Clujul poeţilor, Antologie de poezie de Horia Bădescu, Editura Eikon, Cluj-Napoca, 2013;
O antologie singulară între apariţiile editoriale este cea alcătuită de Horia Bădescu care înmănunchează cele mai cunoscute poezii (nu puţine) închinate Clujului; „o dublă oglindă, un orizont catoptric în care se încheagă reflexele imaginare ale oraşului de pe Someş şi, deopotrivă, fumegoasele, fantasticele siluete ale poeţilor lui“.
Antologia se deschide cu poezia lui Teofil Răchiţeanu, Poeţii Clujului, o prefaţă lirică a cărţii, în care înfăţişările romantice ale unor poeţi se prefac în stele în care pâlpâie „tainele lumii“ şi care vor străluci în eternitate. Sunt poeţi de generaţii diferite, dar antologia urmează ordinea alfabetică a numelui poeţilor, tocmai pentru a arăta că indiferent de generaţie, Clujul a constituit pentru poeţi o temă îndrăgită şi că motivele lirice sunt mereu reluate. Este mai întâi generaţia interbelică cu poezii semnate de Lucian Blaga, Emil Isac, Emil Giurgiuca, Dominic Stanca, Mihai Beniuc ş.a. Poetul Mirabilei seminţe evocă un Colţ medieval la Cluj, 1570 care iscă o dispută despre ce închipuie „ovalele“ de pe lângă Bastionul Creştinilor, o gâlceavă între tineri şi bătrâni: tinerii spun jumătate de sâni, iar bătrânii cuiburi de rândunici, dar a doua zi „disputa începe de la capăt. Bătrânii spun: Sunt jumătăţi de sâni/ Tinerii răspund: Sunt cuiburi de rândunici!“ Dintre poeţii interbelici, la Mihai Beniuc, în lirica de dragoste apare frecvent Clujul, cu străzi (Strada Regală) şi cofetării, în care comunicarea îndrăgostiţilor, monotonă, sau tăcerile prelungite sunt preludiul iminentei despărţiri: „Urcam îngânduraţi Strada Regală/ Era şi nestatornicul April./ Apus. Şi seara cobora tiptil/ Când noi visând urcam Strada Regală/… La colţ, am părăsit Strada Regală./ Oraşul ne-a-nghiţit la despărţire/ De-atunci în asfinţit şi amintire/ Mai urc şi mai cobor Strada Regală“. Tot o poezie a regretelor, a parcului desfrunzit, evocând iubirea trecută, scrie Dominic Stanca – închipuindu-şi cum îi şoptea iubita numele altădată: „Reci mângâieri ale toamnei, prin scrum…/ Din vorbele tale de alt’dată, nimic…/ Ziua de ieri n-o mai găsesc nicidecum…/ Şi ce frumos îmi spuneai. Dominic…/ Ah, cât aş da, draga mea,/ ornicul vremii să-l stric!/ Iarăşi să-mi spui, cum alt’dată-mi spuneai:/ Dominic…. Dominic/ Slavă ţie, oraş, slavă ţie“.
Parcul şi cofetăria, strada şi biblioteca sunt motive frecvente în poeziile acestei antologii. Uneori, cafeneaua apare cu numele atât de cunoscut în deceniile 7 şi 8 ale veacului trecut, „Arizona“ (la Vasile Dâncu şi Victor Felea), amintind de romanul lui Romulus Guga, Adio, Arizona, ca loc preferat de întâlnire şi conversaţie al poeţilor şi artiştilor clujeni. La Victor Felea, Arizona, cofetăria şi ritualul cafelei, este o dulce amăgire pentru uitarea existenţei fragile şi a trecerii timpului, cu gândul la soarta operelor şi a poeţilor în postumitate: „De ani prelungi mereu ne bem cafeaua/ Aici în «Arizona» cea umbroasă/ Uitând că timpul sângeră sub coasă/ Că orice viaţă piere-ncet ca neaua./ Ne adunăm la elixirul negru/ Bătrâni şi tineri scribi de ranguri varii/ Visând volume noi şi onorarii/ Şi frumuseţea unui vers alegru/ Ce-o să rămână strălucind prin timpuri“. Alte poezii înfăţişează arhitectura maiestuoasă a Clujului (Ion Arcaş, Napoca nova, Virgil Bulat, Ilustrată clujeană, Vasile Gogea, Ilustrata din Klausenburg) sau revin asupra altor locuri îndrăgite de scriitori, alături de „Arizona“, fiind vestită într-o vreme crama „Bucureşti“, patronată de un iubitor de poezie şi admirator al poeţilor, poreclit Mongolul. Poezia Horaţiană a lui Aurel Gurghianu fixează locul acestor liniştite întâlniri pentru a întări adevărul îndemnului horaţian „Carpe diem!“: „Să intrăm sub bolta de la cramă/ vinul nou se bucură-n ulcea./ Dă nechez o iapă de aramă/ dilatându-şi nările şi ea./ Ne aşteaptă chicotind Mongolul,/ tot la fel, ca-n fiecare an,/ pe butucul etalând obolul:/ lângă vin – ciosvârta de cârlan,/ Să cinstim slăvitele bucate,/ pe Horaţiu cel de-a pururi viu./ «Carpe diem»…! Multă sănătate,/ Anotimp cu ciuful auriu“.
Dominantă este imaginea oraşului studenţesc, cu exuberanţa tinereţii, în care frumuseţea toamnei clujene, frumuseţea tinerilor studenţi, entuziasmul filologilor zvăpăiaţi îi inspiră lui Horia Bădescu una din cele mai frumoase poezii pe această temă: „Ascultă cum cântă întâiele brume./ dezmăţ de culori e-n copacii ursuji,/ acum te poţi pierde pe străzi fără nume,/ e toamnă nebun de frumoasă la Cluj./ Acum bate-n turnuri o oră regală,/ din vechi manuscripte vocabule ies,/ e-un ceas când oraşul în haine de gală/ începe să cânte «sumus dum iuvenes!»/ O stea poţi purta noaptea asta pe umăr,/ poţi iubi, poţi vorbi cu prietenii duşi,/ poţi uita anii care se-adună la număr;/ e toamnă nebun de frumoasă la Cluj!“. Şi pentru Gavril Moldovan, poet din aceeaşi generaţie echinoxistă, Clujul este amintirea studenţiei, oraşul care „mă ţine minte“, pentru că tânărul student în cărţile oraşului a citit trecutul de suferinţe al neamului, în care a descifrat mesaje pentru actualitate: „ce poate fi oraşul acesta decât o carte mare cu file-ngălbenite/ pe care nişte tineri o răsfoiesc mereu – Clujul e piatra mea/ funerară, urna cu cenuşa neamului meu/ tras pe roată de nenumărate ori/ în fiecare zi un porumbel/ venea la mine zburând peste catedrala Sfântul Michael./ Pentru Ioan Moldovan“ (în poezia Nu parcaţi). Clujul văzut după ani de la încheierea studenţiei pare un oraş străin, aşa cum oraşului, învăţăcelul de altădată i se pare străin: „E-un miez de vară obosit,/ Oraşul se surupă şi se-nalţă –/ Bătrân, urât, frumos, spăşit/ dar şi trufaş şi plin de viaţă./ Nu mă cunoaşte, nu mă mai –/ îşi vede enervat de treabă/ Beau o cafea, un telefon aştept şi hai!/ Mă duc de-aici în grabă“. Poezia lui Nicolae Mocanu, Cluj, 1985 pare o variantă a poeziei lui Beniuc, Strada Regală, înfăţişând tot o iubire ce agonizează, în acord cu umbrele serii şi cu peisajul dezolant: „Mărite umbre cad pe turnuri/ Cocoşi de aur zac pe case/ Mai bate ora interzisă – / Iubirea noastră sângerase,/ Se sting luminile în cartiere/ ne bem paharul pe ghicite –/ Iubirea noastră se târăşte/ Printre cuvinte ostenite…// Iubirea noastră arde stinsă –/ Tăciune aprinzând sub lună/ Mărite umbre cad din turnuri/ Se-nchide cercul – Noapte bună“. Pentru Adrian Păunescu, Dorul de Cluj are mai multe temeiuri: „aici învăţară ai mei toate rudele; dealul Feleacului amintind de Avram Iancu şi de mult pătimitul Ardeal“, Lucian Blaga, ai cărui paşi „prin Cluj se aud“, tinerii care poartă insigna echipei îndrăgite „U“, şi citadela ştiinţei şi culturii: „Ce seamănă Clujul în noapte cu creierul/ Un creier cu gânduri aprinse în el!“.
Imaginea Clujului este îmbogăţită de poeţii străini, în trecere, sau o vreme stabiliţi în oraş, care îşi exprimă în acelaşi diapazon liric admiraţia faţă de „burgul transilvan“. În numele lor Ives Broussard ne asigură că „Poeţii au lăsat/ aici urme destule/ urme ale trecerii fără-ndoială/ dar şi ale viselor lor/ împărtăşite sau nu/ Şi-n lumina clipei/ cuvintele născute din visele noastre/ vor spune mereu/ adevărul“.
Citind această antologie eşti mereu tentat să citezi – pentru că aşa cum spune Daniel Moşoiu: „Sunt în Clujul acesta o groază de poeţi/ cei mai mulţi poeţi pe metru pătrat/ cam un poet la suta de locuitori….“, iar pentru Aurel Şorobetea, într-un poetic şi pitoresc lexical Descântec, Clujul este „axis mundi“ in aeternum: „Atât cât mai fi-va al soarelui bruj/ atât dăinui-va mândreţea de Cluj/ De-aceea cum ştie tot natu’ la Cluj:/ nu Cluju-i în lume, ci Lumea-i la Cluj!“.
Cântec de dragoste pentru oraşul de pe Someş – Marcel Mureşanu îl slăveşte cu un titlu ce este ecou de frumos colind: „O, Cluj frumos, o, Cluj frumos, mărturisind patetic că va scrie „poemul de uimire“ şi „nu-mi va fi ruşine să te slăvesc,/ până mâna mea va-îngheţa,/ şi mult după aceea!“ –, portret spiritual al Clujului, antologia lui Horia Bădescu este o sărbătorească întâlnire cu cele mai frumoase stihuri închinate oraşului. Aşa cum ne aminteşte, o antologie nu-şi propune şi nu poate fi exhaustivă, dar regretăm absenţa a doi cântăreţi ai Clujului: Alexandru Andriţoiu şi Ioan Alexandru.