| Material de Andreea Mîță |
Pentru că omenirea nu se confruntă foarte des cu o pandemie, un eveniment de acest fel nu urmează un ciclu anume și, dacă pentru oamenii de știință riscul este așteptat și inevitabil, omul de rând nu trăiește constant cu frica unei pandemii. Este mai probabil să ne pregătim pentru o criză economică decât pentru o boală fără vaccin care doboară mii de vieți. În lipsa unor date clare, oamenii sunt bombardați cu informații contradictorii din toate direcțiile.
Societatea pre-coronavirus era una pe cât se poate de consumeristă. Cu mall-uri din ce în ce mai mari, reduceri peste reduceri, zeci de site-uri și o multitudine de servicii de livrare. Cu toate acestea însă, majoritatea lanțurilor de magazine tip retail s-au lovit de cumpărători care golesc stocurile la hârtie igienică sau conserve. Când, în doar câteva zile, magazinele de alimente încep să afișeze mesaje în care ne roagă să cumpărăm doar cantitatea necesară în condiții normale, lucru de neconceput într-o societate bazată pe consum, te gândești că se apropie probabil apocalipsa. Referitor la modul în care se va schimba lumea după pandemie, politologul bulgar Ivan Krastev a declarat într-un interviu pentru Deutsche Welle că „lumea noastră de până acum a dispărut deja. Ea avea o caracteristică importantă: nu ne puteam închipui un alt fel de lume. Și brusc, în interval de numai câteva săptămâni, am ajuns să trăim într-o lume cu totul diferită”.
Încrederea este esențială într-o situație de criză. Indiferent dacă ne raportăm la încrederea românilor față de apropiați sau față de politicieni, aceasta a fost pusă la încercare de actuala pandemie. Profesorul Daniel David observă că „unui român trebuie să i se câştige încrederea, în timp ce un american ți-o acordă din start şi trebuie s-o confirmi şi să nu o infirmi.” Referitor la instituțiile publice și în comparație cu cetățenii americani, „românii menționează semnificativ mai multă neîncredere în armată, poliţie şi justiţie”. Informația este cea mai importantă resursă a societății moderne, iar în prezent, accesul la informație poate face diferența între viață și moarte. „Românii se informează prin intermediul televiziunii (TV), internetului şi discuțiilor cu prietenii, având pattern-uri similare ţărilor/culturilor vestice”, arată Daniel David.
Autoritățile sunt responsabile cu informarea populației în aceste situații critice, iar când prăpastia dintre ce se comunică pe canalele oficiale și ce simte omul de rând este prea mare, cel din urmă începe să conteste orice atenționare, sfat, obligativitate impusă de organele de comandă pentru a ține situația sub control. Sentimentele de neliniște, tristețe, starea de angoasă și disperare pe care le-am simțit la început s-au transformat, ușor-ușor, în negare și indiferență. Brusc, teoriile conspirației încep să aibă mai mult sens decât informațiile oficiale, pentru că ne oferă o explicație care pare plauzibilă, într-o mare de incertitudini – „românii au un stil cultural represiv şi evitativ, ceea ce îi poate face adesea să fie defensivi. Psihologic, defensivitatea se poate exprima prin ceea ce psihologia numește complexe de inferioritate sau, dacă acestea sunt compensate, prin complexe de superioritate”. În plus, „principalele asumpții/axiome sociale probabil că rezultă la români din cinism, înțeles ca o neîncredere în instituții şi oameni şi ca un mijloc de apărare faţă de potențiale decepții”, demonstrează profesorul clujean în lucrarea sa. Faptul că putem arăta cu degetul către tehnologie, o persoană sau un grup de oameni poate oferi un sentiment de pace în toată incertitudinea din jurul nostru. Cu toate acestea, abordarea nu se poate numi inofensivă și, cu atât mai puțin, benefică, pentru că în joc se află sănătatea a milioane de vieți.
Andreea Mîță este studentă în anul al II-lea
la Facultatea de Istorie a Universității din București,
specializarea Relații Internaționale și Studii Europene.