„Băăi, să nu mă dezamăgiţi!“

Intră cu aplomb. Ştie să se impună şi îi place să fie privită. Îşi trânteşte poşeta portocalie pe masă, lângă laptop. „Am şi lentile, şi ochelari! Ia uitaţi-vă!“
Celelalte trei se ridică puţin de pe scaune şi o privesc drept în ochi. ,,De ce nu ţi-ai luat altă culoare? Am avut şi eu, da albastre şi cu punctişoare de tigru… zice bruneta, care-şi aruncă pletele pe umărul stâng. Sirenă. „Şi unde sunt?“ „Am pierdut una!“ Râd. (Cineva o dă pe Adèle prea tare). „Băăi, la proiectul ăsta ne trebuie un şef!“ Îşi mângâie părul blond (natural) tuns foarte scurt. Insinuează că ea ar putea fi şeful. ,,Nu e nevoie! Ce, n-avem opinii?“ „Bine atunci…“ se eschivează cea cu lentile. Cealaltă brunetă, cu breton şi coadă de cal şi roşcat rasta sorb din cola sugar free. „Câte avem?“, întreabă sirena. „Unsprezece“, răspunde bretonata – „Cu Victoria Art Center, dacă mergem şi-acolo, se fac douăsprezece!“ „Foarte tare!“, exclamă blonda cu lentile şi răsfiră teancul de foi.
Una ajunge sub masa la care stau, pe vârfurile cizmelor mele. „Scuze, doamnă!“ Blonda o culege de pe jos şi se întoarce lângă celelalte trei. (Cineva o dă pe Adèle prea tare).
„…adică să scrii implicat, da să nu se simptă … Şi chestionarul?“ Roşcata citeşte de pe laptop –,,Ce părere aveţi…“ „Băăi“, o întrerupe blonda – ,,Bucureştiul ăsta e de groază „…
– cântă puţin în duo cu Adèle – „Ce părere aveţi…?“ reia roşcata. – „Băăi, – întrerupe din nou posesoarea  de lentile – închipuiţi-vă, peste fix zece zile fac douăzeci de ani!“  Îşi ridică mâinile într-un gest de triumf. ,,Nici nu-mi vine să cred!“ (Cineva îi spune băiatului care le aduce nota că Adèle e prea tare). Toate patru o pornesc spre scara incomodă. „…e la doi paşi, lângă Zlătari. Use At Your Own Risk, new media“ – probabil sirena. Blonda îşi ia poşeta portocalie şi le urmează. „Băăi, să nu mă dezamăgiţi, ca alea din liceu! Băăi, să nu mă dezamăgiţi!“ – zice coborând scara ţinându-se de balustradă. (Cineva o închide pe Adèle).