Magie
Festivalul George Enescu mi-a redesteptat marea admiratie pentru capacitatea nemasurata a criticilor muzicali din România de a conjura cuvinte precum „magie“, „vraja“, „mister“, „taina“, „cuminecatura“, „Dumnezeu“ – toate ca panaceu pentru o cronica neputinta de a se pronunta cu sens, altfel decât prin exclamatii, gemete si codeli, despre un concert sau despre altul. A venit Radu Lupu? „Magicianul clapelor!“ Barenboim? „Vraja sunetelor!“ Hilary Hahn? „Zâna viorii!“ S-a cântat „Requiemul“ lui Verdi? „Pappano ne-a adus mai aproape de Dumnezeu!“
In fata acestor poeti ai criticii muzicale m-am gândit, in treacat, cum ar fi ca si critica literara sa traga sistematic cu ochiul la un asemenea repertoriu lexical. Presupun ca ar fi nemaipomenit de dragut sa avem si noi o „Istorie magica a literaturii române“, in care sa se vorbeasca despre „Magicianul Arghezi“, „Solomonarul Barbu“, „Vrajitorul Balaita“, sau, pentru dame, despre „Zeita Hortensia“, „Zâna Blandiana“, „Dragaica Marinescu“, „Sânziana Pop“ si asa mai departe.
Manolescu,
vocativ
Dintr-un protest al lui Ovidiu Simonca in „Observator cultural“ aflu ca Nicolae Manolescu, intr-un articol din „Adevarul“, ar fi apelat-o pe Bianca Burta-Cernat prin „fetito“ – ceea ce nu ma mira, caci nu altul decât dl. Manolescu, cu abia câteva luni in urma, il tratarisise pe Cosmin Ciotlos cu „baiete“. Pentru pastrarea simetriei, poate ca Bianca Burta-Cernat si Cosmin Ciotlos ar trebui sa i se adreseze pe viitor lui Nicolae Manolescu printr-una dintre urmatoarele formule de politete: „neica“, „neneaca“, „tete“, „badie“, „unchesule“, „bâtule“ si, nu in ultimul rând, „tataie“.
Vorbind despre „magia” impresionist-inculta a unor critici, Mihai Iovanel se refera oare chiar la articolele (de acest tip) publicate in insasi „Cultura”? Caci exemple de insailari si comentarii submediocre abunda chiar aici (vezi cu deosebire cronicile muzicale, dar nu numai), asa incat chiar ma-ntrebam: oare cine le selecteaza/promoveaza/publica? Oare dl.Iovanel le citeste vreodata? Oricum, ii recomand gestul din urma, fiindca pentru rubrica asta n-ar mai trebui sa se osteneasca cotrobaind prin revistele altora.
Comentariile sunt închise.