Ce spui despre tine că ești? Scriitor, prozator, autor, creator de conținut etc.?
Nu îmi plac neapărat etichetele, nu vreau să fiu băgat într-o cutie și lăsat acolo. Dar, dacă trebuie să îmi asum o identitate literară, scriitor de nuvele, scriitor de proză, scriitor de povești și întâmplări. Cred că aceștia sunt termenii cei mai apropiați de cine sunt.
„Nu scriu cu speranța beneficiilor materiale sau a faimei, ci scriu în primul rând pentru mine”
Cum se decide cineva să fie scriitor? O listă de motive? Poate fiindcă e cool, sau poate pentru recunoaștere socială, sau poate pentru că e profitabil financiar cumva?
Nu sunt persoana cea mai potrivită pentru a crea o astfel de listă. M-am apucat de scris abia anul trecut, la începutul lui 2021, într-un context din cele mai grele pentru mine: șomaj, boală, datorii. E drept că aveam și mult timp liber pe atunci. Și am simțit că e mai bine să scriu, să scot gândurile din cap, decât să le las să-mi macine, ca o moară stricată, neuronii. Nu pot vorbi decât din experiența mea, limitată, de scriitor. Și nu mi se pare o profesie cool sau bănoasă, decât pentru un mic număr de oameni, aceia care reușesc să ajungă autori de succes. Cu mulți cititori, multe exemplare vândute și multă vizibilitate. Eu nu aspir la un asemenea rezultat. Nu scriu cu speranța beneficiilor materiale sau a faimei. Scriu în primul rând pentru mine, împins de o nevoie de a zugrăvi întâmplări care, cred eu, au un mesaj, au un conținut puternic. O proză fără edulcoranți, fără amelioratori și potențiatori de aromă, asta încerc să creez.
„Cred că scrierea nuvelelor m-a ajutat mult”
Înainte de trimiterea textului „Nașterea eroului” la concursul de la Litera a fost volumul „Povestiri și întâmplări din țara fumului” și au mai fost alte texte publicate în reviste de literatură. Un scriitor este angrenat în două proiecte diferite, cel de la prima la ultima pagină a textului și cel de la fișierul din laptop la cartea de pe raftul librăriei. Cele două proiecte presupun tipuri diferite de muncă și, mai ales, abilități diferite?
Mi se pare că e mai simplu să scrii nuvele, texte relativ scurte, deși am scris și unele destul de lungi. Pe care le poți așterne pe hârtie într-o după-amiază, dacă ai „prins” ideea care nu te lasă să te odihnești, decât să scrii romane. Un roman necesită mai mult efort. E nevoie de luni, dacă nu de ani, de muncă. Cu o acțiune complexă, personaje mai bine creionate și așa mai departe. În general nu mă apuc să scriu o nuvelă decât atunci când am foarte bine conturate în minte planul, personajele și acțiunea. Când scrii un roman nu poți scrie la fel, nu ai niciodată definite clar toate personajele, toate capitolele. Și te apuci și scrii de cât „material” ai strâns deja, sperând că inspirația te va regăsi pe cale. Cu pauze, cu frustrări, cu momente în care te îndoiești de alegerile făcute până atunci… Cred că scrierea nuvelelor m-a ajutat mult în următorul proiect literar, cel al romanului. În orice caz, nu m-aș fi încumetat să mă apuc să scriu romanul fără a fi scris, înainte, acel volum de nuvele.
„Despre măsura în care suntem capabili, sau nu, să ne construim propriul destin”
Din ce am reușit să citesc, mi-au plăcut mult povestirile tale despre spațiul rural. Despre ce este, acum, „Nașterea eroului”?
„Nașterea eroului’’ e total diferită, atât ca tematică cât și ca stil, față de primul volum pe care l-am publicat. Este, în esență, un buildungsroman despre devenirea unui erou. Sau anti-erou. Un tânăr african izgonit de nemulțumiri profunde din satul lui de la periferia unei capitale din Africa de Vest. Tânărul ajunge ilegal, după o călătorie marcată de violență și moarte, în Franța, unde paradisul visat se dovedește a fi o iluzie. Romanul vorbește despre viața grea a imigranților ilegali, despre ideologii, despre viața dependenților de droguri. Și despre măsura în care suntem capabili, sau nu, să ne construim propriul destin.
„Sunt o persoană mai degrabă retrasă, o persoană care trăiește mai mult în propria lume interioară”
Ai o carte în curs de publicare la o editură cu notorietate. Vor urma și altele. Te preocupă marketarea muncii tale? Dacă ar trebui să îți folosești imaginația de scriitor pentru a proiecta o rețetă de promovare cum ar fi aceasta? Indiferent dacă ea se potrivește sau nu spațiului nostru cultural.
Sunt o persoană mai degrabă retrasă, o persoană care trăiește mai mult în propria lume interioară, decât în lumea înconjurătoare. A capta atenția, a dobândi o notorietate nu mă interesează prea mult. Mai ales în era social media, o epocă a marii dezbinări. Romanul pe care l-am scris e dur, e tăios ca un ac de seringă folosit și va stârni controverse. Aș vrea să las cartea să vorbească și să fie interpretată, liber, de către cititori. Fără a o populariza prea mult, fără a căuta să ofer explicații sau justificări. De altfel, cred că presiunea socială care vine la pachet cu popularitatea poate deveni dăunătoare.
Andrei Ungureanu a câștigat, cu „Nașterea eroului”, concursul de debut literar „Primul roman”, organizat de Editura Litera”. Anterior a publicat volumul „Povestiri și întâmplări din țara fumului” și mai multe texte în reviste de literatură.
- Dan Coman despre spectacolul „La câțiva oameni distanță…” - 27 decembrie 2024
- Colecția Pantazi. Noile voci ale literaturii - 17 decembrie 2024
- Povestea care unește istoria recentă a Germaniei cu istoria recentă a României - 16 decembrie 2024