Sari la conținut
Prima pagină » Articole recente » Jazz portughez pe film și pe viu la TIFF Cluj

Jazz portughez pe film și pe viu la TIFF Cluj

Luís Villas-Boas – de la a cărui naștere se împlinesc în 2024 o sută de ani – a fost un personaj esențial în istoria jazzului portughez. Interesante nu doar pentru jazzofili, ci și pentru publicul larg, ar fi similitudinile existente între Portugalia și România privind evoluțiile acestui gen muzical. În cazul ambelor țări a funcționat o anume rezistență prin cultură la dictatură. Dacă regimul dictatorial de dreapta al lui Salazar a durat aproape o jumătate de secol (1926-1974), cel de stânga din țara noastră s-a extins din 1945 până în 1989.

Cum jazzul e esențialmente o muzică a libertății, apariția aproape simultană a primelor festivaluri de specialitate din România (în 1969) și Portugalia (în 1971) avusese un impact enorm. Ambele manifestări fură receptate ca oaze de libertate în cadrul unor regimuri închistate și opresive. Villas-Boas a fost considerat „patriarhul jazzului portughez” datorită acțiunilor sale curajoase: în pofida presiunii exercitate de PIDE (poliția secretă salazaristă), a reușit să fondeze în 1949 la Lisabona clubul de jazz cu cea mai lungă existență continuă din Europa, sub denumirea Hot Clube de Portugal.

Deși funcționa într-un spațiu minuscul (asemănător unui teatru de marionete), situat într-un subsol din splendida Praça da Alegria, acel veritabil refugiu cultural a devenit cu timpul principala instituție de jazz a țării. Villas-Boas a contribuit din plin la propagarea muzicii de jazz prin concerte, emisiuni de radio, discuri, publicații, și a fondat întâiul Festival de Jazz, desfășurat la Cascais în 1971 – un eveniment de o importanță decisivă în evoluția culturii portugheze contemporane. Atmosfera entuziastă, mulțimile venite din toată țara pentru a asista la concerte, euforia socială generată de acele gale, erau foarte asemănătoare experiențelor trăite de publicul și interpreții participanți la edițiile principalului festival de jazz din România perioadei respective: cel de la Sibiu. Acesta fusese organizat, sfidând vicisitudinile regimului totalitar, de un grup de devotați ai jazzului, sub coordonarea lui Nicolae Ionescu.

Cu ocazia centenarului Villas-Boas, reputatul trompetist portughez Laurent Filipe, devenit și regizor de filme documentare, a realizat un omagiu cinematografic intitulat Luis Villas-Boas: A Última Viagem (= Luis Villas-Boas: Ultimul voiaj). L-am cunoscut pe muzicianul-regizor la cumpăna secolelor XX-XXI, pe când beneficiasem de o bursă a Institutului Camões, spre a concepe volumul Jazz Connections in Portugal (scris în engleză și editat cu susținerea Centrului de Studii Transilvane din Cluj). În 2002, când cartea a fost lansată la amintitul Hot Clube de Portugal, Laurent mi-a făcut onoarea de a o prezenta, alături de trei personalități de primă importanță: pianistul-poet João Paulo Esteves da Silva, Pedro Costa – fondatorul renumitei case de discuri Clean Feed și Rui Neves – organizatorul Festivalului Jazz em Agosto, al opulentei Fundații Gulbenkian.

Laurent Filipe la fluegelhorn

Născut în 1962 la São Paulo/Brazilia, ca fiu al apreciatului actor portughez Sinde Filipe, Laurent și-a început cariera jazzistică la Lisabona, pe când avea 15 ani. La etatea de 18 ani a plecat la studii în USA, unde a absolvit studii de compoziție la Universitatea din Kansas (1985) și studii post-graduale în muzica de film la Berklee College of Music din Boston (1987).

A colaborat cu muzicieni de talia unor Carla Bley, Aldo Romano, Steve Swallow, Tete Montoliu, Maceo Parker, Walter Perkins, a înregistrat albume de referință împreună cu pianistul spaniol Pedro Sarmiento sub titulatura Duo Iberia, iar în anii 1990 a condus Orquestra Som do Mundo, o veritabilă „selecționată reprezentativă” a jazzului portughez. Cu acest ansamblu realizează, în 1995, excelentul album Ad Lib(itum), care se deschidea cu o amplă piesă dedicată lui Luís Villas-Boas. Despre acesta, muzicianul afirma: „acea temă e un omagiu justificat adus unui mare om al panoramei culturale portugheze: Villas-Boas, «părintele» jazzului din țara noastră. Îi datorez primii mei pași îndrăzneți în lumea fascinantă a jazzului (pe când eram încă elev). Spiritul său întreprinzător, aliat cu o simpatie și onestitate unice, sunt vii în amintirile celor care au avut șansa să-l cunoască.”

Apreciind deschiderea spre multiple orizonturi estetice (și nu în ultimul rând către arta jazzului !) a prestigiosului Festival clujean de cinema TIFF, i-am propus fondatorului/președintelui acestuia Tudor Giurgiu să includă în ediția pe anul curent și documentarul lui Laurent Filipe. M-a bucurat că filmul a reușit să treacă și de proba de foc a exigentului selecționer/director artistic al TIFF, Mihai Chirilov.

 Laurent Filipe / voce, Dima Belinski / pian electric, Tamas Toth Fabian / contrabas

Nu puteam rata ocazia de a le propune amândurora ca, după proiecția filmului, Laurent să susțină și un recital muzical, concludent pentru calitatea sa de trompetist de frunte al jazzului portughez. Întru concretizarea acestui supliment de program, am apelat (pentru a câta oară?) la benevolența și măiestria interpretativă ce-l caracterizează pe pianistul/compozitorul/profesorul Dima Belinski. Actualmente, el deține postura de coordonator al Modulului de Jazz al Academiei Naționale de Muzică George Dima din Cluj, însă pe când era student al aceleiași instituții acceptase ideea mea de a îmbina propriile compoziții – interpretate cu formația sa Shabah – cu textele mele poetice, pe care le rosteam în limba portugheză.

În această formulă de jazz-poetry am dat curs invitației de a susține reprezentații în cadrul ultimei Expoziții Universale, desfășurate la Lisabona în 1998. Aceea fu întâia mea vizită pe sol lusitan. Luís Villas-Boas suferea deja de sinistra maladie Alzheimer și avea să decedeze în anul următor. Totuși, vechiul său camarad, promotorul de jazz José Duarte (cu care fusesem coleg în colegiul editorial al revistei Jazz Forum) a binevoit să ne primească, pe mine și pe Dima, în impresionanta sa locuință din cartierul Lapa – zonă rezidențială unde e amplasată și Ambasada României. Așadar, destinul nostru jazzistic fusese oarecum marcat de acea inubliabilă experiență portugheză.

Recital în trio: Laurent Filipe / flugelhorn, voce, Dima Belinski / pian electric, Tamas Toth Fabian / contrabas.

Laurent și Dima se puseseră de acord asupra câtorva piese interpretabile în recitalul de la TIFF 2024, dar prima (și unica) lor repetiție avu loc în chiar dimineața evenimentului, ce fusese programat pentru seara de 19 iunie 2024 la h. 21:30 în curtea Muzeului de Artă din centrul Clujului. Pare-se că versatul public al festivalului clujean a intuit just că va fi o seară deosebită: biletele fuseseră vândute integral încă de la punerea lor în vânzare, iar spectatorii au urmărit cu interes atât filmul, cât și recitalul interpretat de Laurent Filipe/ flugelhorn și voce, Dima Belinski/pian și talentatul tânăr contrabasist Tamas Toth Fabian (încă student la ANMGD).

Așa cum anticipasem, cei trei muzicieni au manifestat de la bun început o salutară comprehensiune mutuală, generată de caracteristici temperamentale similare și concretizată într-o fluentă interacțiune scenică. Mai mult decât atât, improvizațiile de bun gust ale celor trei decurgeau cu atâta naturalețe, încât era dificil de crezut că (datorită timpului foarte scurt de care dispuneau) repetaseră abia vreo jumătate de oră…

M-a bucurat enorm succesul de public al „serii Laurent Filipe”. Artistul îmi mărturisea că venise la Cluj plin de curiozitate, să cunoască vibranta atmosferă culturală din capitala provinciei transilvane a României, despre care îi vorbisem întotdeauna la superlativ.

Deși escapada sa a durat doar două zile și trei nopți, s-a declarat încântat – cu prioritate – de energiile juvenile sesizabile în acest important centru universitar, de încărcătura cultural-istorică a urbei, de modul cum poate funcționa cu succes un festival de asemenea anvergură. Totodată, i-am revelat importanța festivalurilor sibiene pentru societatea română din anii totalitarismului. În documentarul de 59 de minute dedicat lui Villas-Boas, punctul culminant îl constituie scurtele extrase din filmările televiziunii naționale lusitane la ediția inaugurală – 1971 – a Festivalului de la Cascais.

Atunci și acolo, organizatorul Villas-Boas reușise să convoace elita jazzului mondial – de la Thelonious Monk, Dizzy Gillespie, Art Blakey, Dexter Gordon, Sonny Stitt, până la Ornette Coleman, Dewey Redman, Phil Woods și un septet derivat din epocalul ansamblu prin care Miles Davis impusese pe scena mondială așa-numitul „jazz electric” – avându-i ca acoliți pe (atunci foarte tinerii) Keith Jarrett, Gary Bartz, Michael Henderson, Don Alias et. comp. Un moment de maximă tensiune fu atins atunci când Charlie Haden (contrabasistul Cvartetului Ornette Coleman) a declarat la microfon că dedică piesa Song for Che mișcărilor de eliberare din Angola, Mozambic și Guineea Bissau, cu care Portugalia se afla în acei ani într-un dezastruos război colonial.

Cei zece mii de spectatori l-au ovaționat pe jazzman, iar la finele galei Haden și Villas-Boas au fost duși la sediul PIDE. Era în joc însăși continuarea festivalului. După o noapte de încordate negocieri, în care a intervenit și Ambasada USA spre a-l scoate pe contrabasist din arest, s-a decis reluarea programul cu promisiunea organizatorilor că nu vor mai interveni incidente cu conotații politice. De fapt, totul se petrecea în faza decadentă a detestatei dictaturi, căreia i se va pune capăt prin „revoluția garoafelor” din aprilie 1974.

Împreună cu distinsul nostru oaspete și cu agera delegată din partea TIFF, Eliza Ceprăzaru, avurăm apoi parte de o sesiune de întrebări și răspunsuri, ce ne-a convins că publicul era nu doar cât se poate de numeros, ci și realmente interesat de ceea ce văzuse și ascultase. Nutresc speranțe ca această primă colaborare directă a mea cu festivalul girat de Tudor Giurgiu și Mihai Chirilov să poată continua și la proximele ediții.

Sesiune de întrebări & răspunsuri cu publicul. De la st. la dr.: Eliza Ceprăzaru – din staff-ul TIFF, Virgil Mihaiu – moderator, Laurent Filipe – invitat special.

Lasă un răspuns

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.