Puţini sunt, din păcate, cei care au ştire despre această manifestare cultural-ştiinţifică unică în România – Salonul Naţional al Cărţii de Etnologie, a cărui a XVI-a ediţie s-a desfăşurat, către sfârşitul lunii martie 2015, la Biblioteca Judeţeană „Antim Ivireanul“ din Râmnicu Vâlcea. La fel de puţini sunt şi cei care cunosc faptul că manifestarea ca atare are drept suport existenţa, la Râmnicu Vâlcea, în cadrul Bibliotecii Judeţene, a unui fond de carte de etnologie purtând numele profesorului Mihai Pop (1907-2000), creatorul şcolii româneşti în folcloristica/ etnologia modernă.
„Vinovaţi“ de această adjudecare a Profesorului, fost şef al Catedrei/ colectivului de Folclor de la Universitatea din Bucuresti şi director al Institutului de Etnografie şi Folclor, timp de câteva decenii, a moştenirii sale ştiinţifice şi a unei părţi din fondul de carte rămas în posesia familiei după decesul său, sunt doi discipoli devotaţi ai acestuia, foşti studenţi şi, apoi, doctoranzi la Facultatea de Filologie (Limba şi literatura română, acum Litere) a Universităţii din Bucureşti – Gheorghe Deaconu şi Ioan St. Lazăr – probabil, cum am zis odată despre unul dintre ei, dar aprecierea se potriveşte şi celuilalt, cei mai „mihaipopişti“ dintre toţi elevii Magistrului, care, cât timp au avut atribuţii de serviciu în mişcarea culturală vâlceană, l-au „adoptat“ pe marele folclorist, i-au continuat opera, i-au cinstit şi îi cinstesc reverenţios memoria.
Acum, Fondul de carte de etnologie „Mihai Pop“ cuprinde peste 4.000 de volume şi se îmbogăţeşte an de an cu publicaţiile aduse la Salon şi donate generos de editori bibliotecii.
Anul acesta, Salonul a fost onorat cu prezenţa producţiei editoriale a Institutului de Etnografie şi Folclor „Constantin Brăiloiu“ al Academiei Române, a Institutului de Cercetări Socio-Umane din Sibiu al Academiei Române, a marilor muzee de specialitate – Muzeul Naţional al Satului „Dimitrie Gusti“, Muzeul Ţăranului Român, Complexul Muzeal „Astra“ Sibiu, Muzeul Agriculturii din Slobozia, Ialomiţa, Muzeul „Aurelian Sacerdoţeanu“ Vâlcea, Complexul Muzeal „Iulian Antonescu“ Bacău, a Centrelor Judeţene pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale din judeţele Argeş, Alba, Arad, Bistriţa-Năsăud, Cluj, Constanţa, Dolj, Ialomiţa, Maramureş, Satu-Mare, Sălaj, Sibiu, Suceava, Tulcea, Vaslui, Vrancea, Vâlcea, a editurilor „Ateneul Meşterul Manole“ şi „Patrimoniu“ din Vâlcea.
Se înţelege că, dincolo de bunăvoinţa instituţiilor menţionate, efortul adunării, etichetării, expunerii cărţilor, albumelor, revistelor, CD-urilor şi DVD-urilor l-a făcut vrednica urmaşă, continuatoare dedicată, a celor doi ctitori din zona studierii şi conservării culturii populare vâlcene, o habotnică a muncii, profesoara Elena Stoica, directorul CJCPCT Vâlcea, împreună cu puţinii săi colaboratori.
La deschiderea Salonului din acest an au rostit scurte alocuţiuni, alături de directoarea Centrului, reprezentantul ÎPS Varsanufie, Arhiepiscopul Râmnicului, conf. univ. dr. Remus Grigorescu, directorul Bibliotecii Judeţene, prof. univ. dr Alexandru Popescu-Mihăeşti, din partea Forumului Cultural al Râmnicului. Au fost prezenţi şi alţi „stâlpi“ ai vieţii culturale din oraşul de pe Olt, dramaturgul Doru Moţoc, gazetarul Ion Soare, criticul literar Ion Predesu, autor al unei monografii Cezar Baltag, conceptul şi privirea, Editura Scrisul Românesc, Craiova, 2013, fosta sa teză de doctorat elaborată sub conducerea ştiinţifică a altul vâlcean glorios, profesorul Eugen Negrici.
Au fost prezentate volumele: Patrimoniul cultural imaterial din România. Repertoriu. IIA/Patrimoine Culturel Immatériel de Roumanie. Répertoire IIA, Editura Etnologică, 2014 (prof. univ. dr. Nicolae Constantinescu, îngrijitorul volumului realizat de Comisia Naţională pentru Salvgardarea Patrimoniului Cultural Imaterial), Cartea Cutului…, Editura Altip, Alba Iulia şi Crochiuri antropologice, Editura „Astra Museum“, Sibiu, Junii Sibiului la 70 de ani – studiu monografic, Povestea junilor de Ilie Moise, Volum coordonat de Silvia Macrea, toate prezentate de prof. univ. dr. Ilie Moise, Nereju. Patrimoniu viu, Editura Terra, Focşani, cuprinzând rezultatele anchetei de teren a studenţilor departamentului de Studii culturale. Etnologie de la Facultatea de Litere, Universitatea din Bucureşti, volum coordonat de conf. univ. dr. Ioana Ruxandra Fruntelată şi prezentat de aceasta, monografia Un mărginean de Vâlcea – Vartolomeu Todeci. Bio-bibliografie de Gheorghe Deaconu, Editura Fântâna lui Manole, în prezentarea editorului, toate însoţite de comentariile docte, elevate şi de aprecierile calde ale moderatorului, prof. dr. Ioan St. Lazăr.
De ce am ales această modalitate, tip proces-verbal, de prezentare a unui eveniment pe care mulţi l-au calificat „de suflet“ şi care ar fi putut fi înfăţişat şi sub aspectul sentimental pe care l-am resimţit toţi cei aflaţi acolo? Pentru că aş fi vrut ca notiţele mele să surprindă, fie şi parţial, efervescenţa editorială a unui domeniu de cercetare înghiţit şi minusculizat de uriaşa cantitate de carte ieşită de sub teascurile tipografiilor editurilor de toată mâna şi de tot felul, care sufocă, altminteri, piaţa de carte şi transformă librăriile mai de grabă în depozite decât în centre de desfacere a cărţii.
Salonul Naţional al Cărţii de Etnologie de la Râmnicu Vâlcea încearcă să facă vizibil, fie şi parţial, ce se scrie în România anilor 2000 despre cultura tradiţională românească, ce se mai poate găsi, încă, „pe teren“, cum pot fi valorificate, astăzi, vechile culegeri şi studii ale celor de mai înainte.
Simpla expunere pe mesele de expoziţie a cărţilor, revistelor, DVD-urilor editate de cei menţionaţi mai sus este un gest de apreciere şi de respect faţă de o sumă de oameni dedicaţi meseriei–nume majore ale etnografiei/etnologiei româneşti, precum dr. Georgeta Stoica, dr. Georgeta Roşu, prof. dr. Niocolae Panea, dr. Camelia Burghele, dr. Rodica Colta, dr. Vasile V. Filip şi mulţi, mulţi alţii, inclusiv din afara graniţelor ţării, precum Emilia Martin, din Giula, Ungaria.
O recoltă pe drept cuvânt admirabilă, într-un fel surprinzătoare, atestând ceea ce unii dintre noi ştim şi profeţim – vitalitatea culturii tradiţionale şi îndărătnicia, în bine, a celor care o slujesc cu pasiune şi dăruire.
Autor: Nicolae ConstantinescuApărut în nr. 513