La Palatul Cotroceni cetatenii României contribuie pentru plata unui consilier prezidential a carui singura preocupare pare a fi soarta principalului partid de la guvernare, partidul prezidential. Ca se intâmpla asa, in contra prevederilor constitutionale, nu este o surpriza. Dupa 1989 aceasta a fost regula, doi dintre cei trei presedinti instalati la Cotroceni nici macar nu au mimat minima independenta ceruta de Constitutie in relatia dintre administratia prezidentiala si partidele politice. Numai Emil Constantinescu a privit pasiv si resemnat cum principalul partid din schema Conventiei a crapat aici pe pamânt, pentru ca nimeni din anturajul presedintelui declarat invins de structuri nu a incercat, ca acum, sa il propulseze cosmic.
Scufita rosie si initiatii
Povestile hazlii ale consilierului prezidential au debutat atunci când lumea basmelor si-a facut loc in interpretarile-i fabulatorii, un partid nascut din tomberoanele televiziunii poporului (OTV) putând, chipurile, sa schimbe dinamica intentiilor de vot: „Partidul Poporului a schimbat dinamica intentiilor de vot, care, imediat dupa anuntarea masurilor de austeritate, prevestea o alta turnura. (…) Ascensiunea PP nu poate fi explicata daca nu luam in considerare contractia uriasa a spatiului de alegere dupa exhibarea cvasi-falimentului bugetar. Increderea in vechile partide si lideri s-a prabusit. PP este, deocamdata, un simptom, nu un efect. Daca stim sa citim cauzele putem intelege mai bine posibilele efecte“ (Sebastian Lazaroiu, citat in „Gândul“, 30 august 2010).
Si noi, cei care nu simtim pedelist, intelegem dorinta prezidentiala si a consilierului sau ca voturile care dispar din contul PDL-ului (si asta nu pentru ca partidul ar fi facut cine stie ce reforma) sa se contabilizeze la Partidul Poporului si, de ce nu, la alte partide minuscule care cu siguranta vor aparea ca ciupercile dupa ploaie (bântuie un zvon ca pragul electoral ar trebui sa scada la 3% – lucru foarte posibil sa se intâmple). In aceiasi luare de pozitie, domnul consilier s-a limitat la lumea basmelor (Scufita Rosie, Fetita cu chibrituri, Mos Craciun, Capra cu trei iezi) pentru a decripta scena partizana româneasca, un lucru nu tocmai usor de inteles de catre neinitiati („…unele texte, cum e cel de fata, vor fi pentru initiati. Pentru neinitiati intotdeauna lucrurile se dezvaluie in timp. Asa ca nimeni nu trebuie sa dispere“). Citind textul inclinam sa ii dam dreptate consilierului, motivul fiind insa altul decât cel imaginat de autorul sau…
Propulsia PDL in spatiul cosmic
A urmat un al doilea text, la fel de fantezist, o interpretare a revoltelor din lumea araba, acestea nefiind altceva decât efectele unei defularii… sexuale. Nu mai insistam asupra acestui interviu dat in nu stiu ce revista mondena, lasam initiatii in texte produse in laboratoarele de la Cotroceni sa pronunte despre o asa subtila interpretare.
Ultima productie intrece orice inchipuire. Travestit in Obi-Wan Kenobi, autorul ii ureaza inca din titlu partidului sa fie puternic: PDL. May the (G)-Force be with you. Apoi trece la masurile necesare propulsarii partidului in sfere cosmice, stelare, forta G fiind singura responsabila de o asemenea performanta. Fie si numai citind acest text de un infantilism dezarmant putem intelege esentialul despre politica partizana româneasca. Partidele si cei care le populeaza au ca singura preocupare gasirea unor solutii salvatoare care sa mai poata macar o data pacali electoratul, intrucât problemele cetatii si cetateanul insusi, vedem bine, sunt cantitati neglijabile.
Ceea ce scrie reprezentantul de la Cotroceni in acest text publicat pe Cotributors.ro nici nu ar trebui mentionat, tacerea ar trebui sa fie singura atitudine decenta când ne raportam la astfel de productii fantastico-literare. Numai ca asemenea insailari sunt, pe de alta parte, bune de dat sama asupra diluarii realitatii (cei care se imagineaza propulsati cosmic si-au pierdut busola aici pe pamânt) pentru unele personaje ce vremelnic sunt asezate in locuri care tin de sferele puterii politice. Este greu de facut un asemenea exercitiu, dar el este necesar.
Când consilierul ajunge sa scrie despre principii, justitie, logica supravietuirii individuale etc., sfârsesti prin a nu-ti putea explica ce mecanism invizibil te face sa parcurgi asemenea texte ilizibile si de un grotesc trivial, atâta vreme cât pe lume exista milioane de alte ocupatii infinit mai utile/placute.
Justitie si reforma
Un ultim aspect: domnul consilier prezidential simte nevoia sa se pronunte si in chestiunea mereu la moda a justitiei de tranzitie si a clamatului reformism al doamnei Monica Macovei. Urmeaza o pletora argumentativa care se doreste a fi interpretare metafizico-juridica vizavi de imaginea de partid profund corupt si clientelar a PDL-ului, partid pe umerii caruia bocitoarele de serviciu, acum, când se pregateste sa fie dus la groapa, se chinuie sa-i gaseasca oaresce merite de pe vremea când inca mai traia. Si, kafkian, se ajunge la prezumtia de nevinovatie care trebuie sa caracterizeze actul de justitie de la noi (si aici doar initiatii pot intelege probabil sensul profund al gândirii de la Cotroceni). Noi credem ca autorul mai trebuia sa adauge si tergiversarea la infinit a dosarelor in cotloanele justitiei – patent kafkian, desigur –, dar aici omisiunea este inteleasa.
Pentru noi, muritorii din afara Palatului Cotroceni, actul de justitie din România poate fi simplificat in felul urmator: un interlop analfabet umileste statul român (si impreuna cu el si sistemul judiciar al acestuia) ori de câte ori este necesar. Astfel, am aflat de la cei pusi sa respecte legea ca un carnet de sofer „obtinut“ de un analfabet nu poate fi retras intrucât fapta s-a prescris. Odata cu raspunderea penala pentru o infractiune comisa in trecut am mai constatat ca s-a prescris si legea, intrucât nimeni, dar nimeni nu a miscat un deget pentru anularea unui document obtinut ilegal. Prin urmare, in România legea are surprinzatoarea proprietate de a se volatiliza (important este sa depasesti timpul de prescriere). E justitia noastra, asa, reformata din temelii.
Cititi textele comice produse in cotloanele Cotroceniului si veti intelege cealalta fata a României.
Autor: AURELIAN GIUGALApărut în nr. 315