Sari la conținut
Prima pagină » Articole recente » Creștinismul New Age. România, studiu de caz

Creștinismul New Age. România, studiu de caz

Printre ipotezele de lucru dintre care acești cercetători vor alege se va afla eșecul educației din România, care nu creează gândire critică și nu oferă un pachet esențial de cunoștințe care să fie valabile în lumea de azi. Alte ipoteze ce pot fi avute în vedere sunt disoluția spiritului comunitar și a responsabilității colective, dar și neîncrederea generalizată…

 

În toată lumea bisericile cefale susțin – uneori clar, alteori din penumbra echivocului – efortul de vaccinare anti-covid ca fiind calea pentru limitarea și, cândva, eliminarea pandemiei. Totuși, peste tot în lume, antivacciniștii par să stea sub umbrela unor culte fundamentaliste, luddiste și ultraconservatoare, strâns lipite de bisericile majore. Cum s-a ajuns aici?
În mod real, bisericile vechi știu că ele sunt ineficiente în fața unei epidemii. Niciuna nu a putut să trateze prin rugăciuni, meditații, ritualuri sau orice alte metode epidemiile istorice de ciumă, holeră, variolă, febră tifoidă etc. etc. În schimb, au fost martore ale eradicării acestor boli prin vaccinare și prin instituirea de reguli sanitare. Înțelepciunea la care au ajuns în ultimele secole este să nu se angajeze în mize sociale și în dezbateri pe care nu le pot soluționa ele însele, printr-un conciliu, o bulă sau o afurisenie. Sau, cum formulează catolicii, „când biserica se căsătorește cu lumea, ea va rămâne în curând văduvă”. Ce e diferit de această dată?
În mod real, nu există niciun text sacru în vreuna dintre religiile majore care să interzică vaccinarea sau orice alt tip de practică medicală. Iar asta nu pentru că nu ar fi existat dintotdeauna un curent antitehnologic și ultraconservator, ci pentru că, deși omniscienți, redactorii textelor sacre nu își puteau imagina practici medicale complexe și elaborate, cu eficiență perfect previzibilă și capabile, intrinsec, să ridice orice fel de probleme morale. Atunci când diverși lideri religioși de azi se alătură antivacciniștilor, ei sunt nevoiți să improvizeze, cum a făcut-o preotul din Moldova care își amenința enoriașii că le vor crește solzi pe corp dacă se vaccinează. Sursa pentru o asemenea informație poate fi găsită mai degrabă în Ursula K. Le Guin sau în Frank Herbert decât în orice text sacralizat în vreo carte cu ferecătură. Care este, atunci, miza angajamentului acestor clerici dacă ei, în numele dogmatismului, sunt nevoiți să inventeze dogma?
România este un teren ideal pentru a studia tot acest fenomen. Ca stat al Uniunii Europene, cetățenii săi au acces la vaccinuri suficiente pentru imunizarea întregii populații. În același timp, ca stat fost comunist, dar și prin istoria coabitării cu lumea musulmană, populația din România are un atașament religios formal, superficial, contaminat cu ritualuri și credințe precreștine și ferit de intensitatea și violența vechilor dogme puriste, imperiale. Mai mult, populația are o experiență de câteva decenii în utilizarea vaccinurilor, multe dintre generații fiind imunizate obligatoriu contra mai multor boli care marcaseră istoria demografică a regiunii. Astfel, până foarte recent, vaccinurile erau larg acceptate de către populație, care le înțelegea utilitatea și importanța atât pentru individ, cât și pentru comunități. Primele grupuri de antivacciniști, anterioare pandemiei, erau compuse din persoane care se poziționau la mare distanță față de religii și de culte. Constituite din hipsteri și exponenți ai contraculturilor New Age, asemenea grupuri erau izolate și aveau un impact social neglijabil. Ca atare, nimic nu anticipa constituirea unui asemenea val de obscurantism.
România devine de facto studiu de caz pentru acest fenomen. Mai mulți cercetători și grupuri de studiu din universități internaționale și din OMS au anunțat deja intenția de a cerceta cauzele și mecanismele acestui comportament irațional care se intensifică și se radicalizează chiar în condițiile creșterii, până la niveluri record, a numărului de victime. Printre ipotezele de lucru dintre care acești cercetători vor alege se va afla eșecul educației din România, care nu creează gândire critică și nu oferă un pachet esențial de cunoștințe care să fie valabile în lumea de azi. Alte ipoteze ce pot fi avute în vedere sunt disoluția spiritului comunitar și a responsabilității colective, dar și neîncrederea generalizată, la pachet, în decidenții politici și în mijloacele de comunicare în masă. Totuși, nimic din toate acestea nu leagă de biserici și de culte atitudinea antivacciniștilor.
Pe lângă asemenea ipoteze, mai există o alta, tot mai sesizabilă și care la un moment va primi un nume grecesc. Cum ar fi astathmetofobia. Frica de instabil, incert, imponderabil, volatil, imprevizibil. Miile de mari și mici schimbări ale lumii noastre – de la tehnologii la relații socio-economice, de la device-uri la fizica fundamentală și la cosmogonii, de la cuvinte și fonduri lexicale la legi și norme – au provocat un șir nesfârșit de crize cognitive, iar mulți consideră adaptarea, la toate acestea sau la fiecare în parte, ca fiind mult prea solicitantă și prea costisitoare. Crizele economice, apărute cu mare forță în anii din urmă și globalizate, au dat un chip concret acestor schimbări amenințătoare. Pandemia s-a adăugat peste toate acestea. În România încă vorbim de reforme strict necesare, de reforme întârziate, de nevoia de reformă. Nu facem decât, cu toată amenda metaforei, să răsucim cuțitul în rană pentru toate aceste categorii de populație, împinse să trăiască în volatil și impredictibil, pe termen nedefinit, până la epuizare. Pandemia a accelerat implementarea unor schimbări, cum ar fi digitalizarea; iar gradul mare de improvizație datorat acestei accelerări a dus la rezultate submediocre, cum sunt cele din învățământul online, și a accentuat și mai mult frica de instabil și de nou. Respingerea vaccinului și a regulilor sanitare, negarea pandemiei și a gravității ei sunt, cel mai probabil, nu un obiectiv în sine, ci o expresie a unei atitudini antipozitiviste, antiștiințifice, provocată de faptul că toate schimbările sunt originate în cunoașterea științifică. Chiar dacă multe dintre tehnologii sunt larg adoptate și au devenit de nerefuzat, ceea ce împiedică un luddism de stil vechi, tocmai acel spirit pozitivist din care provine întreg valul schimbărilor este cel care provoacă fobia socială a momentului. Vaccinul este efigia acestui spirit. Acesta este primul punct în care antivaccinismul se suprapune cu fundamentalismul religios. Deși în ultima sută de ani religiile au renunțat, de principiu, la a se considera concurente cu științele în explicarea lumii, existența și funcționarea explicațiilor științifice contrazice sau neagă un mare număr de dogme și limitează rolul posibil al clerului în dinamica socială. Cum se vede și în cazul talibanilor, parte a clericilor păstrează resentimente profunde față de pozitivism.
Alianța antivacciniștilor cu unii clerici nu se întâmplă numai în România. În statul New York, atunci când activiștii anti-vaccin au ales să blocheze în instanță adoptarea legislației care permite concedierea lucrătorilor din serviciile publice care resping imunizarea, alături de inițiatori s-au aflat lideri religioși, iar demersul a avut ca bază juridică libertatea de conștiință. Așadar, un drept religios. Pe de altă parte, în lipsa unor argumente științifice sau juridice, libertatea de conștiință rămâne singurul principiu de drept care poate fi invocat fără a i se pune sub analiză raționalitatea. Clericii care se aliază unui asemenea demers o fac întrucât el este popular în unele zone ale societății. Pe termen scurt, ei vor avea cele 5 minute de celebritate de care, cu toată autoironia, americanii spun că are nevoie orice bun american.
Fapt este că libertățile proteice – cea a conștiinței și cea a expresiei – sunt uneori folosite abuziv, dar, chiar și în asemenea condiții, precizarea și limitarea lor trebuie făcute cu maxime finețe și precauție pentru a nu stabili precedente care să compromită esența și forța acestor libertăți. Însă, totodată, esența și forța lor poate fi compromisă nu doar prin limitare, ci și prin ilimitare. O degradare incontestabilă a acestor valori se produce inclusiv prin abuz – atunci când cineva susține falsuri evidente în numele libertății de expresie sau când, în numele libertății religioase, sunt susținute comportamente profund antisociale, care produc prejudicii majore altor indivizi. Cultele însele au, în cel mai mare grad, de pierdut atunci când se produc asemenea degradări ale libertății de conștiință și ar trebui să fie extrem de precaute în a se asocia cu ideologii și concepții socio-politice care încurajează comportamente cu un vădit caracter antisocial.
În cazul vaccinurilor, libertatea de expresie sau cea de conștiință sunt invocate pentru a justifica angoase și a legitima platitudini. Undeva, în afara discursului mainstream, a fost invocată și o problemă de bioetică: utilizarea de diverse celule umane în dezvoltarea și testarea vaccinurilor. Problemele de bioetică vor deveni tot mai importante în anii ce urmează. Chiar și în acest moment există practici medicale mult mai chestionabile, dar care, nefiind capabile să facă audiență, sunt complet ignorate. În epoca ingineriei genetice, societățile vor fi nevoite să revină în mod repetat asupra bioeticii pentru a o modela din toate unghiurile posibile, inclusiv din perspectiva numeroaselor religii. Însă cazul vaccinurilor anti-covid nu este printre acestea, iar problema de bioetică existentă în cercetarea lor nu diferă de cea pe care umanitatea a acceptat-o în secolul 19, atunci când, în preambulul marilor descoperiri medicale, medicii au făcut disecții pe cadavre, încălcând ceea ce oamenii acelei epoci – și unii oameni din secolul 21 – considerau a fi un tabu religios.
Pe de o parte din oportunism, pe de altă parte dintr-un spirit revanșard la adresa societății tehnologice, un număr de lideri religioși consideră oportun să se alăture curentului antivaccinist și să-l legitimeze ca fiind expresia unor libertăți fundamentale. Și, tocmai printr-o asemenea legitimare, antivaccinismul capătă aparența unei dezbateri sociale și influențează un număr și mai mare de oameni, riscând să compromită întregul efort de combatere a epidemiei. Deși liderii religioși și clericii implicați în acest proces nu reprezintă poziția oficială a bisericilor lor, alianța cu acest curent de opinie îi face să fie mai vizibili și mai influenți decât bisericile/cultele din care fac parte.
Mulți dintre conducătorii cultelor importante susțin vaccinarea și/sau combat obscurantismul antivacciniștilor. Papa Francisc a lansat numeroase apeluri la vaccinare. Patriarhia ortodoxă a Greciei s-a implicat încă din primăvară, susținând activ campania de vaccinare. Efectul a fost unul relevant. Exemplele de acest tip continuă din Asia centrală până pe malurile Atlanticului. Totuși, probabil cel mai echilibrat punct de vedere a fost cel susținut de Patriarhia ortodoxă din România, care, în mod oficial, a făcut apel ca oamenii să respecte măsurile sanitare impuse de autorități, iar în ceea ce privește vaccinul să urmeze recomandările medicilor. Ca orice alt cult religios, Biserica Ortodoxă Română nu poate avea o opinie informată și relevantă asupra unei epidemii, iar combaterea acesteia este în sarcina autorităților medicale și sanitare. În pandemie – à la guerre comme à la guerre, se zice – orice sprijin pare util dacă duce la scăderea infectărilor și la creșterea conformării sociale. Dar unii dintre noi vom/vor supraviețui pandemiei, iar singurul viitor sustenabil este cel în care competențele medicale, ca orice alte competențe științifice, sunt separate de cele spirituale sau se completează fără a se subordona. Amestecul celor două ține de lumea veche, al cărei faliment a dus la conflictele mondiale, la terorism și la sisteme politice totalitare. Dimpotrivă, dacă bisericile apără într-adevăr valorile vieții, ar trebui să se rezume la a sublinia că cei care instrumentalizează fobiile și angoasele promovează un mediu social insalubru care va provoca în mod direct victime. Și la a o spune destul de tare, cât să se audă și în altar, și în pronaos.

 

Nicu Ilie

Lasă un răspuns

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.