Expresia „învatare mecanica“ a ajuns sa defineasca pedagogia proasta, scrie Virginia Heffernan în „The New York Times“. „Profesorii buni nu mitraliaza cu întrebari-grila si nu îi catehizeaza pe copii cu fapte brute. Ei nu-i însurubeaza pe elevi la calculatoare pentru ca acestia sa învete, mecanic, ortografia sau aritmetica. Învatarea mecanica pare lipsita de imaginatie si antisociala. Ar putea sa fie chiar daunatoare“.
Învatarea mecanica, arata Virginia Heffernan, se asociaza automat cu imaginea unor sali de clasa din secolul al XIX-lea, în care copiii însira, scandând, capitalele statelor americane, sub amenintarea unor nuiele de nuc. „Dar în timp ce învatatul mecanic nu arata deloc dragut – studentii care fac astfel de exercitii nu construiesc globuri de sticla cu plante vii sau peruci de epoca pentru a pune în scena Conventia Constitutionala a SUA – ar putea acesta sa fie folositoare unor elevi care ar învata niste lucruri“? Heffernan îl citeaza pe E. D. Hirsch Jr., unul dintre promotorii reformei americane în educatie, care, departe de a respinge învatarea mecanica, e de parere ca acest tip de exercitiu are un rol esential. Rolul sau ar fi acela de a „transforma operatiunile într-o a doua natura, care îti permite sa te concentrezi asupra elementelor structurale ale problemei“.
Daniel Willingham, profesor de psihologie la University of Virginia, e de parere ca învatarea mecanica e si o metoda de a masura ceea ce ti-a ramas în minte. „A te testa e un lucru foarte bun. Poate conduce la o învatare mai buna decât studiul – i.e. citirea pasajelor din nou si din nou, uneori cu un marker în mâna“. Profesorul citat de Virginia Heffernan e de parere ca „nu poti sa fii competent în anumite munci academice fara ca anumite cunostinte sa fie automate – prin automat întelegând ca nu trebuie sa te gândesti la acel lucru, ci sã stii pur si simplu ce sa faci cu acel lucru“. Pentru cunostinte automate, asa cum e tabla înmultirii, „ai nevoie de ceva precum învatarea mecanica“. Desigur, nu ar strica daca un astfel de proces ar putea deveni ceva mai putin plicticos pentru elev.
„Iata ceva ce am descoperit, care face învatarea mecanica sa nu fie plicticoasa, scrie Virginia Heffernan: aplicatii vesele si colorate. Aplicatiile dedicate unor subiecte specifice au întotdeauna raspunsul corect pe teava. Ele stiu, în mod consecvent, lucruri care ar putea scapa educatorilor umani, mai predispusi la greseli, precum masele atomice, ordinea nervilor cranieni si geografia Africii. Si pot face aproape orice exercitiu sa para un joc pe calculator“.
Si, la un anumit nivel, stim deja foarte bine acest lucru. „De fapt, în timp ce se arata reticenti fata de aplicarea învatarii mecanice în scoala, adultii care încearca, ei însisi, sa învete ceva nou – de la limbi straine la examenul de barou – apeleaza tot mai des la aplicatii care dau viata unor exercitii de alegere multipla sau de naratiune cu cartonase (recent, exercitiile de memorare au abordat si concepte precum masina de poker si jocurile de bâlci). Memorarea on-line stimuleaza gasirea unor raspunsuri corecte prin „daruri“ vizuale si acustice haioase – stele si baloane sau sunetul unor trompete heraldice – care asigura suficienta magie pe ecran pentru a surprinde si angaja mintea si memoria“, arata Virginia Heffernan.
Pe unele site-uri, precum Spinnerpedia ABC HD, veti putea gasi jocuri cu ajutorul carora veti învata alfabetul rusesc, în jumatate de ora. VerseByHeart va va ajuta sa memorati rapid orice poem, iar prin aplicatii Android si Apple veti putea studia pentru examenele SAT, GMAT, MCAT, LSAT, pentru permisul auto sau de motocicleta. Iar pentru a monitoriza misiunile spatiale sau pentru a plonja în lumea subatomica, Virginia Heffernan va recomanda aplicatii stiintifice on-line, precum NASA, SkyORB si Particle Zoo.