Reintegrarea în societate a unei victime este dificilă în contextul societății românești. Mentalitățile de masă sunt marcate de o lipsă de conștientizare a realității alături de prejudecăți și de stereotipuri referitoare la victimă. Lucrurile tragice care definesc societatea sunt ascunse în mentalul colectiv datorită percepției că evenimentele nu ne afectează în mod direct. Negarea realității se află într-o strânsă legătură cu blamarea victimelor, fenomen ce determină neasumarea publică și nesoluționarea problemei reale. Victimele traficului sexual de persoane poartă eticheta de prostituate. Societatea eșuează în înțelegerea consimțământului și le marginalizează prin pretexte precum lipsa precauției, a prudenței. Sistemul educațional românesc nu facilitează combaterea traficului de persoane prin nepregătirea cadrelor didactice și prin refuzul dezbaterii subiectului în școli. Potențialul unor campanii de prevenție și a unei informări corecte ar putea contribui major la ameliorarea fenomenului. Procesul de reabilitare psihică depinde de intervențiile asistenților sociali și ale psihologilor, în condițiile în care victimele suferă de un șoc post-traumatic. Victima trebuie să învețe să accepte imaginea socială și prejudecățile, să recapete încredere în organele statului.
Ideile preconcepute afectează și spațiul juridic care eșuează în constituirea unui spațiu sigur pentru acestea. Victimele pot prezenta neîncredere în poliție și pot refuza colaborarea cu autoritățile, în condițiile în care se simt neputincioase și sunt convinse că plângerea nu va fi luată în considerare din cauza prejudecăților. De multe ori, cazurile persoanelor traficate sunt încadrate la proxenetism, iar statul român întâmpină dificultăți în a le considera victime. În consecința unui sistem juridic defectuos, victimele plătesc scump. Nesiguranța resimțită și lipsa implicării sociale pot doar să atragă atenția asupra dificultății gestionării problemei. Fenomenul traficului sexual de persoane nu poate fi controlat fără prevenție, fără schimbări de mentalitate și fără soluționarea problemelor interne economice. Modelul românesc ne arată, din nou, ușurința cu care poți să-i învinovățești pe cei vulnerabili și ezitarea în a-i trage la răspundere pe cei vinovați. n