Oamenii politici recurg cu nonșalanță la vechile moduri de exercitare a puterii, profesioniștii sunt resemnați și demotivați, părinții găsesc soluții alternative, pe principiul „scapă cine poate”. (Corina Taraș-Lungu)
Corina Taraș-Lungu – De ce e atât de dificil să fim oameni integri, funcționali și adaptați
Cu fiecare sesiune de BAC finalizată, cu fiecare structură a anului școlar modificată, cu orice examen profesional din învățământ, cu orice oră digitală încheiată aflăm că suntem departe, foarte departe de nivelul de educație la care râvnim pentru copiii noștri. „Încredere”, „colaborare”, „acompaniere”, „reformare” sunt cuvinte pe care nu le asociem decât în glumă cu învățământul românesc.
Marcel Bartic: „Noi avem doar o imagine despre elev, nu știu dacă îl vedem cu adevărat.”
Ceea ce programul școlar ar trebui să formeze la un elev nu se vede ulterior deloc. Ar trebui să fim mai preocupați să vedem cum formăm competențe. În definitiv, învățământul ar trebui să pregătească copilul pentru viață.
La vârstele critice ale pre-adolescenței și adolescenței, când copiii ar trebui să își poată identifica talentele, înclinațiile, școala nu le oferă această șansă.
Lucrăm nișat, pe propria disciplină, cu terminologie academică excesiv de aridă, de teoretică, încurajăm mult reproducerea de informație, nu suntem atenți la nevoile emoționale ale elevilor, nu aducem curiozitatea și gândirea critică în sala de clasă…
Nu avem în sistem pârghii, leviere, segmente tari care să transforme o idee, o viziune sau o politică publică în educație în realitatea zilnică de la clasă. De ce nu avem această guvernabilitate? Sunt mai multe motive…