Adriana Moca și strategia „mă duc și deschid ușa”

Adriana are studii și experiență în actorie. Crede că skill-urile dobândite în teatru o ajută atât în lecturile performative pe care le organizează pentru copii, cât și în interacțiunea cu adulții. Adulții, după ea, sunt cheia care încuie sau descuie șansele copiilor, fie că este vorba despre părinți, fie că este vorba despre profesorii din școli, fie că este vorba despre politicieni.

Pe politicieni nu pare să îi iubească foarte mult. Are mereu la îndemână un exemplu cu care să susțină lipsa lor de performanță, interesele oculte, relele intenții sau nivelul lor de alfabetizare nepermis de slab. Poate să construiască rapid, despre politica românească, discursuri pline de umor și poate să reziste în tăcere în gerul protestelor din Piața Victoriei. Reușește întotdeauna să transmită că, dincolo de vehemența și expresia ei plină de culoare, stau constatări lucide extrase din realitatea societății românești. Are un spirit critic neobosit și crede că acesta este fundamentul pe care se construiește evoluția individului și a societății.

Crede cu tărie în implicare civică și socială și este convinsă că artele pot fi instrumente puternice de transformare a societăților. Mai crede că acțiunea socială trebuie să înceapă cu generațiile care vin și pune o imensă pasiune în programele de educație non-formală dedicate copiilor. Este preocupată în special de intervenția în mediile defavorizate, organizează programe în sate și orașe îndepărtate și reușește să atragă și să coaguleze energiile multor invitați și colaboratori pe care îi duce acolo. Nu pare genul de persoană căreia să i se poată spune cu ușurință „nu” și crede că ăsta este un atu în activitatea de manager cultural. Este capabilă să privească detașat, cu umor, către statutul ei profesional, pe care îi place să îl definească prin sintagma „lucrător cultural”, și către dificultățile inerente acestuia. Iar „Sunt sustenabilă, o să-mi spun Adriana Moca Sustenabila, pentru că toate proiectele mele au avut impact mulți ani după implementare sau au fost replicate și de alți operatori culturali care inițial n-au fost încrezători” este cel mai recent statement pe care și l-a asumat. (Carmen Corbu)

Campaniile de promovare a lecturii

Proiectele Asociației Vis-à-Vis

În povești, nu te plictisești. Așa crede Adriana Moca, coordonatoarea Asociației Culturale Vis-à-Vis, căreia îi place să stea față în față cu oamenii și, mai ales, cu copiii. Iubește cărțile, iar lectura este un pretext de întâlnire cu clase întregi de elevi pe care îi vizitează peste tot prin țară pentru a le potența capacitatea de a crede în miraje literare.

Din 2013, de când a luat naștere, Vis-à-Vis a organizat campanii de promovare a cititului cu voce tare, a lansat emisiuni audio, concursuri și sesiuni de lectură interactive. În proiectele ei, asociația a plimbat prin sate și orașe actori, scriitori, traducători consacrați, dându-le întâlnire cu copii și liceeni. De la Constanța și până-n Cluj, din Iași și până la Craiova, din Bihor până-n Comrat, cursurile, atelierele și spectacolele-lectură, cărțile oferite prin proiecte au animat comunitățile în care accesul la cultură este limitat. (Corina Taraș-Lungu)

Ce este „lucrătorul cultural”

Adriana Moca: „Îmi doream de foarte multă vreme să fiu un om independent profesional. Așa că am înregistrat o asociație și am devenit un lucrător cultural independent. Lucrătorul cultural independent este acea persoană care trebuie să imagineze proiecte, să elaboreze bugete, apoi să întocmească raportări și dosare. Primul meu dosar de raportare a fost foarte gros. Și un prieten care are o firmă și, evident, contabilitate, mi-a spus: ce ai făcut tu aici e echivalent cu munca biroului meu de contabilitate, timp de o lună. Dar… asta este! Trebuie să obțin niște bugete cu care să duc la capăt proiectele. Pentru că eu cred că o societate modernă se bazează pe niște oameni instruiți, educați, cultivați.

Cum repari ce n-a făcut programul „România educată”

Adriana Moca: „Poate că sunt patetică atunci când spun asta, dar eu nu renunț la standardele mele, care nu-s deloc comode. Iar noi am eșuat cu «România educată»,  cu proiectul ăla de țară. Adică am eșuat grav, nu doar că am eșuat. Prin urmare, cred că trebuie să fac eu ce stă în puterea mea să fac pentru ca niște copii să beneficieze de contactul cu cărțile, cu educația. Copiii sunt minunați peste tot. De obicei, adulții sunt problema. Dar eu mă duc și bat la uși. Eu nu am nicio problemă să deschid ușile la inspectorat, la primar, la preot, unde e nevoie. Mă duc și deschid ușa. Ce poate să mi se-ntâmple? În general, obțin ce am nevoie să obțin. Uneori, oamenii sunt foarte drăguți și deschiși, vor și ei să participe. Și cred că oricine își dorește să facă ceva pentru micuța comunitate în care a trăit, sau, pur și simplu, cu care are o mică relație, de orice fel, acel om poate să reușească, dacă își dorește. De fapt, e foarte important să-ți dorești. După aia ușile se deschid, banii se găsesc.

Inițial, făceam emisiuni radio precum Cărțile Șeherezadei, mici pastile culturale despre autori și opere. Apoi mi-am dat seama că aceste emisiuni și fragmente de lectură nu ajung peste tot, unde mi-aș dori. Pentru că… dacă ieșim puțin din București, ne dăm foarte repede seama că oamenii ascultă doar emisiuni de radio comercial. Și uneori de radio comercial prost. Atunci am înțeles că trebuie să dezvolt niște proiecte mai ample. Pentru că este ceva ce lipsește fundamental în societate. Uitați-vă în jur cum se exprimă oamenii, inclusiv persoane publice importante care nu reușesc să închege o frază cu subiect și predicat, în care să existe o idee. Le lipsește lectura. De unde învățăm să vorbim, să ne purtăm? Citind. Nu cred în… școala vieții. O societate modernă se bazează pe oameni instruiți, educați, cultivați. Poate o să vi se pară neverosimil, dar sunt copii în țara asta care nu au o carte în casă.”

Cum poți declanșa un mic declic

Adriana Moca: „Am ajuns în special în mediul rural și mic urban, pentru că acolo e cea mai mare nevoie. În proiectele pe care le-am inițiat de-a lungul acestor ani au participat peste 4.000 de copii. Care au trecut prin atelierele noastre de lectură și care au beneficiat de întâlniri cu scriitori, actori, regizori. Ce cred eu este că, dincolo de contactul cu literatura, care este foarte important, dincolo de contactul cu persoane care au lucruri de spus, dincolo de un premiu pe care l-au primit, acești copii simt că cineva le acordă atenție. Că investește încredere în ei. Mie mi se pare că, de fapt, încrederea unui om – care nu-i profesorul tău, nu-i părintele tău, nu-i fratele tău, nu-i prietenul tău –, încrederea unui om care e poate un artist cunoscut sau care are un alt nivel social, intelectual este ceva foarte important pentru copii.

Au fost mentori în proiecte: Marius Manole, Florin Bican, Lavinia Braniște, Irina Dogaru, Irina Georgescu Groza, Istvan Teglas, Andreea Berechet, ca să-i amintesc doar pe câțiva. Pentru ei, contactul cu copiii este foarte important din punct de vedere uman – e legătura cu viitorul public care îi va aplauda sau nu pe o scenă, care le va citi sau nu cărțile. Este și pentru ei o oportunitate să le inoculeze copiilor niște standarde artistice, estetice, culturale, dacă vreți.

Uneori, nici nu e nevoie decât de ceva mic care să producă un declic important. Mie mi s-a părut extraordinară o întâmplare de acum ceva vreme. Cea cu David Popovici care, când a câștigat medalia olimpică, a scris pe rețelele de socializare «amor fati». În acea seară, cele mai căutate cuvinte pe Google și Dex online au fost «amor fati». Mie mi se pare fabulos cum un puști de 19 ani a trimis la dicționar și filosofie o țară întreagă. Cred că de astfel de lucruri avem nevoie constant. De astfel de imbolduri. Ce fac eu e cât un fir de nisip – ar trebui să existe astfel de proiecte în fiecare școală, constant. E nevoie de cineva din afară, pentru că până și profesorii au nevoie de un reper extern la care să se raporteze. Din păcate, copiii din mediul rural sunt oarecum condamnați – părinții nu au timp să-i ajute cu lecțiile, iar dacă nici la școală nu are cine să-i îndrume, nu au șansa unui destin bun. De aceea e vital să existe programe culturale care să ajungă constant în toate școlile. Mi-ar plăcea să construiesc un centru cultural, să pot aduce și alți oameni din zona culturii independente în care am încredere. Cu toții avem nevoie de mai multă predictibilitate în bugete și strategii.”

***

Asociația Culturală Vis-à-vis, cu sediul în București, este o organizație non-guvernamentală dedicată promovării educației prin cultură, în special în rândul copiilor din medii defavorizate. Prin intermediul unor proiecte inovatoare și interactive, Vis-à-vis își propune să cultive dragostea pentru lectură, să dezvolte abilități de comunicare și gândire critică și să ofere acces la resurse culturale de calitate copiilor care altfel ar fi privați de acestea.

Unul dintre cele mai importante proiecte ale asociației este Lectoriada, un program național de lectură adresat elevilor din învățământul primar și gimnazial. Lectoriada aduce în școli publice din medii sărace ateliere de lectură interactive, susținute de lectori specializați. Aceste ateliere transformă lectura într-o experiență captivantă și participativă, stimulând imaginația și creativitatea copiilor. Prin metode interactive, jocuri de rol, dezbateri și activități creative, Lectoriada îi încurajează pe elevi să descopere universul fascinant al cărților și să își dezvolte abilitățile de comunicare și înțelegere a textului.

Audioteca Șeherezadei este un alt proiect important al Asociației Vis-à-vis, care își propune să ofere acces la literatură audio copiilor cu dificultăți de citire sau provenind din comunități cu acces limitat la resurse culturale. Audioteca oferă o colecție bogată de povești și cărți audio care pot fi ascultate online sau descărcate gratuit. Acest proiect contribuie la dezvoltarea imaginației, a vocabularului și a capacității de concentrare a copiilor, oferindu-le o alternativă atractivă la lectura tradițională.

Școala de lectură Lege et Impera, Lecturi sonore, Clara lectio, Clasa Vie sau În povești nu te plictisești sunt programe complexe și de lungă durată, care se desfășoară în parteneriat cu școli din medii defavorizate. Prin intermediul acestora, asociația oferă ateliere de lectură săptămânale, susținute de lectori cu experiență, care lucrează cu elevii pe parcursul întregului an școlar. Proiectele se concentrează pe dezvoltarea abilităților de citire și înțelegere a textului, dar și pe stimularea creativității și a gândirii critice. Programele includ și activități extra curriculare, precum vizite la biblioteci, întâlniri cu scriitori, traducători, actori și participarea la spectacole de teatru, oferind copiilor o experiență culturală completă.

Pe lângă aceste proiecte principale, Asociația Vis-à-vis derulează și alte inițiative menite să promoveze educația prin cultură, precum: spectacole de teatru, lecturi publice, expoziții, lansări de carte, care aduc arta și cultura mai aproape de tineri.

***

Adriana Moca îmbină cariera artistică cu implicarea socială, folosind arta pentru a ajuta copiii din medii defavorizate. A absolvit UNATC București și a jucat în teatre importante precum Teatrul Național Craiova, Teatrul Bulandra, Teatrul Nottara, Teatrul Mic. A colaborat cu diverși regizori și a interpretat roluri variate. A apărut în filme și seriale de televiziune. Ca manager al Asociației Culturale Vis-à-vis, se dedică promovării educației prin cultură. Experiența sa artistică o ajută în dezvoltarea și implementarea proiectelor asociației prin care organizează ateliere de lectură, spectacole de teatru și alte activități culturale în școli din medii rurale și mic-urbane. Prin aceste programe, contribuie la dezvoltarea abilităților de comunicare, gândire critică și creativitate ale copiilor.

Fotografii de Cristian Șuțu și din arhiva Asociației Vis-a-vis