Simona Goșu Stela Roman Editura Polirom
O fostă contabilă ajunsă menajeră, o femeie specială și comună în același timp. Un personaj cu simțul umorului, cu deschidere către comunicare, dar și cu anumite ingenuități. O radiografie socială într-o arhitectură concentrică, de la viața de familie, trecând printr-un esantion al middle-class-ului bucureștean, până la societatea contemporană în ansamblu.
Volum nominalizat de Victor Cobuz:
„Fără a avea ca principal scop realizarea unui tablou al societății românești a ultimului deceniu. Simona Goșu intră în casele și în viețile mai multor familii din clasa de mijloc bucureșteană, țesând povești și aducând la lumină probleme individuale și colective care ne afectează pe toți.”
<<
Vineri
— Tu mergi la vot, Stela? a întrebat o bunica cu părul alb, imediat după ce i a dat bună dimineaţa.
Era o femeie firavă, cu voce răsunătoare, pe care o auzea fredonând cântece vechi – şi le amintea şi ea de la şcoală. Părul tuns scurt îi acoperea capul ca o căciulă albă, lucioasă. Stela li se adresa cu: „bunica cu părul alb“ şi „bunica cu părul roşu“ celor două bătrâne care aveau grijă de nepoţi, pe rând sau împreună, în funcţie de plecările părinţilor. „Eu aşa v am reţinut din prima, aşa mi vine pe limbă.“ Dar, acasă, când îi povestea lui Mircea despre ele, le spunea Sfânta Miercuri şi Cotoroanţa. „Vezi, poate te ia gura pe dinainte şi le strigi aşa.“ „Cotoroanţa vine mai rar, cu Sfânta Miercuri discut mai mult, e o femeie aşa cumsecade, am încredere să i zic orice.“ „Înseamnă că i ai făcut şi ei capul mare cu povestea vieţii tale.“
De când se ştiau, Mircea o sfătuia să vorbească mai puţin şi ea încerca să şi corecteze defectul, nemaiscoţând un cuvânt. Dar, când lumea o întreba dacă i supărată ori bolnavă, nu se mai abţinea şi se purta aşa cum simţea: vorbea fără ascunzişuri, punea întrebări, se mira, era curioasă şi guralivă.
— Ce vot? a întrebat o Stela pe bunică, încruntându se.
Şi a scos eşarfa colorată de la gât şi s a grăbit în baia de serviciu. Şi o aranja cu grijă, deasupra cocului, în faţa oglinzii.
— În weekend, acum. N ai văzut la ştiri? a continuat bătrâna plăpândă, urmând o.
Şi a sprijinit capul de tocul uşii, cu mâinile încrucişate pe piept.
— Parc am auzit ceva, a început pe un ton şovăitor Stela, lungind cuvintele, dar ştiţi că noi nu prea deschidem televizorul. E mai mult de decor, a râs. Ne a zis neurologul să evităm sursele de stres, cică ştirile ar fi un stimul, a rostit cu emfază ultimul cuvânt, ţuguindu şi buzele.
Îşi rulase eşarfa ca o bentiţă lată deasupra cocului lejer. Şi a aplecat gâtul spre oglindă, răsfirându şi şuviţele uşor buclate, de o parte şi de alta a feţei.
— Dar tu cu cine ţii?
— Cu cine ţin?
— Adică eşti pro sau contra?
— Nu ştiu despre ce i vorba, bunica cu părul alb, a zis Stela, nedumerită. Nţ, trebuia să l întreb pe domnul Ţane ce e cu votu’ ăsta, că el e informat.
— Ei, informat, Stela! Până n gât e băgat, a dat din mână femeia, clătinându şi capul, cu un aer dezgustat.
— O fi, doamnă, dar e om bun, pe lângă el trăim şi noi bine. Ştiţi că mergea pe baltă cu Marin Moraru, cu Amza şi Albulescu? Şi veneau cu portbagaju’ plin cu crapi.
— E, şi? Fâs! a continuat bunica, ridicând pumnul în aer, cu vârful degetului mare strecurat printre arătător şi mijlociu. În ce mai joacă el?
— Asta mai puţin, că e afacerist acum. Are barul din centru, a luat nişte spălătorii din alea cu fise, pentru maşini, dacă ştiţi. Şi vara pleacă n Turcia, cică are contracte de imagine, face promovare pentru localităţi de pescari, a explicat pe un ton urcător. Şi apoi, el are tot felu’ de emisiuni, evenimente, doamnă, ţine cuvântări…
— Zi politică, Stela, zi i pe nume, că l văd la Antene. Copiii mei nu l suferă, că s a încurcat cu pesediştii. Îi ridică n slăvi, cum le închina osanale ălorlalţi, la Cântarea României, las că ştiu eu.
>>
Premii și nominalizări: Nominalizare la Premiul Observator Cultural Categoria Proză Nominalizare la Premiul Național de Proză „Ziarul de Iași” Nominalizare la Premiul Radio România Cultural Categoria Proză
„Mă impresionează tăria, tenacitatea omului mărunt de a trece peste greutăți. Ce-i ajută pe oameni să se dea jos dimineața din pat, să-și facă treaba la serviciu cum pot mai bine, cu un anume simț al datoriei, chiar dacă nu au slujba dorită sau bine plătită? Stela este un astfel de personaj. La fel ca în viață, și în literatură, cred că cel mai mult contează perspectiva, felul în care privim oamenii și întâmplările, iar din punctul ăsta de vedere Stela este o învingătoare.” (Simona Goșu)
Revista Cultura realizează un catalog anual al celor mai importante momente care definesc tendințele în arta și gândirea românească. Pentru acestă primă ediție, selecția s-a bazat pe nominalizări făcute de critici și jurnaliști culturali și pe opțiunile redacției.
Sursele imaginilor și fragmentelor de text folosite aparțin autorilor, organizatorilor și distribuitorilor.