| Un material de Viorel Agheană |
Învățământul alternativ este o formă de organizare a procesului didactic care oferă o altă variantă educativă, diferită de cea din sistemul național de învățământ. Există alternative educaționale atât de stat, cât şi particulare, iar pluralismul educațional include atât învățământul particular, cât şi alternativele educaționale sau învățământul confesional.
Conform „Dicţionarului de pedagogie” (Horst Schaub şi Karl G. Zenke, Editura Polirom, 2001), termenul „învățământ alternativ” este definit ca fiind „activitatea care se desfășoară în instituții școlare, după obiective, organizare, conținut, forme de predare și învățare, mijloace, viața școlii și activitatea părinților, cu abatere totală sau parțială de la caracteristicile unitare ale școlii de stat şi care oferă o altă variantă de instruire şi educare”.
Cadrul juridic al alternativelor educaționale este stabilit prin OMECTS nr. 5571 / 2011 privind Regulamentul de organizare şi funcționare a învățământului preuniversitar alternativ. Acreditarea și evaluarea periodică a alternativelor educaționale se fac de către Comisia Națională pentru Alternative Educaționale (C.N.A.E.). Unitățile de învățământ preuniversitar alternativ dispun de autonomie organizatorică și funcțională, în conformitate cu specificul alternativei, iar cadrele didactice care predau la grupe sau clase din alternativele educaționale sunt recunoscute de către inspectoratele școlare județene și Ministerul Educaţiei Naționale.
În învățământul preuniversitar din România sunt recunoscute în acest moment următoarele alternative educaționale: Freinet, Montessori, Pedagogia Curativă, Planul Jena, Step by Step, Waldorf. Aceste alternative educaționale funcționează atât ca unități independente, sub forma învățământului particular, cât și în cadrul sistemului de învățământului public, dacă sunt constituite grupe sau clase la care predarea este conformă cu unul dintre sisteme educaționale alternative. De exemplu, la nivelul municipiului București sunt acreditate în învățământul public patru unități Waldorf și paisprezece Step by Step, iar în învățământul particular o unitate Waldorf, două unități Step by Step și trei unități Montessori.
Pedagogia Freinet (Celestin Freinet, 1896–1966) – pagina 16
Pedagogia Montessori (Maria Montessori, 1870-1952) – pagina 18
Pedagogia curativă (Rudolf Steiner, 1867–1925) – pagina 19
Planul Jena (Peter Petersen, 1884–1952) – pagina 21
Step by Step (SUA, Head Start) – pagina 22
Pedagogia Waldorf (Rudolf Steiner, 1867–1925) – pagina 24
CITEȘTE ÎN FORMATELE ACTIVE DE MAI JOS
ePaper