Tabieturi

In „Dilemateca“ din octombrie, Marius Chivu intocmeste un dosar pe tema „Tabieturile criticii literare“. Din raspunsuri, se poate afla ca Bogdan Cretu obisnuia sa fumeze in timp ce-si scria cronicile, atunci „când textul atingea o anumita tensiune“ (dar s-a lasat); ca Marius Chivu bea Cola, Doris Mironescu, Pepsi, iar Cosmin Ciotlos, ness („De sapte ani, de când tin rubrica din „România literara“, nu cred sa fi scris vreun articol fara trei-patru-cinci cani. Mari“) ca Al. Cistelecan se barbiereste, face un dus si fumeaza o tigara pe balcon, ca Sanda Cordos foloseste pixul si hârtia atunci când scrie „ceva important“, ca Dan C. Mihailescu obisnuia sa fumeze Carpati fara filtru, pâna când s-a lasat si el; ca Mihaela Ursa, pentru cronici, lectureaza „direct cu creionul in mâna, niciodata la birou, de preferinta intr-un fotoliu si dintr-o suflare, pâna la capat“; ca Antonio Patras are nevoie de „liniste si singuratate“, in timp ce Irina Petras… Dupa câte se vede, tabieturi obisnuite, reduse la asimilarea de excitante moderate. Singurul mai indraznet este Cosmin Ciotlos:

„Cu câteva ore inaintea deadline-ului meu (…), deschid o carte care-mi face de ceva timp cu ochiul. Una despre care, din varii motive, sun sigur ca nu voi scrie prea curând. Barthelme, de pilda. Sau o editie Penguin a poemelor lui Blake. Foarte rar literatura româna. Ultima oara m-am oprit la Radu Cosasu. Belphegor. Oricum, ceva agasant pentru dulcea comoditate a stilului“.

Desi, din moment ce oricum sfârseste, invariabil, prin a-l pastisa pe Nicolae Manolescu, ma intreb de ce se mai necajeste cu Blake.