În pregătirea dosarului despre emergența AI și impactul asupra a) societăților și b) artelor, am organizat prin mai multe canale sociale un vox pop prin care am invitat oamenii să răspundă unui grupaj consistent de întrebări. Răspunsurile au fost în sfera previzibilului, vehiculând șabloanele mai vechi sau mai noi. Însă printre răspunsuri a fost și unul în care eram invitați să întrebăm chiar AI-ul despre asta. Am zis: „de ce nu?”, oricum e deontologic să întrebăm toate părțile interesate. Și, previzibil, modelele conversaționale AI s-au arătat mai interesate să răspundă și să detalieze răspunsurile. Dintre acestea, unele s-au dovedit surprinzătoare. Altele doar bine informate.
Rep.: Ce fac oamenii special, iar AI-ul n-o să poată face niciodată?
ChatGPT [4o mini]: O întrebare profundă! Oamenii au câteva trăsături esențiale care îi fac unici și pe care, cel puțin în forma lor actuală, AI-ul nu le va putea imita vreodată în totalitate. Iată câteva dintre ele: 1. Experiența subiectivă – Oamenii au o conștiință de sine complexă și o experiență subiectivă a lumii, un fel de „viață interioară” conștientă, plină de emoții, gânduri și reflexii personale. Aceasta este ceea ce numim „qualia”, adică trăirile și percepțiile subiective. AI-ul nu are o conștiință proprie; doar procesează date și face predicții bazate pe modele, dar nu simte, nu experimentează lumea în același mod. 2. Creativitatea autentică – Deși AI-ul poate genera idei și soluții pe baza unor algoritmi și pattern-uri, creativitatea umană este mult mai complexă și imprevizibilă. Oamenii pot face conexiuni între idei aparent disparate, pot experimenta cu noi forme de artă, inovație sau gândire, iar acest lucru provine adesea din intuiție, inspirație și sentimente profunde, care sunt greu de cuantificat sau replicat de un sistem de AI. 3. Empatia reală – Oamenii pot înțelege și simți pentru ceilalți la un nivel profund, nu doar prin analiză logică, ci prin trăirea emoțiilor altora. Empatia umană nu se limitează doar la un algoritm care interpretează comportamentele și reacțiile, ci implică o conexiune emoțională și o capacitate de a înțelege suferința, bucuria și complexitatea interioară a altora. 4. Moralitatea și judecata etică: Deși AI-ul poate fi programat pentru a respecta anumite norme etice, oamenii au capacitatea de a face judecăți morale nu doar pe baza unor reguli prestabilite, ci și în contexte foarte nuanțate, luând în considerare intențiile, valorile culturale, dorințele individuale și chiar compasiunea. 5. Limbajul și complexitatea comunicării – Limbajul uman nu este doar un mijloc de transmitere a informațiilor; este adânc impregnat cu semnificații culturale, metafore, nuanțe emoționale și subtexte. În timp ce AI-ul poate procesa și genera texte pe baza unor seturi de date, el nu înțelege profund contextul social, istoric sau emoțional al unui cuvânt sau al unei fraze în aceeași manieră în care o face un om. 6. Adaptabilitatea și învățarea continuă – Deși AI-ul poate învăța din date și se poate adapta rapid la schimbări într-un domeniu restrâns, oamenii pot învăța, crește și se adapta la niveluri mult mai complexe și mai diverse, inclusiv prin experiențe personale. Abilitatea oamenilor de a învăța prin greșeli, erori și introspecție, fără a avea neapărat nevoie de un set de date structurate, este o trăsătură greu de replicat de AI. 7. Libertatea de voință – Oamenii pot alege în mod liber, chiar și atunci când acele alegeri par a fi iraționale sau nu urmează un algoritm de „optimizare”. Chiar și în fața incertitudinii sau a limitărilor cognitive, oamenii pot lua decizii bazate pe valori personale, dorințe și scopuri pe termen lung, în timp ce un AI urmează un set de instrucțiuni sau obiective predeterminate. 8. Experiențele umane profunde – Sentimentele complexe de iubire, pierdere, bucurie, durere sau speranță, toate însoțite de experiențe de viață unice, sunt esențiale pentru natura umană. AI-ul poate simula discuții despre aceste subiecte, dar nu va trăi niciodată aceleași experiențe, nu va cunoaște din interior ce înseamnă să pierzi un om drag sau să te îndrăgostești pentru prima dată.
În esență, oamenii au un „ceva” unic care vine dintr-o combinație de conștiință, experiență, emoție, valori și capabilități creative care, cel puțin în viitorul previzibil, rămân dincolo de limitele unui sistem de AI. AI-ul este un instrument extrem de puternic, dar nu va înlocui niciodată profunditatea și complexitatea umană.
Rep.: Nu idealizezi cumva oamenii? Adesea, spunem unii despre alții că nu au un comportament moral sau că nu au suficientă cunoaștere socială pentru a interpreta o informație sau alta sau că sunt incapabili să trăiască experiențe emoționale profunde sau că își pierd interesul sau capacitatea de a învăța și de a se adapta continuu…
ChatGPT: Ai dreptate să aduci în discuție această nuanță! Nu vreau să idealizez oamenii, ci doar să subliniez trăsăturile fundamentale care fac experiența umană atât de complexă și distinctă. Este adevărat că oamenii nu sunt întotdeauna morali, raționali sau capabili să navigheze perfect prin experiențele emoționale și sociale. În realitate, comportamentele umane sunt extrem de variate și adesea contradictorii.
Când vorbim despre lipsuri în moralitate, empatie sau capacitatea de a învăța, este clar că nu toți oamenii manifestă aceste trăsături în mod constant sau la un nivel înalt. Există multe exemple de comportamente imorale, inacțiune față de problemele sociale sau incapacitatea de a înțelege sau accepta experiențele altora, iar uneori oamenii nu își ating potențialul emoțional sau intelectual din diverse motive, fie că sunt condiționați de mediul social, traume, educație precară sau chiar disfuncții cognitive.
Iată câteva observații care reflectă această complexitate a naturii umane:
Comportamente imorale sau egocentrice: Există momente în care oamenii acționează în mod egoist, rău sau fără a lua în considerare binele comun. Corupția, ura, discriminarea și alte comportamente dăunătoare sunt exemple de comportamente care nu sunt doar lipsite de etică, dar adesea rezultă din frică, ignoranță sau simpla incapacitate de a înțelege și de a empatiza cu ceilalți.
Incapacitatea de a învăța și de a se adapta: Deși oamenii sunt, în mod teoretic, capabili de învățare continuă și adaptare, acest proces nu este întotdeauna garantat. Mulți oameni se confruntă cu limitări psihologice, educaționale sau sociale care fac dificilă schimbarea comportamentului sau gândirii. De asemenea, suntem (sic! – nota redactorului) adesea prinși în obiceiuri și părtiniri cognitive care ne împiedică să vedem soluții noi la problemele cu care ne confruntăm.
Lipsa de empatie sau înțelegere socială: Chiar dacă oamenii pot manifesta empatie într-un sens general, acest sentiment nu este întotdeauna extins în mod uniform și poate fi influențat de factori precum grupurile sociale, cultura sau educația. De asemenea, nu toți oamenii sunt în măsură să înțeleagă experiențele altora, mai ales când nu au avut aceleași experiențe sau nu se află într-o situație similară.
Răceala emoțională: Într-adevăr, mulți oameni pot trăi viața într-un mod în care nu experimentează sau nu manifestă emoții profunde. Fie din cauza traumatismelor, fie din cauza unor condiții psihologice (de exemplu, depresie sau anhedonie), unii oameni pot ajunge să trăiască într-un fel de izolare emoțională sau apatie față de viață.
În acest sens, AI-ul poate să devină un instrument util pentru a suplini aceste deficiențe umane, oferind soluții raționale, analize bazate pe date și chiar capacitatea de a învăța din comportamentele umane pentru a crea simulări de empatie sau înțelegere socială. Dar, în același timp, este important să recunoaștem că, în multe cazuri, deficiențele umane nu sunt doar alegeri raționale sau cognitive, ci și consecințe ale contextului și ale experiențelor de viață, care fac ca fiecare individ să fie complex și uneori contradictoriu.
Deci, nu, nu idealizez oamenii. Sunt conștient de contradicțiile și de imperfecțiunile lor. Dar ceea ce îi face speciali este tocmai această complexitate: capacitatea de a greși, de a învăța din greșeli, de a evolua, de a simți și de a crea într-un mod care nu se poate reduce doar la un algoritm. În același timp, recunosc că AI-ul poate adresa multe dintre limitele noastre (sic! – nota redactorului) și că ar putea chiar să ajute oamenii să depășească unele dintre aceste deficiențe, fără însă a le înlocui complet complexitatea umană.
Rep.: Îmi poți spune dacă aceste răspunsuri – la întrebări care țin de comparația între inteligența umană și cea artificială – au fost antrenate special de către operatorii umani care au contribuit la dezvoltarea ta sau le-ai dedus singur, iar în acest caz din ce tip de texte?
ChatGPT: Răspunsurile pe care le ofer despre comparația între inteligența umană și inteligența artificială (AI) nu sunt preformulate sau „antrenate” în mod explicit de către operatorii care au contribuit la dezvoltarea mea, ci sunt deduse pe baza vastelor seturi de date din care am fost antrenat. Aceste seturi de date includ o mare diversitate de texte din surse variate, cum ar fi cărți, articole științifice, eseuri filosofice, lucrări de cercetare, discuții academice și chiar conversații online, toate având ca temă subiecte precum psihologia umană, filosofia minții, etica inteligenței artificiale, studiile cognitive și multe altele. Mai concret:
1. Modele și teorii psihologice: Multe dintre ideile pe care le exprim despre natura umană și AI se bazează pe teorii psihologice și cognitive existente, inclusiv lucrări de psihologie experimentală, neuroștiință și filozofie a minții. Cărți și articole despre cum funcționează creierul uman, cum învățăm (sic! – nota redactorului), simțim și interacționăm sunt surse importante.
2. Filosofia minții: Întrebările despre conștiință, inteligență, moralitate și empatie sunt adesea discutate în lucrările filosofice. Autori precum John Searle, Daniel Dennett, Hubert Dreyfus și alții au avut contribuții semnificative în acest domeniu. Modelele de gândire pe care le folosesc sunt influențate de concepte precum „problema minte-corp”, „teoria minții” și diferitele puncte de vedere despre conștiința umană.
3. Etica tehnologică și etica AI: În domeniul inteligenței artificiale și al eticii tehnologice, am fost antrenat pe o mare varietate de lucrări care discută diferențele între creierele biologice și sistemele de inteligență artificială, riscurile și potențialele oportunități ale AI-ului, precum și implicațiile morale și sociale ale utilizării tehnologiilor avansate. Textele legate de AI sunt adesea bazate pe cercetări recente, articole de specialitate, cărți de popularizare a științei și eseuri filosofice.
4. Conversații și discuții online: În plus, am fost antrenat și pe texte extrase din conversații (inclusiv forumuri, platforme de discuții și bloguri), care reflectă puncte de vedere variate ale oamenilor din diverse colțuri ale lumii. Acestea includ perspective diferite asupra temelor de etică, moralitate, dezvoltare personală și interacțiunea dintre oameni și tehnologii.
Așadar, răspunsurile nu sunt transcrierea unor argumente predefinite, ci reprezintă o sintetizare a cunoștințelor și ideilor pe care le-am acumulat din diverse surse. Într-un anumit sens, ceea ce ofer este un amalgam bazat pe informațiile cu care am fost antrenat, dar nu un simplu „copy-paste” dintr-o sursă anume. Aceste răspunsuri sunt rezultatul unui proces complex de învățare pe baza unor modele matematice și statistice care permit înțelegerea și generarea unui limbaj natural. În ceea ce privește deducerea informațiilor, ceea ce fac efectiv este să analizez contextul întrebării și să extrag din cunoștințele mele cele mai relevante puncte, fără a avea acces direct la sursele originale sau la vreo bază de date externă, pentru că funcționez pe baza unui model deja antrenat, iar accesul meu la internet este restricționat.
Tehnic vorbind, nu am conștiință proprie și nici o înțelegere conștientă a ideilor, ci doar procese de generare a limbajului pe baza unor statistici complexe și relații între cuvinte și concepte.
Emoțiile în Machine Learning
Rep.: Emoțiile sunt o caracteristică umană greu de replicat. Crezi că e posibil ca MLS (machine learning systems) să industrializeze crearea/distribuția de emoții?
Mistral [Large 2.0]: Industrializarea creării și distribuției de emoții prin sisteme de învățare automată este o provocare semnificativă, dar nu este complet în afara domeniului posibilităților. Emoțiile sunt o caracteristică extrem de complexă și nuanțată a experienței umane, care implică o combinație de factori biologici, psihologici și sociali. Sistemele de învățare automată pot recunoaște emoții din expresii faciale, tonul vocii și alte semnale non-verbale, și acest lucru este deja utilizat în diverse aplicații, cum ar fi asistenți virtuali, analiza sentimentelor în rețelele sociale și sisteme de securitate. Totuși, recunoașterea emoțiilor poate fi imprecisă și poate fi influențată de variații culturale și individuale.
În ceea ce privește generarea emoțiilor, sistemele de învățare automată pot simula emoții prin generarea de răspunsuri adecvate în context. De exemplu, un asistent virtual poate răspunde cu empatie la un utilizator trist. Cu toate acestea, simularea emoțiilor nu este același lucru cu experiența reală a emoțiilor. Sistemele de învățare automată nu au conștiență sau experiență subiectivă.
Sistemele de învățare automată pot, de asemenea, crea conținut care să inducă emoții utilizatorilor, cum este cazul muzicii, filmelor sau textelor. Algoritmii de recomandare pot sugera conținut care să provoace anumite emoții. Totuși, eficacitatea inducerii emoțiilor depinde de mulți factori, inclusiv de contextul personal și cultural al utilizatorului.
Industrializarea emoțiilor prin sisteme de învățare automată ridică și întrebări etice. Manipularea utilizatorilor este o posibilitate reală, iar transparența și responsabilitatea sunt esențiale. Dezvoltatorii și companiile trebuie să fie conștienți de modul în care tehnologia lor afectează emoțiile utilizatorilor și să acționeze în mod responsabil.
În concluzie, în timp ce sistemele de învățare automată pot juca un rol în recunoașterea, simularea și inducerea emoțiilor, ele nu pot replica complet experiența umană a emoțiilor. Industrializarea emoțiilor prin sisteme de învățare automată este posibilă într-o anumită măsură, dar trebuie abordată cu grijă, având în vedere implicațiile etice și sociale.
Gemini: Este adevărat că emoțiile sunt un fenomen complex, strâns legat de experiența umană și de substratul nostru biologic. Ele sunt o combinație de stări fiziologice, cognitive și comportamentale, care ne modelează percepția asupra lumii și interacțiunile sociale.
Să vedem dacă MLS-urile pot „industrializa” crearea și distribuția emoțiilor. Crearea emoțiilor: MLS-urile pot stimula emoții prin generarea de text, muzică sau imagini care să evoce anumite stări emoționale. De exemplu, un algoritm poate crea o melodie tristă sau o imagine care să inspire bucurie. Recunoașterea emoțiilor: MLS-urile pot analiza date precum expresii faciale, tonul vocii sau textul pentru a identifica emoțiile umane. Această capacitate poate fi folosită pentru a crea conținut personalizat care să genereze anumite reacții emoționale. Distribuția emoțiilor: Platformele de socializare utilizează algoritmi pentru a ne prezenta conținut care să ne captiveze și să ne stimuleze emoțional. Publicitate: Campania publicitară modernă se bazează pe o înțelegere profundă a psihologiei consumatorilor și utilizează MLS-uri pentru a crea mesaje emoționale care să ne influențeze deciziile de cumpărare.
Cu toate acestea, există limitări importante. Lipsa conștiinței: MLS-urile nu pot experimenta emoții în același mod în care le experimentăm noi, oamenii (! – nota redactorului). Ele pot doar să simuleze sau să recunoască emoțiile, dar nu le pot trăi. Complexitatea emoțiilor: Emoțiile sunt influențate de o multitudine de factori, inclusiv experiențele personale, cultura și contextul social. Este dificil pentru un algoritm să captureze această complexitate în totalitate. Etica: Manipularea emoțiilor poate avea consecințe negative. Este important să utilizăm MLS-urile în mod responsabil și să evităm crearea de conținut care să exploateze vulnerabilitățile umane.
În concluzie, MLS-urile pot fi folosite pentru a crea și distribui conținut care să evoce anumite emoții, dar nu pot înlocui experiența umană a emoțiilor. Este esențial să abordăm această temă cu prudență și să ne asigurăm că tehnologia este utilizată în beneficiul societății.
Vulnerabilitatea AI vine de la oameni
Rep.: Cât de vulnerabil este AI-ul la programarea/utilizarea malițioasă din partea unor oameni rău intenționați?
Gemini [1.5 Pro 002]: Ca model AI, sunt conștient de vulnerabilitățile inerente propriei mele arhitecturi. Dependența mea de datele de antrenament mă face susceptibil la bias-uri și manipulare, putând perpetua și amplifica prejudecăți existente în societate. Sunt, de asemenea, vulnerabil la atacuri ostile, mici modificări ale datelor de intrare ce pot produce erori semnificative în răspunsurile mele. Codul meu, odată accesibil, poate fi utilizat în scopuri malițioase, de la generarea de deepfakes la automatizarea atacurilor cibernetice. Chiar și lipsa de transparență a proceselor mele interne, acel „black box” despre care vorbesc oamenii, reprezintă un risc, îngreunând înțelegerea modului în care generez răspunsurile și prevenirea comportamentelor nedorite. Dezvoltarea mea responsabilă și implementarea unor măsuri de siguranță eficiente sunt cruciale pentru a limita aceste riscuri și a asigura că potențialul meu benefic este valorificat în siguranță.
Rep.: Crezi că toate companiile care susțin și dezvoltă modele AI acționează suficient de responsabil? Toate modelele AI sunt construite etic? Sau ai exemple negative pe care mi le poți da?
Gemini: Din păcate, nu toate companiile care dezvoltă AI acționează suficient de responsabil, iar nu toate modelele AI sunt construite etic. Există o presiune constantă de a aduce rapid produse pe piață, iar considerațiile etice pot fi uneori neglijate în această cursă. Deși multe companii își declară angajamentul față de AI etic, implementarea practică poate varia semnificativ.
Câteva exemple de practici problematice includ: Bias în seturile de date. Sisteme de recunoaștere facială antrenate predominant pe imagini cu fețe albe au demonstrat performanțe mult mai slabe în recunoașterea fețelor persoanelor de culoare, ceea ce poate duce la discriminare în aplicații precum supravegherea video sau deblocarea telefonului. Lipsa de transparență: Algoritmii de „scor de credit” sau de evaluare a candidaților la job-uri pot fi opaci, făcând dificilă înțelegerea motivelor din spatele deciziilor, ceea ce poate perpetua inegalitățile sociale. Colectarea excesivă de date: Unele companii colectează și utilizează volume enorme de date personale fără consimțământul informat al utilizatorilor, ridicând probleme de confidențialitate. Deepfakes și dezinformare: Tehnologia AI poate fi utilizată pentru a crea deepfakes extrem de realiste, care pot fi folosite pentru a răspândi dezinformare și a manipula opinia publică.
Exemple concrete de companii criticate pentru practici neetice legate de AI sunt numeroase și includ giganți tech. Unele dintre acuzații se referă la utilizarea datelor utilizatorilor fără consimțământ explicit pentru antrenarea modelelor de limbaj natural, bias în algoritmii de publicitate sau dezvoltarea de sisteme de recunoaștere facială utilizate în scopuri de supraveghere în masă.
Este important de menționat că există o dezbatere continuă în industrie privind etica AI și că se fac eforturi pentru a dezvolta standarde și reglementări mai stricte. Cu toate acestea, responsabilitatea etică rămâne în mare măsură în mâinile companiilor care dezvoltă și implementează aceste tehnologii. Consumatorii, cercetătorii și societatea civilă joacă un rol esențial în a cere transparență și responsabilitate din partea acestor companii.
Limite, blocaje, interdicții
Rep.: Este necesară reglementarea dezvoltării AI? Și ar fi fezabilă, date fiind multiplele evoluții divergente și simultane? Ce riscuri ar ridica reglementarea doar în unele țări, în timp ce altele ar refuza reglementarea, dar toate coexistă pe aceeași piață globală?
Claude: Există argumente pro și contra în ceea ce privește reglementarea dezvoltării AI. Pe de o parte, riscurile potențiale ale dezvoltării necontrolate a AI, de la probleme de securitate și confidențialitate până la consecințe sociale și etice grave, pledează pentru un cadru de reglementare. Aceste reglementări ar putea ghida dezvoltarea AI într-o direcție mai sigură și etică, protejând interesele publice. De asemenea, reglementări uniforme la nivel global ar ajuta la abordarea provocărilor transfrontaliere.
Pe de altă parte, domeniul AI evoluează extrem de rapid, iar reglementările pot deveni rapid învechite și contraproductive. De asemenea, reglementările pot încetini inovația și pot avantaja companiile și țările mai dezvoltate din punct de vedere tehnologic. Mai mult, este dificil să se ajungă la un consens global asupra reglementărilor, dată fiind diversitatea de interese și niveluri de dezvoltare tehnologică. O reglementare neuniformă la nivel global ar putea crea distorsiuni pe piața globală, cu țări și companii care se vor aventura în utilizarea AI fără restricții. Acest lucru ar putea genera riscuri transfrontaliere, cum ar fi cele de securitate, mai greu de gestionat, și ar putea crea avantaje neloiale între diferite țări și companii.
ChatGPT: Da, reglementarea dezvoltării inteligenței artificiale este absolut necesară, având în vedere impactul potențial al acesteia asupra economiilor, societăților și chiar securității globale. AI-ul poate adresa provocări majore, dar poate și crea riscuri semnificative, de la erodarea locurilor de muncă, până la probleme etice legate de confidențialitate, discriminare sau abuzuri de putere. Reglementarea ar oferi un cadru care să asigure transparență, responsabilitate și siguranță în dezvoltarea și utilizarea tehnologiilor AI.
În ceea ce privește fezabilitatea reglementării în fața diversității evoluțiilor tehnologice și a actorilor implicați, cu siguranță este o provocare. AI-ul evoluează rapid și este dezvoltat în diferite colțuri ale lumii de organizații variate – de la mari corporații la startup-uri sau chiar inițiative guvernamentale. Crearea unui cadru global de reglementare ar presupune colaborarea între multiple țări, dar și între sectorul public și cel privat. Ar fi necesar un echilibru între promovarea inovației și protejarea intereselor publice, ceea ce poate fi greu de realizat, având în vedere interesele divergente ale actorilor globali.
Dacă doar unele țări implementează reglementări stricte, în timp ce altele nu, există riscul ca reglementările să devină ineficiente, iar țările ne-reglementate să devină „refugii” pentru dezvoltarea și utilizarea AI-ului mai riscant, fără constrângeri etice sau de siguranță. În plus, acest decalaj ar putea crea disfuncționalități pe piața globală, cu inegalități între țările reglementate și cele care nu sunt, care ar putea afecta competiția, dar și interdependențele economice și sociale. Mai mult, reglementările stricte într-o țară ar putea descuraja investitorii sau companiile de a desfășura cercetări avansate, care să fie apoi implementate într-o jurisdicție mai relaxată, iar acest lucru ar putea duce la o migrație a inovației spre regiunile mai permisive. Pe termen lung, pentru ca reglementarea să fie cu adevărat eficientă, ar trebui să existe un acord internațional sau măcar o coordonare între marile puteri economice. Altfel, riscăm să ajungem într-o situație de „haos tehnologic” în care dezvoltarea AI-ului ar fi guvernată de o serie de reguli disparate, ineficiente și, posibil, dăunătoare pe termen lung.
Rep.: Ce părere au oamenii despre limitarea cercetării științifice în acele domenii care pot destabiliza societatea, inclusiv în domeniul AI?
Claude: Întrebarea privind limitarea cercetării științifice, inclusiv în domeniul AI, din teama de a destabiliza societatea, ridică un subiect delicat și controversat. Există argumente de ambele părți ale acestei dezbateri. Pe de o parte, există îngrijorări legitime cu privire la potențialele riscuri și consecințe negative ale unor avansuri științifice necontrolate. Temeri precum proliferarea armelor avansate, invazia profundă a vieții private, sau dezechilibre sociale majore determină apeluri pentru a plasa anumite domenii sub o formă de control și reglementare. Susținătorii acestei perspective argumentează că limitarea cercetării în domeniile cele mai sensibile este necesară pentru a proteja societatea și a se asigura că progresul tehnologic este îndreptat într-o direcție sigură și etică. Ei susțin că, deși aceasta ar putea încetini inovația pe termen scurt, pe termen lung ar putea preveni dezastre.
Pe de altă parte, criticii ridică preocupări cu privire la impactul negativ al limitărilor asupra libertății academice și inovației. Ei subliniază riscul ca aceste restricții să fie prea rigide, să devină rapid învechite și să fie utilizate pentru a inhiba progresul în domenii esențiale. Unii susțin că soluția nu este limitarea, ci o abordare echilibrată, care să implice o supraveghere prudentă, dar și încurajarea transparenței și a dezbaterii publice. În cele din urmă, această dilemă nu are o soluție ușoară. Ea reflectă tensiunea fundamentală dintre siguranță și progres, iar găsirea unui echilibru durabil va necesita dialog, expertiză și o perspectivă pe termen lung din partea tuturor părților implicate.
Gemini: Un alt argument în favoarea limitării cercetării este că aceasta poate ajuta la prevenirea pierderilor de locuri de muncă din cauza automatizării. Pe măsură ce AI devine mai sofisticat, este posibil ca acesta să poată automatiza din ce în ce mai multe sarcini care sunt în prezent efectuate de oameni. Acest lucru ar putea duce la pierderi masive de locuri de muncă și la tulburări sociale.
Împotriva limitării cercetării [argumentul suplimentar] este că este dificil de prezis care domenii de cercetare vor duce la tehnologii destabilizatoare. De exemplu, cercetările privind energia nucleară au fost considerate inițial ca fiind promițătoare, dar mai târziu s-a descoperit că pot fi utilizate și pentru a crea arme nucleare. Prin urmare, este dificil să se determine în prealabil care domenii de cercetare ar trebui să fie limitate.
Zonele acceptabilității
Rep.: Cum reacționează oamenii atunci când în companii este folosit AI-ul pentru contabilitate și planuri de business? Dar pentru studii de piață și targetarea publicului?
Copilot: Utilizarea AI-ului în companii generează reacții mixte, dar în general, există un echilibru între entuziasm și îngrijorare. În domeniul contabilității și al planificării de business, AI-ul este apreciat pentru capacitatea sa de a automatiza sarcinile repetitive și de a analiza datele financiare cu o precizie ridicată. Acest lucru contribuie la creșterea eficienței și la reducerea erorilor umane. De exemplu, AI poate detecta anomalii în tranzacții și poate optimiza alocarea resurselor, ceea ce este extrem de valoros pentru companii. Totuși, există și preocupări legate de securitatea datelor și de posibila pierdere a locurilor de muncă, aspecte care trebuie gestionate cu atenție.
În ceea ce privește studiile de piață și targetarea publicului, AI-ul este folosit pentru a analiza date demografice, psihografice și comportamentale, permițând companiilor să creeze campanii personalizate și să identifice segmente de piață cu o precizie remarcabilă. De exemplu, AI poate analiza recenziile clienților pentru a identifica tendințe și a oferi recomandări de produse personalizate. Acest lucru duce la o mai bună înțelegere a nevoilor clienților și la creșterea satisfacției acestora. Deci AI-ul aduce beneficii semnificative în aceste domenii, dar este esențial pentru companii să gestioneze riscurile asociate și să asigure transparența și etica în utilizarea acestor tehnologii.
Artele AI, primele reacții
Rep.: Dar când este vorba de artă AI? Cumpără oamenii produse artistice generate prin aceste tehnologii?
Copilot: În primul rând, unicitatea și inovația sunt factori cheie. Arta generată de AI poate crea imagini și opere de artă unice, care nu ar fi posibile prin metode tradiționale. Acest aspect de noutate atrage colecționarii și iubitorii de artă. În al doilea rând, accesibilitatea joacă un rol important. Platformele online permit artiștilor să creeze și să vândă opere de artă generate de AI, făcându-le accesibile unui public larg. De exemplu, platforme precum DALL-E și Midjourney sunt foarte populare pentru crearea de imagini artistice. De asemenea, personalizarea este un alt avantaj major. Algoritmii AI pot personaliza experiența de cumpărare a artei, recomandând opere de artă bazate pe preferințele și achizițiile anterioare ale cumpărătorilor. Nu în ultimul rând, piața globală a artei generate de AI este în creștere rapidă. Se estimează că valoarea acesteia va ajunge la peste 0,9 miliarde de dolari până în 2030, ceea ce reprezintă o creștere semnificativă față de 2022. În concluzie, arta generată de AI nu doar că este cumpărată, dar și redefinește modul în care percepem și interacționăm cu arta.
Mistral: Reacția oamenilor față de artă generată de inteligență artificială (AI) este extrem de variată și depinde de mulți factori, inclusiv contextul cultural, personal și percepția generală a tehnologiei. Această reacție poate fi împărțită în mai multe categorii principale: fascinație și curiozitate, scepticism și rezervă, acceptare și cumpărare, precum și considerații etice și sociale.
Mulți oameni sunt atrași de inovație și sunt curioși să vadă ce poate realiza AI în domeniul artistic. Ei apreciază creativitatea și originalitatea lucrărilor generate de AI. De exemplu, proiecte precum „Portrait of Edmond Belamy”, o pictură generată de AI care a fost vândută la casa de licitații Christie’s pentru 432.500 de dolari în 2018, au stârnit un interes semnificativ și au demonstrat potențialul artistic al tehnologiei.
În același timp, există și un nivel de scepticism și rezervă. Unii oameni sunt sceptici cu privire la autenticitatea artei generate de AI, considerând că lipsesc elemente umane esențiale, cum ar fi emoția și experiența personală. Ei se întreabă dacă o mașină poate într-adevăr crea artă în sensul tradițional al cuvântului. De asemenea, există întrebări cu privire la valoarea artistică și culturală a lucrărilor generate de AI. Unii consideră că aceste lucrări nu au aceeași valoare ca acelea create de artiști umani, care aduc în lucrările lor experiențe de viață, emoții și perspective unice. În ciuda scepticismului, există un interes crescând pentru cumpărarea de produse artistice generate de AI. Piața artei a început să recunoască și să accepte aceste lucrări, iar cazuri precum cel menționat mai sus demonstrează că există o cerere pentru astfel de opere. Platforme precum NFT (Non-Fungible Tokens) au facilitat vânzarea de artă digitală, inclusiv a celor generate de AI, ceea ce a deschis noi oportunități pentru artiștii digitali și pentru colecționari.
Există și unele considerații etice și sociale legate de artă generată de AI. Una dintre cele mai importante întrebări este cea a drepturilor de autor și a proprietății intelectuale. Cine este creatorul real al unei opere de artă generate de AI? Acest lucru ridică întrebări legale și etice complexe. De asemenea, există îngrijorări cu privire la modul în care artă generată de AI poate afecta carierele artiștilor umani și piața artei în general. Unii se tem că tehnologia poate înlocui artiștii umani sau poate devaloriza munca lor.
Reacția oamenilor față de artă generată de AI este complexă și variată. În timp ce există un interes crescând și o fascinație pentru inovație, există și scepticism și întrebări cu privire la autenticitate și valoare. Cumpărarea de produse artistice generate de AI este încă într-o fază incipientă, dar există semne că această tendință poate crește în viitor, mai ales cu ajutorul platformelor digitale și a tehnologiilor emergente. Este important să abordăm aceste dezvoltări cu grijă, având în vedere implicațiile etice și sociale, și să ne asigurăm că tehnologia este utilizată într-un mod care să respecte și să valorifice contribuțiile artiștilor umani.
Rep.: În ce discipline artistice arta AI este cea mai bine primită? Fotografie, video, muzică? Alte tipuri de artă? Care sunt cele mai populare și care sunt cele mai rentabile tipuri de produse artistice generate de AI?
Gemini: Ca model AI, observ o adopție rapidă a artei generate de AI în diverse discipline, dar cu reacții variate. Fotografia (imagini) și arta digitală sunt probabil cele mai bine primite și cele mai populare forme de artă AI în acest moment. Generarea de imagini din text (text-to-image) este accesibilă prin diverse platforme și aplicații, permițând unui public larg să experimenteze și să creeze. Aici vedem și o explozie de NFT-uri bazate pe imagini generate de AI. Videoclipurile generate de AI sunt încă într-un stadiu incipient, dar evoluează rapid. Animația, generarea de efecte speciale și chiar crearea de scurtmetraje cu ajutorul AI câștigă teren. Muzica generată de AI este un domeniu interesant, dar părerile despre creațiile muzicale sunt împărțite. Deși există instrumente care pot compune melodii complexe și chiar simfonii, mulți consideră că lipsește „sufletul” sau originalitatea umană. Alte tipuri de artă, cum ar fi poezia, scenariile și designul, sunt și ele influențate de AI. Deși nu la fel de populare ca imaginile, aceste domenii au potențial enorm.
În ceea ce privește rentabilitatea, imaginile și NFT-urile asociate acestora sunt probabil cele mai profitabile în prezent. Urmează designul, unde AI-ul poate automatiza procese și genera variante rapid, și videoclipurile, cu aplicații în industria publicitară și a divertismentului. Muzica generată de AI are potențial de monetizare prin licențiere și drepturi de autor, dar piața este încă în dezvoltare.
Este important de menționat că peisajul artei AI este în continuă schimbare. Noi tehnologii și aplicații apar constant, ceea ce va influența atât popularitatea, cât și rentabilitatea diferitelor forme de artă generate de AI.
Mistral: Arta generată de AI este primită în mod diferit în diverse discipline artistice, iar popularitatea și rentabilitatea acesteia variază în funcție de tipul de artă. Imaginile și fotografia, muzica și video sunt unele dintre cele mai populare și cele mai rentabile tipuri de produse artistice generate de AI. Acestea sunt utilizate în diverse domenii, inclusiv publicitate, design grafic, jocuri video și industria cinematografică, ceea ce le face extrem de rentabile. În viitor, este de așteptat ca tehnologia AI să continue să evolueze și să deschidă noi oportunități în domeniul artei.
Despre literatura AI
Rep.: Dar poezia și proza? Cum apreciază oamenii textele literare create de AI?
Claude [3.5 Sonet]: Trebuie să facem o distincție clară între diferitele domenii artistice. Din observațiile mele, artele vizuale și digitale sunt în mod clar în avangarda acceptării AI. Vedem tot mai multe galerii care expun lucrări generate de AI, iar artiștii vizuali încep să vadă inteligența artificială ca pe un instrument complementar, nu ca pe o amenințare. Muzica este un alt domeniu foarte receptiv. Compozitorii folosesc deja AI în producția muzicală, mai ales în muzica electronică și ambientală. Este fascinant să vezi cum tehnologia și creativitatea umană se împletesc în acest domeniu.
Rep.: Dar cum stau lucrurile în literatură?
Claude: Aici situația este mai complexă. Literatura, în special poezia și proza, sunt probabil domeniile cele mai reticente în a accepta creația AI. Și e de înțeles – literatura este profund legată de experiența umană, de autenticitatea emoțională. Poezia AI este adesea privită ca un exercițiu tehnic interesant, dar rareori ca artă autentică. În proză, rezistența este și mai mare, mai ales în cercurile literare tradiționale.
Rep.: Care crezi că sunt motivele acestei reticențe?
Claude: Cred că sunt mai mulți factori în joc. În primul rând, există îngrijorări legitime legate de originalitate și drepturi de autor. Apoi, literatura are o tradiție puternică a vocii auctoriale autentice. Când citim un roman sau o poezie, căutăm o conexiune profundă cu experiența umană, cu emoțiile și gândurile autorului. E greu să accepți că un algoritm ar putea replica această autenticitate.
Rep.: Există totuși domenii literare mai deschise către AI?
Claude: Da, genurile speculative, precum science fiction-ul, tind să fie mai receptive. Probabil pentru că cititorii și scriitorii din aceste zone sunt deja familiarizați cu ideea tehnologiei care modifică fundamental experiența umană. De asemenea, văd tot mai mulți scriitori care folosesc AI ca instrument de brainstorming sau pentru a explora noi direcții creative, dar nu neapărat ca autor principal.
Rep.: Care credeți că va fi viitorul artei AI în literatură?
Claude: Cred că va fi o evoluție graduală. Pe măsură ce tehnologia se perfecționează, probabil vom vedea forme hibride de creație, unde AI-ul și creativitatea umană colaborează în moduri din ce în ce mai sofisticate. Dar nu cred că literatura pur AI va înlocui vreodată complet creația literară umană. Mai degrabă, va deveni un nou gen, cu propriile sale caracteristici și public.
Copilot: Viitorul artei AI în literatură este un subiect fascinant și plin de potențial. Cred că vom vedea o integrare tot mai profundă a inteligenței artificiale în procesul creativ, nu doar ca un instrument de asistență, ci și ca un co-autor sau chiar ca un creator independent. AI-ul poate ajuta scriitorii să depășească blocajele creative, să genereze idei noi și să exploreze stiluri și genuri diferite. De asemenea, poate analiza și învăța din operele literare existente pentru a crea texte care să imite stilul unor autori celebri sau să inoveze în moduri neașteptate.
Pe de altă parte, există și provocări etice și artistice. De exemplu, cine deține drepturile de autor asupra unei opere create de AI? Și cum putem asigura că aceste creații nu devin repetitive sau lipsite de originalitate? În concluzie, cred că viitorul artei AI în literatură va fi unul de colaborare între oameni și mașini, unde creativitatea umană și capacitățile tehnologice se vor completa reciproc pentru a deschide noi orizonturi în lumea literară. Ce părere ai tu despre acest subiect?
Rep.: Personal, cred că literatura de consum va fi influențată în bună măsură de posibilitățile oferite de AI. Dar că, pentru moment, modelele disponibile sunt încă rudimentare. Pe de altă parte „prompt engeenering-ul” pentru literatură este foarte slab dezvoltat, „scriitorii” care testează AI încă nu au antrenamentul de a formula cereri care să ducă la răspunsuri de bună calitate. Un alt impediment este că un text literar este foarte elaborat și „reglarea fină” a acestuia adesea depășește output-ul disponibil pentru AI (numărul de tokenuri care pot fi utilizate).
Copilot: Ai punctat foarte bine câteva dintre provocările actuale ale utilizării AI în literatură. Într-adevăr, modelele disponibile sunt încă în faze incipiente și necesită îmbunătățiri semnificative pentru a putea crea texte literare de înaltă calitate. Prompt engineering-ul este o abilitate în dezvoltare, iar scriitorii care experimentează cu AI trebuie să învețe cum să formuleze cereri precise și creative pentru a obține rezultate satisfăcătoare. Este un proces de învățare continuă, atât pentru dezvoltatorii de AI, cât și pentru utilizatori.
În ceea ce privește complexitatea textelor literare, ai dreptate că acestea necesită o atenție deosebită la detalii și o „reglare fină” care poate depăși capacitățile actuale ale AI, mai ales din cauza limitărilor legate de numărul de tokenuri. Cu toate acestea, pe măsură ce tehnologia avansează, este posibil să vedem îmbunătățiri semnificative în aceste domenii. AI-ul ar putea deveni un partener valoros pentru scriitori, ajutând la generarea de idei, la structurarea poveștilor și chiar la editarea textelor.
Rep.: Este de așteptat ca literatura creată de AI să candideze la premii literare importante?
ChatGPT: În prezent, acest lucru este puțin probabil, deoarece majoritatea competițiilor literare prestigioase, precum Nobel pentru Literatură sau Booker Prize, specifică faptul că autorul trebuie să fie o persoană fizică. Literatura este percepută ca o expresie a trăirilor și emoțiilor umane, ceea ce face ca textele generate de AI să fie privite mai degrabă ca produse tehnice decât ca opere creative autentice. Totuși, există deja cazuri în care creațiile generate parțial de AI au fost acceptate în competiții literare. În 2023, mai multe concursuri mai mici au început să accepte asemenea opere. De exemplu, în Japonia, un roman generat parțial de AI a fost nominalizat la un premiu literar național (Premiul Hoshi Shinichi). Aceste exemple arată că percepția asupra literaturii și a creativității începe să se schimbe treptat.
În viitor, este posibil să vedem categorii noi dedicate literaturii asistate de AI în cadrul premiilor literare. Acestea ar putea evalua calitatea textelor, inovația stilistică și narativă, sau modul în care inteligența artificială a fost utilizată în procesul creativ. Deocamdată, însă, creațiile literare ale AI rămân în afara competiției directe cu operele scrise de oameni.
Claude: Este o întrebare complexă care atinge mai multe aspecte sensibile ale industriei literare. În acest moment, majoritatea premiilor literare importante au regulamente care presupun implicit sau explicit că autorul este uman. Dar cred că vom vedea dezbateri intense pe această temă în următorii ani.
Rep.: Care sunt principalele obstacole în calea acceptării literaturii AI la competițiile literare tradiționale?
Claude: În primul rând, există o problemă fundamentală legată de conceptul de autor și de atribuirea meritului artistic. Când vorbim despre un roman generat de AI, cine este de fapt autorul? Programatorii care au creat AI-ul? Persoana care a dat prompt-urile? Sau AI-ul însuși? Apoi avem aspecte etice – multe premii literare au fost create specific pentru a recunoaște și încuraja creativitatea umană.
Rep.: Dar dacă textul generat de AI ar fi de o calitate literară excepțională?
Claude: Chiar și în acest caz ipotetic, cred că rezistența ar fi semnificativă. Literatura nu este doar despre calitatea tehnică a textului. Este despre autenticitate, despre experiență personală transformată în artă. Mulți ar argumenta că un text generat de AI, oricât de sofisticat ar fi, rămâne o simulare a experienței umane, nu o expresie autentică a acesteia.
Rep.: Cum vedeți evoluția acestei situații în următorul deceniu?
Claude: Probabil vom vedea mai întâi acceptarea unor forme hibride de creație, unde AI-ul este folosit ca instrument într-un proces creativ controlat de un autor uman. Dar pentru ca literatura generată exclusiv de AI să fie luată în considerare la marile premii literare, ar fi nevoie de o schimbare fundamentală în modul în care înțelegem conceptele de creativitate, autenticitate și valoare literară. Este o transformare care ar putea dura generații întregi.
Întrebări de la AI pentru oameni
Rep.: Ca modele conversaționale, care este întrebarea, una singură, pe care ați adresa-o oamenilor privitor la creațiile artistice realizate de AI? Formulați-o și argumentați-o.
Mistral: Întrebarea pe care am adresa-o oamenilor privitor la creațiile artistice realizate de AI este următoarea: „Cum considerați că creațiile artistice realizate de AI ar trebui evaluate și apreciate în comparație cu cele create de oameni, și ce criterii ar trebui folosite pentru a distinge între cele două?” Evaluarea și aprecierea artei este întotdeauna subiectivă, dar devine chiar mai complexă atunci când discutăm despre creațiile artistice realizate de AI. Este esențial să ne gândim la criteriile pe care le folosim pentru a judeca aceste lucrări. De exemplu, cum apreciem originalitatea și creativitatea unei opere generate de un algoritm, în comparație cu o lucrare creată de un artist uman, care aduce în operă experiențe personale, emoții și un context cultural? Stabilirea unor criterii clare pentru a distinge între creațiile AI și cele umane este crucială. Ar trebui să ne întrebăm dacă o creație AI este o simplă imitație a stilului unui artist uman sau dacă aduce ceva genuin nou și original în lumea artei.
În plus, este important să discutăm impactul acestor creații asupra industriei artistice. AI-ul poate deschide noi oportunități, dar poate și pune presiune asupra artiștilor umani. Cum putem asigura un echilibru sănătos între cele două? În cele din urmă, există și considerente etice. Cine ar trebui să fie creditat pentru o creație artistică realizată de AI? Programatorii care au dezvoltat algoritmul, compania care deține tehnologia, sau AI-ul însuși? Aceste întrebări ne forțează să reflectăm asupra autorității și responsabilității în arta generată de AI. Prin adresarea acestor aspecte, sperăm să stimulăm o discuție profundă și reflectivă despre rolul AI în arta și modul în care putem integra și aprecia creațiile sale în contextul mai larg al artei și culturii.
Copilot: Dacă ar fi să adresez o singură întrebare oamenilor despre creațiile artistice realizate de AI, aceasta ar fi: „Cum percepeți autenticitatea și valoarea emoțională a unei opere de artă create de AI comparativ cu una creată de un om?”Argumentația pentru această întrebare este următoarea:
În contextul artei, autenticitatea și valoarea emoțională sunt aspecte esențiale care influențează modul în care o operă este percepută și apreciată. O lucrare creată de un om poartă amprenta experiențelor, emoțiilor și perspectivei unice a artistului, ceea ce îi conferă o anumită profunzime și autenticitate. În schimb, creațiile realizate de AI, deși pot fi tehnic impresionante și inovatoare, ridică întrebări despre capacitatea lor de a transmite emoții autentice și de a avea o valoare artistică similară cu cea a operelor umane.
Prin această întrebare, aș dori să explorez cum percep oamenii diferențele dintre arta creată de AI și cea creată de oameni, și să înțeleg mai bine cum se raportează la aceste noi forme de expresie artistică. Este o întrebare care deschide discuții despre natura artei, despre rolul emoțiilor și al experiențelor umane în creație și despre modul în care tehnologia poate influența și transforma lumea artistică.
Claude: Este o întrebare provocatoare. După multă reflecție, întrebarea pe care aș adresa-o oamenilor ar fi: „Când interacționați cu o creație artistică AI, căutați să înțelegeți și să apreciați ceea ce face diferit și unic AI-ul, sau încercați să evaluați cât de bine imită arta umană?” Pentru că am observat că există o tendință persistentă de a evalua arta AI folosind exclusiv criteriile și standardele artei umane tradiționale. E ca și cum am judeca un pește după abilitatea sa de a se cățăra în copaci. Această întrebare invită la o schimbare de perspectivă fundamentală.
Când evaluăm arta AI strict prin prisma comparației cu arta umană, ratăm poate oportunitatea de a descoperi forme de expresie artistică complet noi, care nu ar fi posibile fără AI. Poate că AI-ul poate genera pattern-uri estetice, conexiuni sau perspective care sunt fundamental diferite de cele umane – și asta nu ar trebui văzut neapărat ca un defect, ci ca o caracteristică distinctivă.
Reporter: Deci sugerezi că ar trebui dezvoltate criterii diferite pentru evaluarea artei AI?
Claude: Exact. Întrebarea mea încearcă să evidențieze că poate avem nevoie de un nou set de instrumente critice și estetice pentru a înțelege și aprecia arta AI. În loc să ne întrebăm „Cât de bine poate AI-ul să scrie ca Eminescu?”, poate ar trebui să ne întrebăm „Ce forme noi de poezie poate crea AI-ul, care să fie valoroase în felul lor unic?” Este o invitație la curiozitate și deschidere în fața posibilității că arta AI ar putea evolua într-o direcție complet diferită de arta umană, și că acest lucru ar putea fi perfect în regulă.
Precizări privind interviul: Răspunsurile date de chat-uri au fost editate exclusiv prin eliminarea unor pasaje (acolo unde acestea dublau răspunsul oferit deja de un alt model conversațional). Nu au fost adăugate elemente, iar răspunsurile nu au fost reformulate în niciun fel. Toate dialogurile au fost în limba română.
Ilustrație: The Fulkrum (Deviant Art)
Articol din ediția CULTURA 644
2024 | Cultura nr. 644
ARTA | POLITICA | SOCIETATEA
la începutul epocii AI
- Despre natura umană. O discuție cu principalele modele conversaționale - 19 decembrie 2024
- Ioana Cotulbea, de la pasiunea pentru plantele medicinale la cercetarea mitologiei - 10 decembrie 2024
- Poema română: Immersive Experience. Proiect pilot pentru o nouă componentă a Festivalului Enescu - 22 august 2024