Ceea ce iese cel mai mult în evidență, de la prima și până la ultima pagină, la scrisul lui Bogdan Răileanu este eclectismul, flexibilitatea și naturalețea cu care sunt abordate subiectele. Cu toate că ținta predilectă o constituie middle-class-ul românesc de capitală (un segment social care a mai fost disecat în multe alte pagini de proză, aproape până la punctul de saturație), principalele tare care caracterizează această generație (30-45 de ani) sunt eclipsate de varietatea de jocuri narative pe care le probează autorul în fiecare proză. Cu alte cuvinte, nu avem de-a face cu o proză „de fițe”, în care segmentul corporatist este glamour-izat strident și chiar oglindit printr-o redare pedantă și prețioasă a principalelor drame/angoase/depresii metropolitane, dar nici cu o scriitură minimalistă care lasă aceste detalii să fie vizibile doar în filigran.
/ Bogdan Răileanu, Tot spațiul dintre gândurile mele, Editura Polirom, Iași, 2017 /