Le Magazine Littéraire e o vitrină clasică a ofertelor editoriale cu care piaţa literară franceză marchează aşa-numita la rentrée. Numărul din august-septembrie 2014 nu face excepţie şi propune o colecţie restrânsă, aparent mai bine aleasă, emancipată de spiritul expansionist al anilor trecuţi. De altfel, chiar hebdomadarul Le Magazine Littéraire a adoptat o faţă mai „concentrată”, mai „disciplinată”: a renunţat la textura glossy a paginilor, păstrând-o doar pentru coperte, şi a redus simţitor cantitatea de text. Titlul editorialului Une rentrée (enfin) concentrée semnat de criticul literar Marin de Viry spune totul. Abundenţa de teme şi autori de mai an apare acum drept „impas inflaţional”, criza ducând, pare-se, la cernerea mai riguroasă a valorilor. Rea în fond, criza ar fi scos ce era mai bun din piaţa literară şi din actorii ei: altfel spus, suntem prea săraci pentru a ne schimba maşina în fiecare an, deci vom cumpăra un BMW de ultimă generaţie. Altădată s-a spus că marii scriitori se nasc în condiţii vitrege, că, în genere, bunăstarea moleşeşte, iar crizele sunt creatoare. Un zăngănit de propagandă mobilizatoare, aproape motivaţională, răzbate din această asumare eufemistică a crizei. Totuşi, numărul redus de autori nu garantează decât, eventual, calitatea redactării („cărţile sunt mai izbutite şi pentru că redactorii au avut de prelucrat mai puţini scriitori”, concede Viry), restul – valoare, inovaţie, originalitate – e mult mai versatil. Peste epiderma fatală de meduză, criza primeşte deci tencuiala senzualităţii (oferta literară a Franţei lui 2014 te-ar „duce cu gândul la o stewardesă a Air France din anii ’60: disciplinată, calmă, dar erotică”, scrie Viry), a sănătăţii şi a moralităţii. Altfel spus: gata cu dezmăţul comercial, înapoi la literatură, la cărţile bine gândite şi mai ales bine redactate (mă întreb totuşi dacă în anii „inflaţiei” editoriale îşi va fi pus critica franceză problema obezităţii literaturii naţionale şi dacă proporţiile producţiei îi vor fi părut un semn de decadenţă: din câte îmi amintesc, nici pe departe). Cine vrea să vadă în contractarea cu pricina o esenţializare, o reacţie legitimă după inflaţia de teme şi autori din anii trecuţi poate s-o facă; n-o să fie contrazis decât de cei care văd în ea o capitulare în faţa constrângerilor de ordin financiar. Rămâne de văzut dacă această literatură drastic drămuită e mai mult decât o literatură (totuşi) comercială, (totuşi) inertă într-un orizont de aşteptare ocupat deja de alţi stimuli decât literatura. Până una, alta, aproape jumătate din oferta editorială selectată de Magazine Littéraire pe anul 2014 reprezintă traduceri din autori anglo-saxoni (James Salter, David Vann, John Burnside, Steve Tesich). În acest context, autohtonii Emmanuel Carrère, cu Le Royaume, un roman despre începuturile şi moştenirea creştinismului, Laurent Mauvignier, cu Autour du monde – o „internaţională a ravagiului” inspirată de dezastrul seismului japonez din 2011 – sau Olivia Rosenthal, cu Mécanismes de survie en milieu hostile, par simple piese de decor.
Autor: TEODORA DUMITRUApărut în nr. 486