lanseaza in explicatii ancorate in lumea medicala si neurostiinta.
Astfel intelegem cum se formeaza sistemul ocular inca din primele stadii ale fatului, cum privim, cum se construieste imaginea pe retina, cum raspunde creierul, decodificând imaginea primita. O aventura a imaginii as numi-o sau a vederii. Nu ne gândim niciodata cum functioneaza ochiul, cum percepem miscarea, lumina, obiectele, lumea inconjuratoare. Se pare ca informatia primita de retina se propaga succesiv in structurile creierului, apoi este transformata capatând atribute abstracte. Asadar, existenta noastra, ne sugereaza artistul, medicul, omul de stiinta, se sprijina pe gândire. Daca nu am gândi n-am putea sa prevedem de exemplu, ca o minge aruncata catre noi, are o anumita traiectorie, traiectorie pe care nu o vedem in acele câteva fractiuni de secunda, ci doar o prevedem, incercând sa prindem mingea.
Toate acestea sunt demonstrate artistic si stiintific printr-o serie de instalatii si explicatii elaborate care conduc catre concluzia finala: vedem, deci existam si existam in acelasi timp cu opera de arta pe care o vedem.
Cu toate astea, la sfârsitul acestui periplu, m-am intrebat: exista ceva acolo sau e doar o iluzie?
Nu e prima data când Ciprian Ciuclea ne conduce in lumea simturilor si ca de fiecare data ne uimeste. Mai trebuie mentionat cât de potrivit este acest loc, parca uitat de lume, care se numeste Galeria Recycle Nest, intr-un Bucuresti haotic contemporan. Este ca un mic decupaj al unui spatiu si timp desprinse de realitate.
Autor: Liliana BarboricaApărut în nr. 298