Cristian Barna, România între prieteni şi duşmani. Decupaje geopolitice şi hărţi imagologice, Editura Militară, Bucureşti, 2014
Tânărul profesor universitar, sociolog cunoscut prin cărţile sale anterioare, dedicate complicatei probleme a terorismului internaţional, îşi prelungeşte investigaţiile, de data asta într-un domeniu la fel de important, enunţat chiar în titlul lucrării actuale. La drept vorbind, ce poate fi mai interesant pentru orice om din această ţară, în special pentru cei tineri, decât să afle întrebările şi răspunsurile actuale privind soarta de azi şi de mâine a României. Întrebări şi răspunsuri formulate de autor pe baza unor decupaje geopolitice şi hărţi imagologice.
În acest context este de menţionat atât că studii excelente de acest gen a publicat în anii trecuţi şi George Cristian Maior, fost director al Serviciului Român de Informaţii şi actual ambsador al ţării noastre în Statele Unite ale Americii, precum şi că un alt cunoscut şi apreciat specialist în domeniu, universitarul şi apreciatul sociolog clujean Vasile Dâncu, cu generozitatea-i cunoscută, a ţinut să prefaţeze noua carte a tânărului său coleg din Bucureşti.
Aprecierile sale dau o pondere şi mai grea acestor texte complicate, surprind înţelegerea cititorilor neavizaţi, ori numai celor uriaşi ca mine. De aceea, în beneficiul cititorilor acestor rânduri, reproduc mai jos începutul acestui cuvânt înainte:
„Cartea lui Cristian Barna reprezintă un îndrăzneţ demers de studiu privind securitatea naţională a României, cu accent pe poziţionarea ţării noastre în jocul strategic al actorilor de pe scena internaţională. Titlul însuşi – prin interogaţiile folosite de autor – este ilustrativ pentru întreaga călătorie a cititorului pe parcursul lecturii. Întrebările lui Cristian Barna îşi găsesc răspuns cu ajutorul viziunii ce combină abordarea sociologică cu cea geopolitică şi imagologică, autorul intuind parcă semnificaţia diferenţei dintre realitate şi percepţie în jocul puterii. El foloseşte analiza predictivă sau metoda scenariilor pentru a identifica tendinţele globale, riscurile şi ameninţările la adresa României. Aşa cum arată autorul, necesitatea acestui demers vine şi din faptul că lumea spre care ne îndreptăm este una multipolară, măcinată de competiţia pentru resurse strategice, de prezervarea sferelor de influenţă tradiţionale, dar şi de apariţia sau intensificarea unor mişcări anarhice sau teroriste. Centrele de putere specifice Războiului Rece cunosc o dinamică asociată cu puterea economică şi cu capacitatea de a face faţă crizelor.
După o analiză a mediului global, autorul se lansează într-o serie de interogaţii specifice planificării strategice. În opinia lui Cristian Barna, întrebarea pe care ar trebui să şi-o pună gestionarii destinului României vizează exact modul în care sunt identificate, colectate şi interpretate informaţiile cu privire la tendinţele globale şi impactul estimat asupra ţării noastre în diverse scenarii, dar şi modul în care instituţiile fundamentale ale statului şi naţiunea română sunt pregătite pentru a face faţă unor astfel de provocări, fructificând oportunităţile şi reducând ameninţările. Cine suntem, încotro ne îndreptăm şi care ne sunt prietenii şi duşmanii? Acestea sunt întrebările cheie pe care autorul le lansează, ca o provocare, cititorului. În baza unei analize ce combină abordarea geopolitică, comunicarea strategică şi teorii ale relaţiilor internaţionale, precum şi prin folosirea analizei comparative, a analizei de conţinut, a analizei predictive şi a metodei prioritizării, cartea ne surprinde prin precizia cu care este poziţionată România sau cum sunt definite opţiunile sale în diverse scenarii ce cuprind actori-cheie de pe scena internaţională, cum ar fi Statele Unite, Federaţia Rusă, NATO, Uniunea Europeană şi alţii“.
Iar aprecierile de final ale reputatului sociolog si publicist clujean sunt formulate astfel:
„Cristian Barna ne demonstrează prin această lucrare, bazată pe multitudinea de perspective cu privire la evoluţiile geostrategice care privesc România, că este un cercetător înzestrat, dar în acelaşi timp un specialist lucid analizând multidimensional riscurile la adresa securităţii ţării noastre. Lucrarea este o contribuţie importantă pentru consolidarea culturii de securitate în România, pentru explicarea conceptului şi a contextualizării lui în actualitatea geostrategică, fiind o reală provocare pe care autorul o lansează deopotrivă specialiştilor, dar şi publicului larg“.
În continuare, chiar abuzând de citate, cred că este mai util să înţelegem complexitatea şi importanţa acestor studii migăloase prin prisma autorului lor. Iată-le şi pe acestea:
„În era contemporană nimeni nu mai poate pretinde că trăieşte în interiorul unui bastion izolat. Globalizarea, mişcările demografice, mediul informaţional, progresul tehnologic şi schimburile comerciale ne unesc, astfel încât acţiunile noastre au efecte imediate asupra celorlalţi.
Pentru că lumea se schimbă cu mare viteză, fapt care generează apariţia unor noi riscuri care sporesc insecuritatea în mediul internaţional. Pentru că secolul XXI este cel al unei lumi multipolare, caracterizată de competiţia globală pentru controlul resurselor strategice, de eforturile neobosite ale unor state de a-şi păstra influenţa, într-un sistem internaţional dinamic şi cu tendinţe anarhice în creştere, în unele regiuni, precum şi de imperativul de a identifica căi de reducere a efectelor negative ale globalizării, precum terorismul, proliferarea armelor de distrugere în masă şi crima organizată.
Această dinamică globală, dominată de un caracter transnaţional, generează nevoia de luare a unor decizii într-un timp relativ scurt, adaptate la contextul de securitate actual şi viitor. Din acest motiv, deciziile, politicile şi strategiile de securitate sunt în mare parte influenţate de paradigma în care ne poziţionăm. Eficacitatea abordării doctrinare depinde, în mare măsură, de inovaţia şi complexitatea analizei şi de abordarea interdisciplinară a strategiilor de securitate.
De aceea, o abordare a securităţii internaţionale şi naţionale, bazată pe o permanentă consultare între mediul academic, de afaceri, societatea civilă, cu acces până în vârful piramidei decidenţilor politici, va elimina unele frustrări şi percepţii false asupra problemelor de securitate.
Mai mult, cei care elaborează strategiile de securitate trebuie să fie capabili să se raporteze prospectiv la evoluţia mediului internaţional şi regional de securitate, întrucât decelarea transformărilor în acest domeniu necesită, de cele mai multe ori, o analiză pe o perioadă mai lungă de timp.
Din acest punct de vedere, vom încerca să contribuim la operaţionalizarea unei viziuni pe termen lung referitoare la mediul internaţional de securitate în care România încearcă să-şi definească profilul strategic, principalul obiectiv al acestei lucrări fiind de a oferi factorilor decidenţi un tablou al oportunităţilor şi potenţialelor evoluţii negative în planul securităţii naţionale, care ar putea justifica acţiunea doctrinar-strategică. Astfel, ne dorim ca lucrarea de faţă să stimuleze un dialog constructiv privind modul de interpretare a strategiilor de securitate şi de gândire strategică cu privire la ceea ce ne rezervă viitorul!“.
Urmărind firul celor şase capitole, vom afla despre metodele de analiză folosite (analiza comparativă, analiza de conţinut, metoda scenariilor, metoda prioritizării), ne vom întreba şi noi, împreună cu autorul, „Cine vrea şi cine poate să conducă lumea“, adică „Reflecţii asupra evoluţiei ecuaţiei de putere la nivel internaţional“, sau despre geografia frontierelor şi noua (dez)ordine mondială, despre 11 septembrie 2001 şi declanşarea războiului global împotriva terorismului.
Capitolul al III-lea, „România …cine suntem, cine ne sunt prietenii şi cine duşmanii?“, ne vorbeşte despre aşezarea ţării noastre pe harta geopolitică a lumii, despre rolul ei ca stat riveran Mării Negre, şi importanţa strategică a acestor Regiuni Extinse.
Parcă şi mai important, Capitolul IV, „Despre amplasarea scutului antirachetă în Europa şi rolul asumat de România în ecuaţia de putere regională şi internaţională“, adică despre „ce poate fi sanitar“ în faţa ameninţărilor asimetrice sau unei noi curse a înarmării nucleare?
Potrivit „metodei scenariilor“, se vorbeşte despre apărarea antirachetă ca despre un „scut istoric“, dar se formulează şi întrebarea dacă vor degenera reacţiile bilaterale între SUA şi Federaţia Rusă până la punctul declanşării unui conflict deschis. La fel, dacă există riscuri şi ameninţări la adresa securităţii naţionale a României din partea Federaţiei Ruse. Pe lângă aceste scenarii, autorul avansează şi unul alternativ: va genera scutul antirachetă un nou „echilibru strategic“ în Europa?
Capitolul V se intitulează „România şi spectrul ameninţării teroriste de la războiul global împotriva terorismului la «asimetria» în descurajarea nucleară“, vorbindu-ne despre măsurile preventive împotriva importului de terorism de sorginte fudamentalist-islamică, datorită participării noastre cu militari în Afganistan, sau împotriva terorismului datorat activităţii grupărilor teroriste anti-israeliene sau kurde.
În sfârşit, Capitolul VI, „Identificarea riscurilor şi ameninţărilor la adresa securităţii naţionale a României. O abordare sociologică“, reprezintă o analiză sociologică marcată de „polemica“ decupaje geopolitice şi hărţi imagologice versus strategii de securitate naţională, printr-o abordare prospectivă, marcând spaţiul temporal al riscurilor şi ameninţărilor la adresa securităţii naţionale a României între 2013 şi 2020.
Ca o concluzie, o muncă imensă a profesorului universitar Cristian Barna, în colaborarea de zi cu zi cu studenţii săi, demnă de toată lauda. În mod firesc, figurează în final şi o amplă bibliografie, cuprinzând sute de titluri româneşti şi străine, care l-au ajutat pe Cristian Barna să-şi întemeieze şi aprofundeze studiile sale, atât de importante. De remarcat sinceritatea autorului în ale sale „consideraţii finale“: „dedic această lucrare tuturor celor care, în urma citirii sale, îşi vor pune cât mai multe întrebări, sperând că această lucrare le va oferi un cadru de reflecţie, generator de opinii valoroase, care să ne permită nouă, românilor, să răspundem la întrebări precum cine suntem noi, cine ne sunt prietenii, cine ne sunt duşmanii şi ce loc ocupăm şi vom ocupa pe harta geopolitică a lumii…“
Un „Bravo“ final şi din partea mea!!