Dintr-un reportaj despre gala premiilor USR, publicat în nr. 24 din „România literara“, se poate afla ca Mihai Dinu, învingator la sectiunea de critica literara, ar fi declarat la aflarea fericitei vesti ca nu întelege cum de a câstigat. Raspunsul e foarte simplu: dl Dinu a câstigat pentru ca Ion Pop nu era în Bucuresti.
În urma cu câtiva ani, dupa ce a fost ales presedinte al USR, Nicolae Manolescu a introdus un amendament conform caruia premiile USR nu sunt acordate decât celor care se afla în sala la gala de premiere. Astfel urma sa fie penalizat absenteismul iritant la un eveniment atât de prestigios. Oricare vor fi fost calculele presedintelui USR, un calcul elementar i-ar fi aratat ca ceea ce se câstiga paleste în raport cu ceea ce se pierde:
1. USR urma sa premieze în primul rând prezenta si nu competenta;
2. autonomia si chiar onorabilitatea juriului aveau sa fie afectate de introducerea acestui criteriu exterior si meschin. Amendamentul a fost si este, desigur, informal; nu-l veti gasi nicaieri trecut în vreun statut. De ce? Pentru ca, fiind ridicol, nimeni – nici membrii juriilor, nici USR, nici macar dl Manolescu – n-ar îndrazni sa si-l asume. De unde întrebarea pe care, se pare, doar dl Manolescu nu si-a pus-o: din moment ce regula este secreta, cum mai poate ea corija absenteismul?
Totusi, amendamentul a functionat fara cusur în ultimii ani. Regretatul Dan Horia Mazilu povestea cu umor, într-o sedinta de la Institutul „G. Calinescu“, cum fusese cautat de juriul USR, în ziua galei, cu o formula de felul: „daca din întâmplare sunteti în Bucuresti, sunt motive întemeiate pentru a va felicita pentru câstigarea premiului s.a.“: cum Dan Horia Mazilu era din întâmplare în Piatra Neamt, la o inspectie de grad, motivele au devenit brusc neîntemeiate. Sunt nenumarate întâmplari de felul acesta, datorate – în buna parte, dar nu exclusiv – informalului amendament Manolescu. Trec peste ele pentru a ajunge la cea mai recenta editie a premiilor USR.
…Juriul votase; câstigator era Ion Pop; diploma fusese scrisa. Pâna la începerea Galei mai erau cca 15 minute. Gabriel Chifu, secretarul Uniunii, a venit sa ia rezultatele si i le-a comunicat prin telefon lui Nicolae Manolescu. Nicolae Manolescu a anuntat juriul, prin Gabriel Chifu si prin telefon, ca pe lista câstigatorilor se afla doua persoane (Radu Mares si Ion Pop) care nu sunt în sala. Ca atare, a comunicat dl Manolescu, daca juriul nu-si schimba optiunile, Gala va fi anulata.
În fata acestui santaj, sub efectul surprizei – spre deosebire de anii trecuti, la aceasta editie nimeni nu „rugase“ juriul sa tina cont de amendamentul gândit de dl Manolescu – dar si, în definitiv, al jenei, juriul a acceptat un compromis. Pâna la urma, a fost schimbat doar câstigatorul de la sectiunea de critica, absentul Ion Pop transformându-se în prezentul Mihai Dinu.
În rest, Gala Premiilor USR a fost un succes, iar amfitrionul Nicolae Manolescu a delectat asistenta cu nenumarate vorbe de duh.
USR asta, condusa de Manolescu, cu premiile ei cu tot, e cu adevărat kafkiană. Iar „amendamentul Manolescu” pur si simplu ridicol.
Comentariile sunt închise.