7. George R. R. Martin, Cântec de gheaţă şi foc (5 volume), Editura Nemira
Saga low fantasy a lui George
RR Martin, heptalogie din care au apărut până în prezent cinci volume (traduse toate la Editura Nemira), conţine o ofertă suficient de diversă în materie de alegeri electorale – diversitatea corespunde paletei de sisteme politice, religioase şi administrative închipuite de autor. Dar lecţia fundamentală e că întotdeauna câştigă nu cel care merită, ci acela care poate.
6. Jonathan Coe, Ce hăcuială!, traducere de Sanda Aronescu, Editura Polirom
Satiră la adresa politicii austere hardcore a lui Margaret Thatcher în Marea Britanie a anilor ’80.
5. Richard Condon, The Manchurian Candidate (1959)
Thriller tipic pentru anii ’50, marcaţi de vânătoarea de vrăjitoare comuniste din Statele Unite (marionete KGB infiltrate la vârful politicii americane, ex-soldaţi spălaţi pe creier şi reprogramaţi pentru a ucide ş.a.). Climaxul are loc în preajma unor alegeri.
4. Dan Brown, Îngeri şi demoni, traducere de Adriana Bădescu, Editura RAO
Papa moare otrăvit, iar conclavul de cardinali organizează alegeri sub auspiciile unei genţi cu antimaterie care poate rade de pe faţa pământului întreg Vaticanul.
3. Benjamin Disraeli, Coningsby, or
The New Generation (1844)
Nu ştiu în ce măsură Disraeli, unul dintre marii politicieni ai secolului al XIX-lea, mai este citit astăzi, dar cine vrea o privire cuprinzătoare asupra politicii britanice a perioadei (şi asupra politicii în general) nu-l poate ocoli.
2. William Shakespeare, Negustorul din Veneţia
Căsătoria este (sau era) şi ea o formă de turnir electoral. Am inclus aici Negustorul din Veneţia pentru scena alegerii între cele trei casete, dar şi pentru că o nouă versiune stă să iasă în traducerea foarte bună a lui Horia Gârbea.
1. I.L. Caragiale, O scrisoare pierdută (numeroase ediţii)
Reprezentată în 1884, O scrisoare pierdută – capodopera lui Caragiale – rămâne, din păcate, scrierea fundamentală despre alegerile electorale din România. Iar „Eu pentru cine votez?” rămâne întrebarea.