Acum o luna, la o conferinta la Toulouse, aveam o discutie cu un tânar catolic spaniol. Discutia era un pic suprarealista, pentru ca avea ca intermediar o traducatoare declarat atee, dar care era suficient de draguta incât sa ne ajute sa comunicam. Atât tânarul catolic, cât si tânara atee mi-au spus insa lucruri similare despre situatia catolicismului din Spania. Exista o lupta clara intre catolicism si anticatolicism, lupta care are radacini inca din razboiul din 1936, dar care a revenit cu aplomb in actualitate, in ultima vreme. Ce e interesant e ca si traducatoarea atee era uimita de cât de radicali sunt francezii in laicismul lor.
In Franta, lupta e incheiata de mult; in Spania ea inca se mai desfasoara. Marturie stau si violentele produse cu ocazia vizitei Papei la Madrid, prilejuita de Zilele Mondiale ale Tineretului. Imaginile cu intâlnirea dintre sustinatorii unui stat laic si catolicii din Madrid sunt socante. In fata lor, micile noastre conflicte dintre ASCOR si participantii la parada gay par niste incaierari de cartier care nu deranjeaza prea mult vecinii, pentru ca si prima categorie, si cea de-a doua sunt in minoritate. La Madrid, strazile sunt pline si lupta e pe fata. Chiar traim intr-o lume care ii opune pe atei credinciosilor; uneori eu am impresia ca aceasta lupta e una de domeniul trecutului si ca pasiunile s-au calmat acum doua secole. Lupta e cu atât mai dura, cu cât ea se da pentru sufletele tinerilor. Intr-o lume hedonista, superficial consumista si relativista, Biserica Catolica predica abstinenta si valorile absolute. Trebuie sa fie ceva dereglat cu tine daca la 21 de ani preferi discursul crestin? E clar ca ceri mai mult de la tine si de la ceilalti daca nu te multumesti cu distractia de sâmbata seara. Cred ca discursul papei nu insista insa suficient pe un aspect important: chiar e greu sa nu cedezi tipologiei sociale promovate de societatea in care traiesti si in care biserica e in minoritate. Evident, cum spune si Benedict al XVI-lea, ai nevoie de ajutorul lui Dumnezeu ca sa nu cedezi, dar pe lânga ajutorul lui mai ai nevoie si de grupul de socializare al unor tineri cu valorile tale, care sa nu te lase sa traiesti cu impresia ca esti singurul fraier. Aceasta forma de socializare este ceea ce incerca sa ofere intrunirea tinerilor catolici de la Madrid.
Argumentele ateilor impotriva vizitei Papei sunt de doua tipuri: unele subiective ad hominem, facând trimitere la „nazismul lui Ratzinger“ (doar toatã lumea stie, nu-i asa, ca e nazist, deoarece a trait in Germania lui Hitler?!) si la cazurile de pedofilie din cadrul Bisericii Catolice, si altele obiective, de tipul „câti bani de la bugetul de stat s-au cheltuit pentru vizita Papei?“. Astept ca acesti liberali convinsi sa faca scandal si la urmatoarele vizite ale lui Sarkozy sau ale lui Berlusconi in Spania. Nu vreau sa ii rog nici sa calculeze cât câstiga totusi economia Spaniei in urma unei atât de mari afluente de turisti. Toate dezbaterile reflectate in mass-media noastra pe site-ul Criticatac merg pe linia liberalismului si a separarii bisericii de stat. Sa ma bucur ca si stânga a descoperit liberalismul, macar cu ocazia vizitei Papei? Parcã voiau ca statul sa finanteze si sa se implice in tot si in toate. Imi aduc aminte ca Marx facea critica religiei ca o forma de critica a unui prototip al alienarii, dar alienarea politica era si ea o alienare la fel de grava ca cea religioasa.
Cred cã puseul ateu din Spania ii determina pe tinerii catolici sa se creada in cruciada. E normal ca, fiind atacati, sa se apere sau sa se considere martiri, daca adopta calea tacerii. Un grup de tineri provocati care nu devin violenti mie personal mi se pare o minune, ei sunt baza revolutiilor si pentru ca pot, fizic, sa se bata, si pentru ca pasiunea e atât de vie si de netocita, incât abia asteapta sa aiba ocazia de a fi un pic zgândarita pentru a se manifesta. Faptul ca tinerii catolici nu s-au luat inca la bataie cu ateii arata ca ei sunt bine catehizati si ca discursul iubirii dusmanilor chiar a prins la ei.
Pe de alta parte, nu trebuie sa trec sub tacere un pasaj din discursul lui Ratzinger care m-a intristat teribil. Benedict al XVI-lea le propune tinerilor catolici sa construiasca Imparatia lui Dumnezeu pe pamânt si intre noi. Ce poate fi mai rau decât emanentizarea eshatonului facuta cu voia bisericii? Nu era acesta visul lui Marx, de a aduce Imparatia din transcendent in imanent? Nu asta reprosa el crestinilor – incapatânarea de a plasa in departari albastre justitia si lumea mai buna? Ei bine, tentatia marxista chiar a prins radacini in biserica, daca fostul cardinal care a condamnat teologia eliberarii si care are pasaje antimarxiste in enciclicele sale propune sa aducem printre noi Imparatia. E adevarat ca in Biblie se spune ca Imparatia e in noi, dar Papa nu poate ignora utopiile de secol XX care au incercat prin orice mijloace realizarea acestei lumi mai bune si nu poate nici sa faca abstractie de faptul ca Imparatia lui Dumnezeu nu este din aceasta lume. Crestinismul crede ca o omul e o fiinta cazuta si nu ar trebui sa fie progresisto-optimist in legatura cu usurinta de a trai dupa standardele divine in aceasta lume. Sa privim cu interes spre evenimentele din Madrid si sa ne amintim ca exista inca o lupa intre atei si crestini si ca, in aceasta lupta, trebuie sa ne plasam intr-o tabara sau in alta.
Mi se va reprosa ca spaniolii sunt impotriva vizitei Papei, si nu a lui Dumnezeu, dupa cum spuneau câteva pancarte. Evident, e greu sa afisezi totusi un mesaj pur ateu si sa strângi foarte multa adeziune. O statistica arata ca in lume exista doar 4% atei, prin urmare restul de 96% dintre locuitorii planetei sunt ori credinciosi de diverse religii, ori agnostici. Dar e clar ca ateii sunt una dintre acele minoritati care actioneaza si, prin urmare, mesajul lor ajunge destul de des la urechile celorlalti.
In final as vrea sa propun un experiment mental despre ce ar fi spus Marx cu privire la aceasta vizita. Premise: 1. Religia e un rau pentru ca ofera un sistem de iluzii care te opreste sa actionezi in aceasta lume; 2. Proprietatea privata e un rau pentru ca omul este alienat de munca in folosul celorlalti; 3. Statul e un rau pentru ca el garanteaza alienarea economica si o incurajeaza prin sistemul sau de privilegii si de justitie. Ne confruntam cu alienarea religioasa, alienarea economica si cu cea politica, in mod ideal toate ar trebui sa dispara, in lumea comunista.
In Spania aveam niste indivizi care sunt atinsi de cel putin doua din cele trei tipuri de alienari. E clar ca ei nu sunt nici macar niste buni marxisti. Ar putea sa fie niste liberali atei, dar atunci alianta cu stânga nu e decât una conjuncturala, impotriva clericalismului.
In pofida conflictului de strada, trebuie sa ne bucuram insa de acest eveniment. O multime de tineri a preferat sa isi petreaca vacanta catehizându-se, ascultând despre prezenta lui Hristos intre noi si in istorie, rugându-se si cunoscând oamenii care sa ii sporeasca spiritual. Crestinismul inca mai are ceva de spus tinerilor din ziua de azi, supusi presiunii zilnice a relativismului. Nu am avut nicicând indoieli legate de valoarea universala, in timp si in spatiu, a mesajului crestin, ceea ce ma uimeste insa e ca inca exista un tineret catolic numeros si bucuros sa isi arate public credinta.
Autor: ANA PETRACHEApărut în nr. 339