„Pun pariu ca Romania poate aduna un milion de voturi inaintea oricarei alte tari“, este provocarea pe care a lansat-o Facebook in luna februarie intr-un concurs ce ar fi trebuit sa desemneze tara europeana cu cei mai multi fani. Presa a speculat ca reteaua Facebook are, in prezent, in Romania doar 650.000 de utilizatori, asa ca, pentru a castiga, Romania ar trebui sa stranga si fani de peste hotare.
Campania „Votati Constantin Brancusi“ a fost lansata, in 2008, de un cotidian romanesc in trena unui concurs al Galeriei Saatchi din Marea Britanie. Concursul isi propunea sa realizeze topul primilor cinci sute de artisti din secolul XX, prin intermediul votului pe Internet; Romania a fost depunctata de cateva ori, din cauza mobilizarii in masa a internautilor romani, reclamata de fanii unor artisti straini aflati in competitie.
In sfarsit, in reteaua de socializare Facebook sau prin Yahoo Messenger au devenit tot mai frecvente mesajele SPAM de tipul: „Ajutati fundatia X sa castige un monitor LCD! Dati-i un vot printr-un click pe urmatorul link…“.
De ce am vota, in urma unui astfel de mesaj, pentru fundatia X, despre care nu stim absolut nimic, in afara de faptul ca s-a inscris intr-un concurs al voturilor on-line, al carui premiu este un monitor LCD? Prin ce ne dovedeste fundatia respectiva ca merita sa castige monitorul, in fata altor concurenti? Singurul motiv, cu totul arbitrar, ar fi: „Voteaza-ma pe mine, pentru ca eu si nu altii mi-am afisat mesajul pe ecranul tau“.
Si de ce am vota, intr-un concurs intre tari, cu Romania pe Facebook? La fel, de ce am vota, intr-un concurs on-line realizat de o galerie londoneza, cu Constantin Brancusi, in detrimentul altor 499 de artisti contemporani, printre care se numara Dali, Klimt, Picasso sau Cézanne? Daca motivul e acela ca indemnul de a vota Romania sau acela de a-l vota pe Brancusi e singurul care ni se afiseaza pe monitor, nu gasim oare in aceste competitii o doza asemanatoare de arbitrar?
Si ce relevanta ar avea, in fond, pentru Romania daca ar reusi sa castige un astfel de concurs in fata tarilor din Uniunea Europeana? Ar fi, oare, intr-adevar Brancusi cel mai mare artist al secolului XX, daca asa ar arata un sondaj realizat pe Internet?
In definitiv, e greu de spus ce ne arata rezultatele unei astfel de campanii de mobilizare on-line. Cu siguranta ca ele nu vor reflecta nici influenta politica a unei tari, nici puterea ei economica, asa cum nu vor reflecta, in vreun fel, valoarea artistica a unui mare sculptor simbolist in comparatie cu un mare pictor impresionist.
Cel mult, o astfel de campanie de mobilizare ar putea sa ilustreze rapoartele geopolitice din Europa, asa cum le vedem si la votul de la Concursul Eurovision. De asemenea, rezultatele ar putea fi un reper pentru gradul de penetrare al Internetului in diverse tari ale Uniunii Europene. In sfarsit, mai mult decat orgoliul national, mobilizarea, intr-un astfel de concurs, ar putea reflecta, pur si simplu, frustrarea nationala – cu cat frustrarea unei tari mici e mai mare, cu atat si mobilizarea internautilor, intr-o astfel de tara, va fi mai intensa.