10. Cezar Petrescu, Comoara regelui Dromichet (1931)
Prima parte dintr-un diptic retipărit de regulă sub titlul Aurul negru, Comoara regelui Dromichet e departe de-a fi cel mai bun roman al lui Cezar Petrescu (de fapt, e important mai mult pentru analiza marxistă pe care i-a prilejuit-o lui Petre Pandrea în Portrete şi controverse). Dar comoara dacilor căutată şi abandonată în ultimele pagini rămâne un artefect considerabil pentru literatura română.
9. Karl May, Comoara din Lacul de argint (1890-91)
Recunosc: am văzut doar filmul. Cartea n-am citit-o (deşi am vrut) pentru că n-am avut-o la vârsta când încă mai puteam să îmi pun problema.
8. Sebastian A. Corn, Ne vom întoarce în Muribecca (2014)
O capodoperă a prozei române recente, având în centru căutarea miticului Eldorado în jungla braziliană (dar mult mai complex de atât).
7. Arthur Conan Doyle, Semnul celor patru (1890)
Romanele lui Conan Doyle nu sunt la fel de bune ca povestirile (chiar dacă socotim roman acea novella numită Câinele din Baskerville), dar Semnul celor patru are ca atu prezenţa unei comori care vine din India – sigur, la pachet cu clişeele imperialiste ale timpului şi cu o influenţă nu prea bine ascunsă emanată dinspre Piatra lunii de Wilkie Collins. Cine doreşte o povestire despre Sherlock Holmes şi comori poate citi Ritualul Musgrave.
6. J.M.G. Le Clézio, Căutătorul de aur (1985)
Una dintre nenumăratele consecinţe produse de Insula comorii a lui Stevenson. O carte despre cei care visează aurul piraţilor pornind de la hărţi mai mult sau mai puţin ezoterice (şi care, de fapt, sunt un simplu pretext pentru vise).
5. Hergé, Le Trésor de Rackham le Rouge (1944)
Este continuarea albumului Secret de La Licorne (1943). Cele două formează episodul meu preferat din aventurile lui Tintin.
4. Chrétien de Troyes, Perceval ou le conte du Graal (sfârşitul secolului al XII-lea)
Nici măcar francezii nu pot citi decât în traducere romanele în versuri ale lui Chrétien de Troyes – şi chiar în traducere sunt de o plictiseală de speriat. Dar lovitura de geniu a acestui autor medieval a stat în inventarea Graalului; după aceea nimic n-a mai fost la fel.
3. Henry James, Desenul din covor (1896)
Probabil cea mai afurisită vânătoare de comori din literatura necomercială. Henry James nu dă nimănui nici o şansă să îi dea de cap.
2. Robert Luis Stevenson, Comoara din insulă (1883)
„Pieces of Eight! Pieces of Eight!”
1. Edgar Allan Poe, Cărăbuşul de aur (1843)
Reprezintă perfecţiunea în materie de vânătoare de comori; în termenii clasici ai lui Hitchcock, povestirea combină surpriza şi suspansul cu o asemenea măiestrie încât comoara – aceeaşi comoară – este descoperită de două ori de către cititor.