La Teatrul Mignon, trei tineri actori au decis să-şi încerce mâna pe ofertantul text al lui Sartre, Kean. Au redus numărul personajelor la trei şi trama la o schemă clasică, uşor recognoscibilă pentru public. Marele actor shakespearean Kean, vedetă incontestabilă a teatrului, atins de aripa geniului, însoţit de sufleorul/ servitorul/ prietenul său fidel, se vede asaltat de o tânără aspirantă la meseria de actriţă. În absenţa regizorului (regia este semnată de Mihai Niţu, interpretul lui Kean), spectacolul ţine, învăluie şi captează publicul în primul rând datorită partiturilor savuroase ale actorilor. Fiecare dintre ei îşi construieşte rolul ca pe o mică bijuterie. Personajele mustesc, astfel, de viaţă, de personalitate, dar şi de trăsături specifice. În situaţiile ofertante ale textului, actorii creionează portrete uşor de ţinut minte. Mihai Niţu îl interpretează pe Kean, marele actor shakespearean, pururi beat şi pururi falit. Într-o partitură generoasă, tânărul şi înzestratul actor conturează, cu resurse bogate, cu forţă, dar şi cu umor, un personaj între eterul creaţiei şi glodul omenescului. Dincolo de grandoarea de pe scenă şi de aburii beţiei, de extravaganţele financiare de la petreceri, de numeroasele împrumuturi şi de veşnica sabie a falimentului care-i atârnă deasupra capului, de fanfaronada şi de orgoliile de adorat al publicului, ies la iveală miraculoasa fibră a artei şi marele talent cu care Kean seduce publicul şi îşi fidelizează nedespărţitul sufleor.
Adjuvantul lui îi ştie pe dinafară întregul registru comportamental, cu toate apucăturile şi metehnele, başca ordinea în care se succed. Desfăşurarea evantaiului de emoţii şi surescitarea actorului înaintea primei întâlniri cu orice nouă adoratoare îi sunt mai mult decât familiare. În rolul acestuia, Vladimir Albu este delicios în complicităţile cu publicul, pe care le naşte ad-hoc, în mina gingaşă şi prietenoasă, în receptarea tăbăcită şi relaxată a spectacolului cabotin-uman pe care i-l oferă seară de seară zeul său, Actorul. Îi piguleşte costumul, îi deretică lucrurile şi mai ales… îl ascultă. De unde şi înţelegerea dintre cei doi. Prezenţa sa este infiltrată peste tot în ambientul lui Kean, căci sufleorul se află în spatele tuturor aspectelor din viaţa vedetei, de la cele mai mari până la cele mai mărunte. Dar în ciuda scenariului arhicunoscut şi a experienţei de fiecare seară, un pericol îl pândeşte, totuşi. Faţă în faţă cu noua aventură galantă a lui Kean, sufleorul aşteaptă ca sceneta să se desfăşoare după tipicul ştiut, nebănuind gelozia stârnită de femeia ce pare să-i ameninţe poziţia sudată de viaţa stăpânului.
În rolul acesteia, Iulia Verdeş pendulează între ingenua plină de nuri, mirări şi încântări şi fibra pragmatică a fiicei de negustor, gata să pună ordine şi să organizeze viaţa actorului. Frumoasă, cu un joc modern, plin de prospeţime, ea schimbă lesne foaia de la actoria de film la registrul shakespearean al Julietei. Privirea sa e expresivă, alura e graţioasă, iar prezenţa pe scenă captează pe loc publicul.
La Teatrul Mignon, Kean este un spectacol plin de viaţă, care trăieşte în primul rând prin talentul şi bucuria celor trei actori de a juca un text consistent. Îngăduiţi-vă delectarea de a-l vedea!
