Astăzi, este clar, România rămâne unul dintre cei mai stabili aliați NATO de la Marea Neagră, cu participări însemnate în teatrele de operații și cu o dependență scăzută față de gazele livrate din Federația Rusă. În ceea ce privește UE, România ocupă locuri tot mai vizibile în trasarea politicilor comune. Un exemplu este Summitul de la Sibiu de anul trecut. (Valentin Rupa)
Valentin Rupa – Declinul „soft power”-ului transatlantic. Divizarea Vestului
Din punct de vedere geostrategic, marele nostru merit de până acum a fost că România nu a trecut, după 1989, printr-o criză identitară. Toate forțele naționale, fie politice, fie din societatea civilă, au fost și pro-SUA, și pro-UE.
Problema terorismului intră într-un plan secund, planul principal fiind ocupat, din nou, ca și altădată, în istoria relațiilor internaționale, de această competiție dintre cei foarte puternici din punct de vedere militar.
Răzvan Munteanu: „Trebuie să ținem ochii deschiși și să fim atenți la oportunități”
Vorbim totuși de un proiect despre care s-a discutat cu două decenii în urmă, dar acum avem cu adevărat șansa de a-l pune în practică.
Inițiativa celor Trei Mări nu poate fi decât complementară NATO și UE, însă reușita sa nu depinde doar de sprijinul financiar, ci și de asumarea fermă a politicii externe a statelor membre.
Daniela Zaharia: „După părerea mea, Uniunea Europeană trebuie să devină o federație.”
Europa, dacă vrea să fie un competitor și nu o victimă a acestei competiții, trebuie să accelereze integrarea europeană.