Din excelentul numar 8 (august) al revistei timisorene „Orizont“ dedicat aproape integral SF-ului, se poate afla o veste cu adevarat tulburatoare. Dupa cum destainuie spaniolul Mariano Martin Rodriguez intr-un interviu luat de Cornel Secu, in 2013 va aparea in Statele Unite traducerea cartii lui Gheorghe Sasarman „Cuadratura cercului“. Senzationalul stirii sta in detaliul ca traducerea este realizata de nimeni alta decât Ursula K. Le Guin. Pentru cei care ignora literatura SF si scrierile acestei doamne, traduc informatia conform unor referinte mainstream: corespondentul ei ar fi vestea ca Thomas Pynchon traduce „Nostalgia“ lui Mircea Cartarescu.
Ursula K. Le Guin s-a slujit de traducerea in spaniola realizata de Mariano Martin Rodriguez (publicata de Editura La Biblioteca del Laberinto, Madrid, 2010). Acesta, dupa cum se poate afla din caseta interviului, „s-a nascut in 1966, la Toledo. A studiat filologia romanica la Universitatea Complutense din Madrid intre anii 1984 si 1989, gratie unei burse de studii. Tot ca bursier si-a sustinut doctoratul in 1994 la aceeasi universitate, cu teza „Teatrul limbilor romanice in Madrid (1918-1936)“, dupa ce a facut, timp de opt luni (1993-1994), cercetari la Universitatea Berkeley din California. A predat limba si literatura spaniola la Université des Sciences Humaines de Strasbourg (Franta) intre anii 1994-1995. Din 1995 se numara printre traducatorii Comisiei Europene la Bruxelles. A publicat numeroase articole in publicatii stiintifice din domeniul umanist in Spania, Brazilia, Marea Britanie, S.U.A., Germania, România. Ca o contributie la dubla misiune de a studia unele aspecte ale literaturii române din perioada interbelica, a publicat in editie bilingva „Destellos y teatro – Sclipiri si teatru“ de Eugène Ionesco, la editura madrilena Fundamentos, in 2008. Din acelasi autor a mai tradus si publicat, la Editura Cuardenos de Langre (Madrid, 2009 ), „Hugoliada“, scrisa intre anii 1935-1936. La Cluj-Napoca (Casa cartii de stiinta) a publicat studiul „Ionesco inainte de «La cantatrice chauve». Opera absurda româneasca“ (2009).
Iata povestea traducerii lui Sasarman, relatata de Mariano Martin Rodriguez in interviul cu pricina: „Sasarman m-a impresionat cel mai mult dintre scriitorii români, dupa Crohmalniceanu, in afara clasicilor, fireste. Il citisem deja când nu vorbeam româneste, in antologia franceza realizata de Marabout, intr-un volum unde i-am descoperit si pe Crohmalniceanu, Aderca si altii. Poate faptul ca exista o anumita influenta a lui Borges in opera lui m-a atras, dar este un scriitor original, care a stiut sa creeze societati imaginare inchegate, ori borgesiene, ori kafkiene, in afara si inauntrul SF-ului ortodox. Când am fost la Cluj am gasit intr-un anticariat «Cuadratura cercului», care a fost o revelatie pentru mine. Francisco Arellano, directorul editurii madrilene La Biblioteca del Laberinto si bun prieten al meu, m-a intrebat daca il stiu pe Sasarman si mi-a zis ca dorea sa-l traduca din franceza. Am raspuns: «De ce din franceza? Ma ai pe mine. Traduc cartea direct din româna, din dragoste». A fost insa o mare provocare. Când m-am apucat sa traduc, mi-am dat seama de greutatea intreprinderii. Sasarman are in compozitia textelor un sistem armonic. Stilul este discret, asa cum este si omul, dar are o limpezime «geometrica» foarte greu de transpus in alte limbi. Am ajuns la capat, a aparut cartea si am decis sa i-o trimit idolului meu literar, Ursula K. Le Guin. Stiam ca a tradus din spaniola (din argentiniana Angélica Gorodischer, care ar putea fi considerata un soi de Le Guin hispanica) si ca se intereseaza de descrierile de lumi imaginare. Surpriza si placerea mea au fost uriase când am primit o scrisoare de la ea, in care imi spunea ca a fost impresionata de mai multe povestiri. Pe urma, a dorit sa traduca mai multe texte din carte si, de fapt, a tradus doua treimi in engleza, dupa traducerea mea spaniola. Marturisesc insa ca versiunea ei este mult mai buna decât cea facuta de mine. Este o traducere magistrala. Desi Sasarman nu prea dorea sa vorbeasca de acest proiect pâna n-a fost sigur, am inceput sa semnam contractele de publicare cu Aqueduct Books (Seattle, Washington) si cred ca se poate anunta acum ca «Squaring the Circle» va fi la dispozitia cititorilor, in engleza, in primavara lui 2013. Acest episod ar putea contribui la promovarea literaturii speculative românesti in lumea anglo-saxona, dupa cum sper sa o faca si in lumea hispanica o antologie de povestiri science-fiction românesti, pe care planuiesc sa le traduc când se vor lamuri niste probleme privind finantarea proiectului (sa speram ca ICR-ul va ajuta!). Incerc astfel sa dovedesc ca o literatura aproape necunoscuta, precum este cea româna in lumea hispanica, ascunde in realitate o imensa bogatie, având o valoare universala de netagaduit, cel putin in ceea ce priveste literatura SF“.
In ce priveste nadejdea pusa de Mariano Martin Rodriguez in sprijinul Institutului Cultural Român („sa speram ca ICR-ul va ajuta!“), ea se intâlneste cu un context destul de interesat – acela in care la volanul institutiei a fost instalat Andrei Marga, care a si anuntat, in mai multe rânduri, ca are de gând sa schimbe strategia, favorizând nu doar artele si disciplinele umaniste, ca pâna acum, ci si „lucrurile tari, s…t ipoteze, teorii, teoreme stiintifice. s…t inovatia tehnologica, sa fim clari, e cea care iti aduce beneficiile pe piata“ (apud Mediafax, 18 septembrie a.c.). Desi rauvoitorii s-ar putea intreba diverse lucruri (ipotezele hazardate vor fi avute si ele in vedere? Horia Gârbea a fost numit vicepresedinte in calitatea tare de inginer in constructii sau in cea flasca de autor al volumului „Maimuta sus, pe pian“? Teorema lui Pitagora va fi proba eliminatorie la interviul de angajare la ICR? Oare cum va fi recompensat de catre ICR un ins care se distinge in inovatia tehnologica – inventatorul unei bujii va fi plimbat cu ea in mâna prin New York?), fara indoiala ca astfel de cârteli vor fi facute uitate sub geniala conducere a lui Andrei Marga. Prin urmare, la sânul alaptator al ICR, vechiul razboi dintre „cele doua culturi“ (stiintifica si umanista), problematizat cândva de C.P. Snow, va deveni caduc. Iar literatura stiintifico-fantastica româneasca, pioniera a apropierii „lucrurilor tari“ de lucrurile moi, va binemerita, in viitorul luminos ce i se promite, sa fie rostogolita catre lume.