La sfârsitul celei de-a cincea editii a Festivalului International al Teatrului de Animatie „Bucurii pentru copii. Spectacole de colectie“ organizat de Teatrul Tandarica, cutiuta cu productii de calitate din anii anteriori a mai strâns câteva noi. De data aceasta, Festivalul a avut o veritabila tusa europeana: alaturi de cele unsprezece spectacole românesti au putut fi vazute alte sase din spatiul Uniunii Europene.
Una dintre premierele teatrului-gazda prezentate in festival a fost „Gulliver in tara piticilor“, de Jonathan Swift, scenariu si regie Cristian Pepino, scenografie Cristina Pepino, muzica Dan Balan.
Spectacolul a fost conceput la teatrul al carui director, Calin Octavian Mocanu, in interviul dat revistei „Cultura“, manifesta o atitudine explicita in favoarea revenirii la opera cu continut si la tusa pedagogica, destinata sa si educe copiii, nu numai sa-i distreze. Atingând colateral marile probleme de comportament ale societatii românesti: agresivitate, intoleranta, rejectare ab initio a punctelor de vedere ale celorlalti, acest nou „Gulliver in tara piticilor“ pare un exemplu fericit al liniei asumate de Tandarica.
Doi imparati vecini sunt pe redute ireconciliabile de zeci de ani: in dialogurile dintre ei sar repede scântei urmate de gloante, in ciuda dragostei dintre copiii lor si a intentiei acestora de a se casatori. Ii revine lui Gulliver, descins printre liliputani, datoria de a pleda si a impune in aceasta societate grobiana conditia de gentleman. Aici e clou-ul educativ al spectacolului. Restul tine de implinire artistica: papusi simpatice, muzica bine aleasa, moduri diferite de mânuire, toate combinatiile cunoscute de joc, papusi cu papusi sau papusi cu actori in carne si oase. Un spectacol facut cu inventivitate, profesionalism si umor, cu multe cadre diferite, multe personaje, multe papusi si obiecte animate mititele, ca trasura care il aduce pe rege la viitorul cuscru/eternul dusman, cu partituri savuros jucate. Personajul principal se bucura de interpretarea lui Gabriel Apostol si corpul sau atât de expresiv, care stie sa faca orice efort cu aura de lejeritate, in timp ce gesturile ii sunt convingatoare iar vocea percutanta.
Una dintre cele mai bune productii ale festivalului a fost „Micul Amadeus“ (Teatrul Gadit din Tel Aviv), de Gadit Cohen, care semneaza regia si costumele. Spectacolul a câstigat la Festivalul International al Teatrelor pentru copii de la Haifa Premiul pentru cea mai buna actrita, cele mai bune decoruri si costume si cel mai original spectacol. Meritul ii apartine evident fabuloasei actrite care uzeaza de voci distincte pentru toate cele patru personaje: narator, tata, mama si micul Mozart la diferite vârste. In interpretarea sa, replicile se intretaie la fiecare doua-trei cuvinte, actrita trecând pe nerasuflate, cu o exceptionala disponibilitate vocala, in registrul urmator: de exemplu, la vocea simpaticei papusici de pe degetul sau, cu par ciufulit, de pamatuf moale. Spectacolul lui Gadit Cohen se bucura de una dintre acele idei deloc complicate, dar maxim eficiente si de o conceptie curata tocmai datorita simplitatii mijloacelor. Personajele se disting prin voci sau elemente minime. Distanta intre cei trei adulti se configureaza doar prin schimbarea perucii: absenta, in cazul naratorului, cu bucle-turnulet in cazul mamei, cu palarie in cazul tatalui sau jumatate bucle-jumatate palarie in scenele in care apar ambii parinti. Dar, cu cât mai putine si mai simple sunt procedeele, cu atât mai mare trebuie sa le fie acuratetea. Remarcabilei performante vocale a actritei i se adauga usurinta de a-i mânui pe cei câtiva Mozart la diferite vârste si de a schimba cadrul, scena, situatia doar printr-o intoarcere de 180 de grade. In afara de narator, care trebuie sa-si pastreze aparenta de obiectivitate, fiecare dintre personaje e bine individualizat: mama ferma, dar plina de compasiune pentru micutul Amadeus caruia i s-a confiscat copilaria, tatal, monument de scortosenie si ambitie pentru reusita fiului sau. Scenariul e viu, povestea captivanta, micutul Mozart, in intrepretarea actritei Gadit Cohen, delicios.
Pe lânga numeroasele productii prezentate in cele noua zile de festival – in medie doua spectacole pe zi –, editia aceasta a dezvoltat si o activitate febrila de workshop-uri pentru toate vârstele si pregatirile: copii, adolescenti pasionati de gen si profesionistii teatrului. Pentru acestia din urma, actrita Adela Moldovan a facut o demonstratie cu marionete iar actorii Georgeta Lozinca si Valentin Lozinca-Mandric, una de Commedia dell’Arte. Copiilor, Ioan Brancu le-a aratat alfabetul meseriei iar actrita Eugenia Barbu, presedinta Asociatiei A.C.T.O.R., le-a tinut pe tot parcursul anului un atelier de Origami si unul de educatie interculturala, „Aici-Acolo“. Prin cel din urma, un program de introducere concreta a universului intercultural apelând la cele cinci simturi, copiii au acces la informatiile despre cultura diverselor tari europene, direct de la tineri veniti prin Serviciul european de voluntariat al programului „Tineret in actiune“.
De data aceasta, tinerii au abordat un mit esential românesc, „Tinerete fara batrânete si viata fara de moarte“, proiect intercultural pur vizual, nonverbal, lucrat numai in hârtie alba si neagra si performat de voluntarii europeni Ghislain Bao Khanh Ngouansavanh, Jordan Marty, Melanie Preachaut si Chloe Violleau (Franta), Federica Piana (Italia), Bogdana Kosarchyn (Ucraina), Ailie Templeton (Scotia), Sarah Gebel si Jana Doris (Germania), Merilyn Merisalu (Estonia), Felix Burgos (Spania) si Michaela Zebedin (Austria). Spectacolul se desfasoara aproape fara cuvinte daca exceptam incurajarile regelui adresate sotiei in chinuitorul travaliu al printisorului. Acesta se naste si cunoaste lumea la inceput prin atingeri (in cazul de fata, parul sau fata spectatorilor). Devenit adolescent, regina il va imbraca in hârtie alba, inzestrându-l cu o spada din acelasi material. Totul e alb, inclusiv castelul de hârtie din tarâmul celalalt. Singura exceptie o constituie un fel de mascat antitero invesmântat in hârtie alba si neagra. El este cel prin intermediul caruia absenta viului il va ispiti pe print. Lupta celui din urma cu gânganiile dintre cele doua tarâmuri e sugerata prin metodele teatrului de umbre. O fata cânta live la contrabas, tinerii voluntari neprofesionisti joaca cu incredibil entuziasm. La sfârsit, pe masura ce hârtiile iau foc, lumina se stinge. Extrem de proaspat, spectacolul a stârnit caldura neconditionata a publicului.
Dar exemplul cel mai relevant de curtoazie interculturala a apartinut celor doi actori bulgari, Elka Balanova si Veselin Vassiliev, de la Teatrul Vessel din Veliko Tirnovo. Desi invitati pentru o singura reprezentatie cu „Soldatelul de plumb“, de Hans Christian Andersen, cei doi s-au straduit sa invete toate replicile intr-o limba româna cât mai fara accent (!). Spectacolul a folosit un mixaj de papusi si actori in marime naturala, cu o conventie clasica bine intretesuta: in timp ce face curatenie, o fata gaseste tot felul de lucruri vechi, pe care le invie si… povestea-i gata sa inceapa! Productia uzeaza de mijloace traditionale: un sistem de perdele care iau diferite forme, figurine si carti de joc ce sugereaza balul de la curte, o balerina de hârtie si imparatul chinez-papusa de portelan care ii pune gând rau. Din când in când actorii fac diferite intermezzouri de miscare in timpul carora se acompaniaza cântând in spaniola. Spectacolul e placut iar gestul interpretilor de a juca in româna de o frumusete exemplara.
Acestea sunt numai câteva exemple de bucurii pentru copii si adulti din Festivalul International al Teatrului de Animatie organizat de Tandarica.