A uimit lumea internationala a operei la câstigarea marilor concursuri de canto de la Seoul si Operalia de la Scala din Milano. Are numai 23 de ani si perspective uriase, in primul rând prin darurile native, mai apoi – deloc de neglijat – prin impulsurile pe care asemenea competitii le dau unei cariere. Sa nu uitam ca insusi faimosul Plácido Domingo, seful Operaliei, este cu ochii pe junele tenor si, probabil, ii va ghidona din umbra pasii, de la inaltimea marii sale experiente si stiinte a constructiilor in cânt.
Bistritean de origine, Stefan Pop a revenit recent in municipiul natal pentru un concert organizat in cadrul „Zilelor Municipiului“. Nu singur, ci insotit de doi colegi, si ei tineri tenori promitatori, clujeanul Cristian Mogosan si Daniel Ovidiu, originar tot din Bistrita. O serata in aer liber, pentru care strada pietonala Liviu Rebreanu a fost inchisa spre a gazdui scena si spatiul destinat unui public numeros. Asa a si fost, parea ca tot orasul a venit sa-si aplaude vedeta. Stefan Pop si invitatii sai au fost amplu prezentati de Gavril Tarmure, directorul editurii locale Charmides si onorati la final de primarul municipiului, Ovidiu Teodor Cretu.
Stefan Pop este un artist innascut. Are intuitia frazei muzicale, pe care o expune cu buna intelegere a mesajului, cu potrivita perceptie a stilului si a directionarilor impuse de traditie. Vocea este calda si frumoasa, cu ambitus complet. Lirismul cucereste si inaripeaza. Emisia este usoara si tenorul cânta cu evidenta placere. Se dedica etalarii expresive a desenului melodic, fara sa renunte la legato-ul indispensabil, in care puncteaza cuvintele-cheie.
Foarte importanta mi s-a parut preocuparea pentru coloristica diversa, evidenta in pasajele derulate in mezzavoce. Asa procedeaza la inceputul strofei secunde a ariei „M’appari“ din „Martha“ de Flotow, unde creste gradual sunetul pâna la adresarea expansiva „Martha, Martha, tu sparisti“. Asa se simte si la evocarea „Ô souffle du printemps“, care chiar suplineste poetica mai retinuta din debutul ariei „Pourquoi me reveiller“ din „Werther“ de Massenet. Aceeasi mezzavoce se insinueaza cu subtilitate in repriza „È sempre misero chi a lei s’affida“ din „La donna è mobile“ („Rigoletto“ de Verdi), oferita in bis impreuna cu colegii. Constituie de pe acum câstiguri a caror consolidare va veni curând, alaturi de micile corectii la pronuntia in limba franceza.
Cartea câstigatoare a finalei concursului de la Milano, cea cu care a cucerit juriul „Operaliei“ si publicul Scalei, aria „Che gelida manina“ din „Boema“ pucciniana, a impresionat si aici. Nu comentez interpretarea generala a celebrei pagini, a apreciat-o insusi Plácido Domingo, ci semnalez doar detalii legate de emotia – s-o numesc – de inspiratie pavarottiana a unor momente. Ma refer la „Cercar che giova? Al buio non si trova…“ si la finalul „Parlate. Chi siete? Vi piaccia dir!“ Este evident ca Stefan Pop urmareste asiduu detalierea cu minutie a atmosferei muzicii si o reda prin cânt. Talent, traire, comunicare, iata tripleta care trebuie valorizata prin studiu neintrerupt si cumpanire a progresiei in cariera.
Cristian Mogosan isi anunta de pe acum predilectia catre repertoriul spint si talmaceste – in concretete – pagini ca „Dein ist mein ganzes Herz“ („Tara surâsului“ de Lehár), „E lucevan le stelle“ („Tosca“ de Puccini), oferind si o culminatie acuta de excelenta factura in cantoneta „Core ‘ngrato“ (Cardillo).
Cu timbralitate mai aspra, Daniel Ovidiu cânta aerisit si dezinvolt „Questa o quella“ din „Rigoletto“, frazeaza frumos in „Il lamento di Federico“ din „Arlesiana“ de Cilea, dar se arata nesigur la nota de Si natural inalt desi alesese o configuratie convenabila pentru atac. O intâmplare, mai ales ca in restul prestatiilor a fost ferm si concentrat, fara probleme. Tenorul se va perfectiona, desigur, va studia si inmuierile de sunet, creatoare de atmosfera, ce vor evita liniaritatea expresiei. Este inca tânar si perspectivele nu sunt neglijabile.
Intr-o formula estivala si spectaculoasa, cei trei tenori au interpretat impreuna „Mattinata“ (Leoncavallo), „Funiculi, funicula“ (Denza), „O sole mio“ (di Capua), „La donna è mobile“ si „Nessun dorma“ („Turandot“ de Puccini), intrecându-se in preluarea succesiva a acutelor, tinându-le prelung, invitându-se amical la replici, spre deliciul publicului care a aplaudat frenetic si cadentat. Toti trei au demonstrat excelente preparative de stil, fie ca a fost vorba de opera, fie de „Granada“ (Lara), „Torna a Surriento“ (de Curtis) sau celelalte. O nota maxima profesorilor lor!
Tinerii fost acompaniati de o formatie orchestrala compusa din instrumentisti ai Filarmonicii „Transilvania“ si Operei Nationale Române din Cluj-Napoca, din pacate veniti la Bistrita intr-o formula redusa, de turneu, ceea ce a afectat consistenta sunetului, desi la pupitru a fost tânarul, energicul si exigentul Cristian Sandu, dirijor de substantial profesionalism. Paginile orchestrale au fost uverturile „Forta destinului“ (Verdi), „Cavaleria usoara“ (Suppé), „Liliacul“ (Johann Strauss).
„Cei trei tenori“ sau „Stefan Pop si invitatii sai“, iata un concert pe care si Bucurestiul l-ar putea gazdui.
Autor: COSTIN POPAApărut în nr. 286