Se împlinesc 15 ani de la moartea lui Corneliu Coposu si zece ani de la moartea partidului crestin-democrat, la alegerile din 2000. Se împlinesc douazeci de ani de când taranistii crestin-democrati combat social-democratia din România, acuzata de cripto-comunism.
Ultimii crestin-democrati din România au sarbatorit în public cei douazeci de ani de lupta contra comunismului, pupându-se în piata cu conducatorii partidului social-democrat din România – pe balconul Operei din Timisoara, în Piata Revolutiei. Aproape simultan, partidul aflat la putere si-a secretat propria miscare crestin-democrata.
Bilantul economic al guvernarii taraniste crestin-democrate, în cifre
Sa facem, deci, la distanta, cu beneficiul perspectivei, bilantul de guvernare al partidului taranist crestin-democrat. Între 1996, când taranistii iau puterea, si 1999, înainte de alegeri, PIB-ul scade de la 702 la 620 miliarde lei. Salariul mediu scade cu o treime, de la 1508 la 1080 lei (lei 1989) si nu îsi revine pâna în 2004. Procentual, PIB-ul scade cu 6,1 procente în 1997 fata de anul precedent, cu 4,8 % în 1998 fata de 1997, si cu un procent în 1999 fata de 1998. Anii de privatizare si de economie de piata au fost ani de prabusire economica. Numarul de salariati scade de la 5,9 milioane la 4,76 milioane, o pierdere de un milion de locuri de munca. Numarul somerilor aproape se dubleaza, de la sase sute de mii la mai mult de un milion. Creste inegalitatea salariala: salariile duble fata de medie erau 5 % în 1995, 13 % în 1997. Populatia ocupata în agricultura creste de la 35 % din totalul populatiei ocupate la 41 %: practic, creste cu sase procente, exact descresterea din industrie (de la 34 la 28 procente din totalul populatiei ocupate) ceea ce înseamna ca populatia alungata din fabrici s-a întors la sat, la o agricultura de subzistenta. Numarul de animale domestice scade de la 20 de milioane în 1996 la 15 milioane în 2000, cu 25 %; tot cu un sfert scade, pentru aceeasi perioada, cantitatea de îngrasaminte chimice folosite – semn al prabusirii agriculturii si al întoarcerii ei în primitivism.
Salariul mediu net în 1996 e abia 77 % din cel dinainte de 1989, si scade în 1997 la abia 59 % din salariul comunist. Rata saraciei absolute creste de la 20 la 35 la suta din populatie. Pensia medie scade de la 75 % la 57 % din pragul de saracie. Populatia totala scade cu o suta de mii. Între 1997-1999 numarul grevelor creste de la 15 la 85. La greve participa cincizeci de mii de muncitori în 1997, doua sute de mii în 1999. Între 1996-1999 de la opt milioane de porci se ajunge la 5,8 milioane, de la 1800 mii vaci la 1700 mii. Creste infractionalitatea, din cauza saraciei – numarul de detinuti creste de la 26 la 37 mii între 1997-1998, iar numarul infractiunilor, de la 320 la 400 mii, în aceeasi perioada. Rata infractionalitatii creste de la 1423 în 1996, ultimul an de guvern social democrat, la 1774 în 1998, anul cu cea mai înalta infractionalitate între 1990-2010. În 1998 si 1999, productia industriala e cea mai mica din perioada post-revolutionara, doua decenii. Analfabetismul, eradicat înainte, urca în 1998 la 6 %. În ianuarie 1999, minerii din Valea Jiului coborau înca o data spre Bucuresti. Fortele Ministerului de Interne, prost organizate, fura incapabile sa îi opreasca. Rata inflatiei a urcat de la 38 % în 1996 la 154 % în 1997, la 40 % în 1998 si 54 % în 1999.
Disensiuni si sciziuni
Disensiunile din coalitie, greva minerilor aratau ca puterea era incapabila sa rezolve problemele prin negocieri. Repetatele sciziuni si fuziuni ale partidului liberal, certurile pentru putere în minusculul partid taranist dupa 2000, arata imaturitatea clasei politice românesti si incapacitatea românilor de a se organiza si de a negocia. În cadrul partidelor nu exista democratie interna de partid: dezacordul nu duce niciodata la compromis prin negociere, ci la excludere, daca protestatarul e slab, sau la sciziune, daca protestatarul e puternic. Mentalitatea totalitara, mult mai veche decât comunismul, a supravietuit în partidele românesti.
În noiembrie 1996, românii obosisera de coruptia guvernului social-democrat. Taranistii, împreuna cu multe alte partide aliate (ceea ce subliniaza inconsistenta scizipara a dreptei si caracterul conjunctural al aliantei) au luat puterea. Prestatia lor a fost atât de haotica – scaderea salariului, dublarea somajului, dezindustrializarea, cresterea saraciei – încât electoratul i-a ignorat complet. În 2000, partidul social-democrat si partidul nationalist România Mare însumau 57 % din voturi. Partidul democrat si cel liberal parasisera corabia taranista care se îneca, obtinând fiecare câte sapte procente. Partidul taranesc, lasat de unul singur, câstiga cinci procente si parasea definitiv parlamentul. Victoria partidului România Mare nu exprima o radicalizare nationalista a electoratului, ci dezamagirea durabila fata de partidele care fusesera deja la putere, fie social-democrati, fie crestin-democrati.
Merita oare sa rumegam coliva partidului taranist, acum, la pomana de zece ani ? Nu. Ultimii taranisti au sarbatorit doua decenii de agitatie anti-comunista pupându-se fratern cu social-democratii, pe care îi criticasera, înjurasera, amenintasera, condamnasera timp de douazeci de ani. Simultan, partidul aflat la putere, PDL, constatând moartea prin sarut, b’nešikah, a partidului taranist, a decis ca el însusi sa napârleasca. Un grup de initiativa din partid a format o fundatie crestin-democrata, spre a metamorfoza omida democrat-liberala în fluture crestin-democrat. Merita sa facem genealogia PDL: este acelasi PD care a sabotat din primul moment subreda coalitie a Conventiei Democrate între 1997-2000, perioada în care a avut toate privilegiile puterii fara a avea nici una din raspunderile acesteia. În conditiile în care experimentul de-a reforma a creat o deziluzie generala, oamenii din arcul puterii au dat vina pe un ipotetic complot comunist.
În iulie 1998, un birocrat european, Günther Burghard, afirma ca România avusese cea mai proasta performanta economica dintre tarile candidate. În octombrie 1999, Comisia Europeana nota ca România nu are o economie de piata functionala.
Christian democracy,
beta version
În conferinta intitulata „Mai are politica un Dumnezeu?“ tinuta la Facultatea de Litere din Cluj, din 18 noiembrie 2010, Teodor Baconsky a trasat liniile directoare ale programului sau politic:
„Criminalitatea se datoreaza numarului insuficient de ore de religie; numarul lor va creste în mandatul meu. Religia nu va fi predata teoretic, ca pâna acum, ci se vor face lucrari practice: elevii de liceu vor ajuta babutele sa treaca strada (în acest sens, vom obliga fiecare municipalitate sa furnizeze un numar adecvat de babute); Elevii de gimnaziu îi vor ajuta pe cersetorii din intersectii sa spele parbrize.
s…t Va e cunoscuta problema exodului medicilor. În ce priveste sanatatea, icoanele si candelele nu vor lipsi nici din spitale. La intrarea spitalelor, fiecare bolnav va fi dezinfectat cu apa sfintita. Anestezia va fi suplinita cu miruirea, iar tratamentele medicamentoase, cu masluri. Astfel va fi compensata si lipsa de personal medical, fiindca pentru administrarea apei sfintite, mirului si maslului exista deja un numeros personal specializat.
s…t În ce priveste locurile de munca, observam ca majoritatea celor oferite azi sunt pentru tinere, pentru video-chat, strip-tease prin internet. Noi vom impune, prin lege, ca ele sa aiba în camarutele lor de video-chat o iconita, o candela aprinsa si o cruce pusa la loc vizibil pe perete.
Pentru a reduce evaziunea fiscala, vom dota fiecare Directie judeteana de finante cu un duhovnic si o capela. Fiecare patron va trebui sa jure ca a declarat toate sumele încasate, iar apoi va trebui sa se spovedeasca si sa se împartaseasca. Astfel va disparea si munca la negru“.
Autor: DAN UNGUREANUApărut în nr. 304