| Un material de Iulia Alexa |
Lumea este într-o schimbare rapidă, ceea ce omenirea valorizează ar putea să fie rapid lăsat în desuetudine din cauza avansului agresiv al tehnologiei: inginerii vor fi prea mulți și joburile lor vor fi mult mai ușor și mai ieftin îndeplinite de roboți, iar inflația academică este vizibilă. Și, totuși, copiii buni la arte, la teatru sau la muzică suferă încă, mai mult sau mai puțin tacit, de aplicarea stigmatului de a nu fi buni la matematică sau la engleză.
Potrivit unei idei comune, numai cei dăruiți, înzestrați, norocoși ai geneticii și educației, pot să aducă plusvaloare și noutate absolută în termeni de produse culturale sau științifice. „Toți copiii sunt artiști, problema este să rămână artiști după ce cresc”, spunea Pablo Picasso. Și tot el adăuga, aparent scandalos: „Mi-a luat patru ani să pictez precum Rafael, dar îmi ia o viață să pictez ca un copil.”
Dar dacă toți copiii sunt creativi, de ce nu sunt la fel de mulți adulți creativi, dat fiind că societatea valorizează atât de mult creativitatea? Unde se pierde ea pe parcurs? Ce se întâmplă cu copiii care ajung adulți convenționali și necreativi? Este oare vina sistemelor de educație de peste tot care nu încurajează creativitatea? Răspunsul este „da”. Sir Ken Robinson, cercetător în domeniul educației, este ferm convins de vina pe care o au școlile în degradarea impulsurilor creative ale copiilor, pe măsură ce aceștia cresc. Același Ken Robinson spunea că astăzi creativitatea este la fel de importantă pe cât este alfabetizarea și ar trebui tratată ca atare. Greșeala, accidentul și accidentul fericit (serendipitatea) fac parte din orice proces creativ, iar faptul că noi ne educăm copiii să evite greșeala înseamnă că îi scoatem de pe calea firească și naturală a creativității, mai spune cercetătorul. Robinson mai spune că, peste tot în lume, ierarhia materiilor demne de studiat e aceeași: matematică și limbi străine la vârf și arte la bază, la… „etcetera”. Iar în interiorul artelor, muzica și artele plastice sunt mai valorizate decât dansul și teatrul.
Ana Maria Sandu – pagina 28
Valentina Zaharia – pagina 28
Denisa Nicolae – pagina 29
Maria Dermengiu – pagina 29
Liviu Romanescu – pagina 30
Dan N. Alexa, Creativitatea adulților O chestiune de tehnică și una de inspirație – pagina 30
Carmen Corbu, „Literatură & Transmedia”. Un model de lucru – pagina 31
Iuliana Alexa, Despre creativitate și gândire divergentă – pagina 35
Gina Rusu, Restructurarea problematizării, Exemple de la artiști, inventatori, scriitori – pagina 38
CITEȘTE ÎN FORMATELE ACTIVE DE MAI JOS